Secretarul de stat în Ministerul de Finanţe Enache Jiru a declarat în urmă cu o zi că România se împrumută, în prezent, la costuri minime atât de pe piaţa internă, cât şi de pe pieţele externe, însă primeşte întrebări de la investitori, inclusiv cu privire la iniţiativa legislativă privind darea în plată, din care reiese un potenţial de îngrijorare. La începutul săptămânii teza împrumuturilor la costuri minime istorice a fost prezentată de guvernatorul BNR Mugur Isărescu. “După criză din 2008, am reuşit să aducem deficitul la 1%. Rezervele au crescut cu 6 miliarde de euro deşi au fost returnate fondurile de la FMI. Costul la care statul se împrumută e la minime istorice”, a spus Isărescu în cadrul unei conferinţe organizată de către Profit.ro la Banca Centrală. Din cele două luări de poziţie reiese faptul că performanţa creditării la costuri minime se datorează exclusiv autorităţilor române. Însă cifrele arată că nu doar România se află în această situaţie ci şi alte state din regiune, precum Ungaria, Polonia sau Cehia.
Într-un grafic publicat de BNR şi reprodus de analistul economic Florin Cîţu se poate observa că evoluţia costurilor celorlalte state urmează pe cea din România, asta însemnând că fenomenul este unul regional, nicidecum o performanţă naţională.
Sursa: Florin Cîţu
“Secretari de stat, guvernul, înţelepţii şi câţiva aplaudaci ne bombardează cu aceasta corelaţie: România se împrumută ieftin, cel mai ieftin din istorie, pentru că ei, funcţionarii, au luat decizii excepţionale. Dacă aceşti menestreli nu au luat decizii şi pentru alte ţări din regiune, este greu de explicat evoluţia costurilor la care se împrumută celelalte ţări care par să urmeze (sau e invers?) evoluţia costurilor pentru România. Din păcate pentru ei propaganda nu explică de ce România se împrumută mereu mai scump ca Polonia sau Cehia şi de ce atunci când costul creşte pentru aceastea creşte şi pentru România sau invers”, a scris Florin Cîţu pe pagina sa de Facebook.
Spre comparaţie, în urmă cu doi ani Polonia a avut o emisiune de eurobonduri în piaţă cu scadenţa la 10 ani unde randamentul investitorilor a fost de 2,4%. Ungaria a oferit 3,3% la o emisiune cu maturitatea de 6 ani, dar cum randamentele sunt mai mici pe scadenţe scurte, pentru a compara oferta românească cu cea ungurească ar trebui să le privim pe scadenţe similare. Am găsit aşa ceva doar pe dolari, unde România are o emisiune cu scadenţa de 10 ani în piaţă, ca şi Ungaria, randamentul investitorilor fiind de 4,5% pentru bondurile româneşti şi de 5,2% pentru cele ungureşti. Mai exact, România a împrumutat atunci mai ieftin ca Ungaria dar mai scump ca Polonia.
În prezent, randamentele certificatelor de trezorerie cu scadenţa la şase luni au coborât sub 0,5%. Tendinţa de scădere a fost vizibilă şi în cazul titlurilor pe un an, randamentul mediu coborând sub 1%. Prima licitaţie din 2016 cu maturitatea pe 12 luni a venit cu un randament de 0,82%.
Dacă pentru stat scăderea randamentelor titlurilor a fost mană cerească, pentru bănci a dus la scăderea câştigurilor, pe care instituţiile de credit nu le-au putut recupera din creditare.
Prin aceste împrumuturi România îşi finanţează deficitul bugetar şi refinanţează titlurile de stat scadente.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.