Al Treilea Război Mondial (2)

Kogălniceanu, în tramvai către Filaret, noi buluc pe străzi. Așa a fost, pot să jur, ne-a trecut prin cap că o să înceapă Al Treilea Război Mondial, acela nasol și ucigător, că tot ne prosteau cu tot felul de pandemii ca să-și facă mendrele politicianiste, să ne ușureze de lovele, să se îngrașe ca niște porci în dauna poporului larg muncitor, da, da, niște ticăloși pregătindu-se să ne ducă-n sclavie în Nemția, în Francia, de bună seamă, legați fedeleș, amendați nevoie mare, cu sula-n coaste, cu tancul în spate, vai de noi, națiune bătută de soartă, vai, vai și iar vai.

– Revoluţia nu e nici pe departe fractura sau moartea termică a istoriei, pacea eternă fiind un moft de salon, căci fiinţa e în zbaterea ei, în căutarea ei nervoasă dedată actelor violente, risipirea lui unu sau descompunerea unicului său număr, artefact fiind, al unicatului, violent şi tragic, se bagă în vorbă sfioasa angelă din comitatul german acela secret, plin de bombe nucleare americane, dezvăluindu-şi natura filozofică în toată splendoarea ei, chiar lângă cortina de catifea, grea, pufoasă și grea, vai ce angelă, dedată priteșugului rusesc în dauna franțujilor, așa, pe drept, ce să mai vorbim.

Bineînțeles că eram cu toții la teatru, la Teatrul Național și ne gândeam cu toții la Al Treilea Război Mondial. Bineînțeles că băteam din palme la fiecare replică, să ne audă marii actori ai neamului, dragii de ei, să se sperie geostrategii americani, italieni, chinezi, zuluși, egipteni, marocani, sirieni și de alte naționalități.

Pe trotuar, mare vânzoleală virusologică. Ba că vine cometa plină de viruși, ba că vin americanii, ba că vin chinezii, ba că vin austriecii să ne fure curentul, ba că vin somalezii să ne fiarbă în suc propriu, în cazanele de la comenduirea națională, ba că Arafat își bate joc de noi, noi, niște bieți creștini, el și Iohannis, dragul de el.

– Nu mai e națiunea, gata cu prosteala! strigă Popovici de la Arsenalul Național, trecând prin Kogălniceanu, ce bulevard plin de parfumul istoriei, să ia tramvaiul către Filaret, într-o pricină legată de eliberarea noastră din ghearele dictaturii prin ample mișcări de stradă.

Acum, ce să zic, era o Revoluție Galbenă în Piața Chibrit. În Piața Amzei era o Revoluție Roșie. Da’ roșie de-a binelea. În Dorobanți se stârnise o Revoluție Albastră, uite-așa de albastră. În Piața Victoriei unii tot căzneau o Revoluție Albă, adusă de Troțki în carne și oase. La Unirea, niște menșevici aduși de un val magnetic dintr-ul pliu temporal, încercau să convingă lumea că, vezi bine, China o să ne pună capac, că America e pe chituci cu tot cu trump al ei, că Rusia e mama noastră, ha, ha, ha, că așa și pe dincolo, vai de capul nostru.

– L-am văzut pe Tony Blair. Sau poate era Emmanuel Macron. Sau poate era chiar omul turcilor sau omul sirienilor sau omul libienilor. Era braț la braț cu Ponta pe Magheru, la Scala. Mâncau profiterol, să mori tu dacă mint! Așa îi strigă Badea lui Gâdea, care se interpelă cu Cristoiu, care se înjură vârtos cu CTP, care îl suduia pe Roman, care nu se avea pe bune cu Constantinescu, acela de-l critica pe Băsescu, certat cu Antonescu, certat cu Orban, certat cu Vanghelie, care-l trăgea de atenție pe Johannis, care-l trăgea de urechi pe Kogălniceanu să nu mai ia tramvaiul către Filaret, care, tocmai el, Kogălniceanu, ne trăgea de urechi că de ce nu suntem noi mai curajoși, mai vânjoși, să dăm cu dictatura de pământ, să ne eliberăm, să nu ne mai fie frică, să fim vitejii vitejilor din toate timpurile.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.