Alegeri decise de un cartel

Constituția Statelor Unite nu poate să funcționeze decât într-o ”țară de sfinți”, spunea Simon Bolivar, cel care ar trebuit să fie un George Washington latin al Americii de Sud. S-a asemănat cu primul președinte al SUA doar prin dorința de a acumula avere. Cele doua Americi au luat-o pe căi total diferite. Acum însă, sistemul politic din Statele Unite începe să semene tot mai mult cu cel din țările Americii Latine, din Mexicul vecin. America a devenit o țară condusă de un partid unic cu două capete care se ceartă, dominat de o elită care nu se obosește să mimeze democrația, arată o analiză publicată de UnHerd.

Verdictul pare exagerat, mai cu seamă că nu este avută în vedere baza democrației americane – micile comunități, orașele. Însă se poate argumenta că fenomenul ”procurorilor lui Soros”, magistrații progresiști ce trec cu vederea infracțiunile în numele progresismului și al incluziunii atacă și această fibră a democrației de peste Ocean. Poate fi hazardată și ideea că americanii vor fi treziți și vor încerca ieșirea din sistemul ”partidului-cartel” ca urmare a datoriilor uriașe acumulate prin războaiele purtate de SUA, câta vreme aceste războaie asigură supremația dolarului.

În contextul campaniei pentru prezidențiale, disfuncțiile democrației americane sunt subliniate tot mai mult. Iar candidatul independent (renegat de Partidul Democrat) Robert Kennedy JR. începe să aibă o susținere consistentă în presa alternativă, un exemplu fiind analiza de mai jos.

Sondajele arată că există cea mai mare probabilitate din istoria politică a SUA ca viitorul președinte să fie un politician independent de cele două partide dominante, partidul-cartel. Americanii sunt tot mai deranjați de toxicitatea politicii din țara lor. Au de ales între doi politicieni în vârstă care polarizează întreaga țara. Acum, ambii sunt investigați pentru corupție – din nou o premieră nefericită în politica americană. Partidul-cartel s-a dezlănțuit împotriva lui Donald Trump, însă și afacerea Hunter Biden a evoluat în asemenea fel încât investigațiile îl vor atinge pe actualul președinte. Pe acest fond, electoratul începe să se distanțeze de ”partidul-cartel”, ceea ce poate deschide calea spre o candidatură independentă care să fie arbitrul alegerilor din 2024 și să ducă la prăbușirea actualului sistem de partide din SUA.

Este al șaselea sistem din istoria politică a țării. Schimbările au avut loc pe fondul unor evenimente majore – Războiul Civil, New Deal, abolirea segregaționismului în statele din Sud și prăbușirea Partidului Democrat în aceste state. A fost ultima mare schimbare de sistem – de atunci, și mai cu seamă după în perioada unipolară de după Războiului Rece, elitele politice, financiare, presa au început să formeze ”partidul-cartel”.

”Congresul SUA a rămas fără lider al Camerei Reprezentanților aproape întreaga lună octombrie. În Senat, doar dispariția biologică a politicienilor poate duce la o împrospătare. Președintele Biden nu pare să aibă forța de a-și mai conduce echipa, cu atât mai puțin pentru a conduce cea mai mare putere militară a lumii. Acum, când se pare că ne aflăm în pragul unui periculos conflict global, cum ar trebui să interpretăm caracterul Statelor Unite. Este un sistem decrepit cu două partide? Este monopolul unui singur partid cu două capete care se ceartă între ele? Este sigur însă că termenul de ”democrație liberală funcțională” se potrivește tot mai puțin”, arata amintita analiza publicata de UnHerd.

Statele Unite are mai multe în comun decât cred cu vecinul lor de la sud. Partidul Revoluționar Instituțional din Mexic a condus vreme de 70 de ani cea mai populată țară hispanică din lume. Mexic a fost o democrație, cu excepția unui singur aspect: PRI a câștigat toate alegerile începând din 1929 și până în 2000. În acest interval, cei care au atentat la monopolul politic al acestui partid au fost asasinați. Până și reformatorii din cadrul PRI au fost uciși.

Democrații și Republicanii americani au condus Statele Unite de la dispariția Partidului Whig, în 1854. Regimul lor a fost de două ori mai lung decât cel al PRI din Mexic. Acești stâlpi gemeni ai partidului-cartel din America nu și-au ucis oponenții, așa cum a făcut-o PRI. Însă politicienii americani și marionetele lor din presă au găsit alte mijloace pentru a-și menține controlul. În cel mai anglo-protestant mod, elitele americane recurg la umilirea publică ca metodă pentru menținerea puterii.

Disidenții sunt tratați precum infractorii mărunți și sunt supuși unor campanii de defăimare în presă. Este un mesaj adresat tuturor: Stați deoparte! Dacă vreți puterea, jucați după regulile noastre, altfel o veți păți! Nu este o întâmplare că cele mai multe caracterizări ale candidatului independent Robert Kennedy Jr. folosite în presa de mainstream sunt ”adept al teoriei conspirației” și ”antivaccinist”. Orice contestare a cartelului celor două partide va duce imediat la asasinarea politică și la încercări repetate de a-l supune pe acel politician oprobriului public.

Henry Wallace (vicepreședintele lui Franklin D. Roosevelt, până în 1945), George Wallace (cu mai multe campanii independente pentru Casa Albă) și Ralph Nader (cu campanii independente sau susținute de partide mici) au fost tratați de sistemul american ca niște nebuni pentru că au candidat din partea altor partide. Distrugerea reputației lor a fost atât de gravă, încât stânga academică a avut nevoie de 70 de ani pentru a-și schimba viziunea despre moștenirea politică a lui Henry Wallace, după candidatura sa din 1948, cu Partidul Progresist, împotriva lui Harry Truman. Partidul Democrat l-a înlocuit pe vicepreședintele Wallace cu Truman ca succesor al lui Roosevelt, în urma unor discuții in culise. Au considerat că Wallace va accepta trădarea și se va retrage din viața publică. Când a refuzat, liderii cartelului și-au asmuțit câinii asupra lui. La fel ca în cazul PRI din Mexic, se permite, tehnic vorbind, existența contestatarilor cartelului celor două partide din SUA. Însă cele două capete ale politicii americane au stabilit o ștachetă atât de înaltă pentru recunoașterea unui l treilea partid, încât acest lucru este aproape imposibil.

În 2000, când Partidul Verde al lui Ralph Nader a reușit să adune o mulțime de oameni la mitinguri, cartelul celor două partide s-a speriat. În anii ce au urmat, fiecare stat american (indiferent că era condus de republicani sau democrați) a început să majoreze numărul semnăturilor necesare pentru a obține înregistrarea la alegeri a unui partid. În 2000, Nader a obținut la prezidențiale 3% din votul popular. Aparatcicii din Partidul Democrat l-au acuzat că a provocat înfrângerea lui Al Gore, prin risipirea voturilor. Presa obedientă de stânga l-a suspus criticilor vreme de aproape un sfert de secol pe Nader.

Pentru respectarea teritoriului cartelului politic din SUA, americanii au primit o existență prosperă, locuințe la preț rezonabil, automobile, educație superioară, mobilitate socială. Numai că, în secolul 21, acest pact a fost rupt și nu a apărut o alternativă politică.

Astăzi, opiniile cetățenilor obișnuiți aproape că nu mai au vreun impact asupra legislației. Un studiu recent, cu circa 1.700 de variabile – a arătat că elitele economice domină procesul politic din SUA în asemenea măsură încât cetățenii obișnuiți ”au o influență independentă minoră sau niciuna”. Oamenii fără relații și fără avere nu mai sunt reprezentați în politica americană. Politica partidelor este un teatru menit a-i face pe oameni să creadă că au un cuvânt de spus.

Candidați prezidențiali precum Robert F. Kennedy Jr., Cornel West sau Marianne Williamson și-au dat seama că nu există metode eficiente pentru a sparge cartelul politic. Presa independentă este foarte puternică, datorită internetului, însă americanii mai în vârstă (cei care votează în număr mai mare) nu au expunere la acest gen de presa. Căile prin care noile idei pot fi puse în circulație la nivel național sunt baricadate. Atenția pe care presa de mainstream i-a oferit-o lui Bernie Sanders în 2016 a fost un accident. Trump și Sanders au primit sute de ore de expunere în presă, pentru că elita cartelului era convinsă că Hillary Clinton va câștiga oricum. Această eroare nu se va mai repeta.

Sondajele arată că americanii nu-l vor ca partidele să mai fie reprezentate de Biden și Trump. Însă ambele partide par să proclame că nu există alternativă. Liderii partidelor nu vor să participe la procesul democratic de nominalizare în organizațiile statelor americane și poate nu vor să participe nici la dezbaterile electorale de anul viitor. Asta este o alta evoluție degradantă pe calea spre disoluția democrației. Elitele sunt atât de concentrate asupra lor înselor, iar mașinile lor politice au devenit atât de cinice, încât nu se mai deranjează cu întreținerea procesului democratic nici măcar ca șaradă.

Biden va candida cu toate că majoritatea americanilor spun că este prea în vârstă pentru asta. Pentru a nu-și stânjeni ”regele”, democrații nu i-au permis lui Kennedy Jr. (până la urmă, unul dintre cei cu sânge albastru în partid) să participe a dezbaterile din partid. În paralel, Trump nu face decât să-și insulte contracandidații republicani. Se uită din balcon ca un împărat la cum patricienii se luptă în arenă pentru nominalizare. Plebeii se pot bucura de spectacol, însă toată lumea știe cum se va termina – cu un nou meci Trump vs. Biden.

După alegerea lui Trump, bătăliile dintre cele două capete ale cartelului politic au devenit de-a dreptul nebunești. Scandalul Russiagate, iar apoi acuzațiile de fraudare a alegerilor lansate de Trump sunt niște prostii fără precedent în politica americana. Cele două capete ale cartelului au ajuns să conteste integritatea procesului electoral. Al Gore nu a îndrăznit să facă asta în 2000, când George W. Bush a câștigat alegerile la Curtea Supremă. Acum, cartelul este atât de sigur pe el, încât nicio tabără nu crede că ar trebui să renunțe la putere cândva, indiferent de prestația pe care o au. În aceste condiții, nu este de mirare că americanii nu se mai identifică cu cele două partide și că dorința de a avea și alte partide este la cele mai mare cote de până acum. Această tendință va crește pe măsură ce vor dispărea americanii născuți în anii 1940 și 1950.

Nu a existat niciun politician în istoria SUA care să aibă o campanie inteligentă din partea unui partid terț, o campanie care să nu se întindă doar pe durata unui an sau doi, ci o campanie întinsă pe câte o generație. Lupta cu cel mai puternic cartel politic din istorie nu se poate duce prin simple candidaturi la președinție. Faptul că potențialii reformatori nu înțeleg acest lucru reflectă o parte din nebunia politicii americane. Robert Kennedy Jr. ar o susținere de 20% (în unele sondaje), însă, fără susținerea unui partid din afara cartelului, candidatura lui nu va avea decât rolul de a crea impresia că încă mai există democrație.

Cum se pot trezi oare americanii pentru a ieși din închisoarea de 150 de ani a cartelului celor doua partide. Mexicanii au fost treziți de asasinarea, în 1994, a posibilului prezidențiabil Luis Donaldo Colosio, un personaj reformator din cadrul PRI. O mulțime de ziariști mexicani și internaționali au căutat urmele unei conspirații. Așa a început un șir de reforme instituționale ce au dus la alegerea lui Vincente Fox, primul președinte din afara PRI din epoca modernă a Mexicului.

Ce-i poate trezi pe americani? Oare, din cauza corupției în creștere, a disfuncțiilor sistemului, gerontocrației tot mai evidente, americanii vor ajunge să nu mai aibă încredere în sistemul lor electoral? Probabil nu. În 2020 și pe 6 ianuarie 2021 au avut loc evenimente violente în toate taberele, însă cartelul celor doua partide nu va dispărea într-un proverbial asalt asupra Bastiliei (una dintre fanteziile stângii). Este mai probabil ca statele federale să își dorească ieșirea din uniune, în încercarea de a scăpa de datoria federală monstruoasă  – peste 100.000 de dolari pentru fiecare american.

Perspectivele financiare sumbre ale americanilor cu vârsta de 25-40 de ani, combinate cu încă un război foarte  costisitor plătit cu cartea de credit a țării poate duce la evenimente care să detroneze cartelul politic. Impactul războiului ce urmează în Orientul Mijlociu poate fi cel mai mare de după al Doilea Război Mondial. În ritmul actual, doar dobânzile până în 2050 pentru sumele împrumutate de SUA pentru războaiele din Afganistan și Irak vor ajunge la 6.500 de miliarde de dolari. Dacă la asta adăugăm un război în care să fie implicate Iran, Rusia și chiar Turcia, efectul va fi devastator.

Nu mai există bani pentru un alt angajament militar de durată în Orientul Mijlociu. În secolul 18, Marea Britanie și-a pierdut cele 13 colonii din America pentru că i-a taxat agresiv pe coloniști, în încercarea de a plăti datoriile generate de Războiul de Șapte ani. Deseori, povara financiară a războaielor, chiar și a războaielor necesare, duce la căderea regimului. Niciun imperiu nu este atât de mare încât să nu țină cont de datorii. Iar Statele Unite au depășit deja scadența.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.