Așa a venit o apă de mare. Cum spuneam anterior. Noe a venit la mine, obosit de viață. Ia tu arca, am luat arca. Arca plină ochi cu milioane de oameni, dar ce spun eu, miliarde. Toată planeta, toate civilizațiile, toate țările, toate lumile posibile, toate poeziile, toate războaiele, toate visele. Toate partidele posibile.
Toate afacerile posibile, Toate invențiile. Toate străzile, toate orașele, toți munții, ce arcă mare, mare de tot! Politicienii au năvălit la prova, hei, se răstoarnă arca, ia fiți atenți! Politicienii, nimic. Mai strig încă o dată, îi iau la refec, îi pocnesc amarnic, tare, cu un făcăleț. Ei, politicienii? Nimic. Dar nimic. Năvălitori, cotcodăcitori, că trebuie ei să guverneze noua lume ficțională. Ei, poc și poc, să-i aduc la realitate. Navigăm încoace și-ncolo, pe apele înspumate, valuri spală puntea din față, ne aruncă ba în babord, ba în tribord.
Nu știu care scoate de la naftalină niște ideologii învechite. Dar ce să mai facem cu ele, acum când apele furioase acoperă întreaga noastră planetă? Acum nu mai e nimeni nici mare, nici mic, nici mai important și nici mai așa, mai nimic. Președintele Rusiei e egal cu președintele Mozambicului. Președintele Americii e egal cu președintele Nepalului. Președintele Angliei e egal cu președintele Marocului. Ce-i drept, cam stânjenitoare situație. Președintele Chinei strigă că nu e corect. Hei, îi strig eu, aici e corect.
Și trag de timonă voinicește, arca saltă pe valuri, politicienii sunt cam supărăciți. Dar gata cu ifosele, cu aroganțele, cu tertipurile politicianiste. Arca înaintează. Arca înaintează străbătând întinderile de apă. Se aude apoi o voce cutreierând peste ape. Nu e vocea cuiva, zice un politician rus, e doar vântul. Se mai aude o voce. Nu e vocea cuiva, zice politicianul englez, e doar vântul. Se mai aude o voce peste ape. Nu e vocea cuiva, zice un politician chinez, e doar vântul. S-o credeți voi, zic eu nervos, e vocea unor îngeri care tot zboară pe deasupra noastră să ne zică de unele, de altele. Dar ce treabă au îngerii cu politica se miră politicienii, toți în cor. Și eu mă mir, chiar așa. Bun. Să trecem mai departe.
Mai departe și mai departe. Ne îndreptăm către unde?! Nu știm. Nimeni nu știe. Ne-am trezit așa, dintr-odată, față-n față cu universul nesfârșit. Micile noastre aiureli politice nu n e mai ajută la nimic. Nici drogurile, nici traficul cu carne vie, nici bombele atomice. Acum chiar că suntem cu toții egali între egali. Îl strig pe președintele Suediei, treci și dă cu mopul pe punte. Și el trece și dă cu mopul pe punte.
Și tot așa, la bucătirie, la latrină, la komenduire, și la bal și la spital. Nu știu care politician umblă cu niște legi nevotate, uite, semnează aici, de primire, cum să semnez dacă nu-s votate, ei, lasă, nu mai fi așa de corect, de ce să fim noi așa de corecți?! Asta, nici corectitudinea nu mai e ce a fost! Arca înaintează, se leagănă amarnic pe valuri, înaintează. Și totuși, care e direcția?!
Direcția o veți afla tastând: omeleto utopia.
Doamne, incotr-o ne îndreptăm? Căci nu întrevăd nicio direcție clara? Isi îndrepta glasul Noe spre cer, pentru a nu stiu cata oara. Nu peste mult timp un zgomot asurzitor învălui barca,după care o liniște desăvârșită o înconjura, precum brațele mamei pe copilul obosit. O voce anunta sfârșitul babiloniei. Am lăsat pe punte doar oameni devotați mie si animalele. Restul sunt la judecata. La judecata un Zerodoct, vorbitor de limba antinationala si fost meditator cu plata in rate a subnutritilor intelectual, isi aștepta randul tăcut. O voce gravă il pofti să intre si sa ia loc. Zerodoctul privi mirat in jur. Nu vedea niciun scaun sau vreun obiect pe care sa se poata aseza, asa ca se puse jos. În picioare, zise o altă voce. Intra curtea. Curtea intra si-i prezenta sentința. Esti condamnat la chinuri veșnice fără drept de contestare. Se confiscă casele, banii din conturi si cărțile scrise de altii. Am dorit sa-ti confiscam si mintea, dar n-am avut ce. Dar, Doamne, citi zerodoctul de pe prompter. Luati-i-l, zise îngerul. Din acel moment continutul intracraniana refuză să colaboreze cu limba și zerodoctul fu preluat de o ceata de draci si dus sa-si execute pedeapsa. Pe drum, reuși să ingane: nu stiti, vine si Citu aici. Si Citu si Basescu si stăpânii tai din Occident. Dar Carmen, Carmen a mea, cu ea ce se va întâmpla? Vine si ea. Dar i-am dat un răstimp de trei zile ca sa-si scrie păcatele. Nu stiti, zise zerodoctul, oare pot face naveta la ghena sau sunt obligat să locuiesc acolo? Obligat. Vorbitorul de limba antinationala se făcu precum ceara. Moment în care un grup de meseriași il topi si facu din el lumânări de unică folosință. După ce o aprinsera pe prima, ii zisera zerodoctului: bine ai venit in Iad. De mult asteptam pe cineva ca sa ne lumineze, după care un cor de râsete umplu spațiul rezervat vipurilor fără inima si fără suflet.