Ars Nova

– Iubițel, Mesia a venit! Așa șopti Contessina admirându-și tabloul proaspăt pictat, o frumusețe de tablou. Ascultă-mă bine! O să-mi explice El cum de pot trăi simultan în două universuri paralele! Ai să vezi! Și-am să-i spăl și picioarele și n-o să las pe nimeni să se apropie de El! Nici chiar pe parlamentarii din parlamentul nostru imaginar.

– Nici chiar pe mine?! Așa se burzului Mallory, comisarul Mallory. Eu care i-am anunțat venirea?! Eu care am bătut la ușa tuturor partidelor să le anunț venirea lui, să-și bage bine mințile-n cap?!

Contessina dădu încetișor din cap în semn că nu. Mallory o amenință ușurel cu degetul arătător. Oare față asta nu era în toate mințile?! El, Mallory, era apărătorul legii și-al ordinii! Și, pe deasupra, simțea el, avea și o misiune nobilă. Era sigur de asta!

– Faci valuri, mironosițo! Nu mă duci tu pe mine! Și eu visez că trăiesc pe mica planetă Terra! Și tot polițist sânt acolo. V-I-S-E-Z! Ține cont! E V-l-S-A-R-E, Contessina, nimic altceva! Ce-i drept, dimineața mă doare îngrozitor capul și nu-mi aduc aminte nimic, zău așa. Nici chipul vreunui pământean, nici vreun loc anume…

– Te-ai îngrășat, Mallory. Ia uită-te, ai făcut burtă! Inimioara ta, săraca, înoată în grăsime, se sufocă! Ți-au slăbit încheieturile! Creierul tău lâncezește, iubițel! Folosești majuscule ca un copil râzgâiat! Poate că trăiești cu adevărat și tu pe mică planetă Terra dar, vai, te-ai fleșcăit, nu mai ai imaginație, ești lipsit de elan, de tulburare… Încă mai crezi că partidele noastre politice se vor cuminți dacă a venit Mesia! Oh, nu! Dar, poate, picturile mele vor prinde viață. Cu El, cu Mesia, arta poate căpăta o nouă valoare! Poate că noi, artiștii vom conduce lumea, ce crezi?!

Aici n-avea dreptate Contessina, gândi Mallory cuprins de nervozitate. Era pe deplin tulburat de gândul c-ar putea avea două existente! Aștepta cu înfiorare că Mesia să treacă prin Porțile Timpului și să iasă din valurile oceanului Atlanticus aducând Vestea… Iar arta? Hm, arta nu avea nici o șansă într-o lume dominată de politicieni. Ei fac și desfac. Fură, mint de-ngheață apele. Ca pretutindeni în Univers. Cum să conducă artiștii întreaga lume? S-ar certa la cuțite, s-ar trăda unii pe alții, s-au sumeți, s-ar da mari și tari, oameni suntem. Nu, nu era pe cale să se nască o nouă arta. Era doar o iluzie. O iluzie, acolo. Și atât.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.