Auzim că peste tot românii izbucnesc în plâns! – SF Politic

Aflarea României e suprema libertate. E spiritul liber, neîncătuşat, insurgent, violent. Spiritul liber violentează România părând a vrea s-o ia cu orice preţ în stăpânire. Tocmai de aceea cu virulenţă purcede la citirea semnelor şi interpretarea lor, tocmai de aceea totul este text, fie autostradă, fie supernovă, fie muzică de film. Totul reductibil la propoziţie sună ca şi cum ar fi o sentinţă. Are parfum. E uşor dictatorial. E mistic.

De neconceput, neliniştitor. Panoramând, scrutând orizontul, privirea observatorului întâlneşte textul devenind propoziţie a lui. Problema e dacă observatorul se va gândi pe el însuşi ca aparţinând textului, ca fiind al României prin observare şi mărturie. Căci aici descoperim caracterul discontinuu al acestei raportări la România ca autoritate. Şi totuşi rămân corpuri ale frazei de nedesluşit ca şi cum ar mai fi un observator în spatele nostru, ca şi cum România ar aştepta sosirea unui altuia.

Celălalt, mult invocatul celălalt, pare a fi aşteptat cu febrilitate. Asta descoperim în evoluţia schemei cinematice a vieţuitoarelor de la saurieni la hominide. O căutare a observatorului ideal, a unicului martor, România se gândeşte pe sine şi caută printre propoziţiile sale una convenabilă. Tocmai autoritatea ei e pusă în discuţie, nefiind un exemplu de perfecţiune. De ce această lipsă de simetrie? De ce aceşti paşi nesiguri în căutarea martorului sublim, de ce atâtea eşecuri?!

Țara mea, țara mea/Te rog nu mă uita. Atât? Cam atât. Dar e atât de vibrant. E atât de impresionant, zice Flavia, poetesa, urcată pe un butoi cu varză murată, exact în Piața Chibrit, mai încoace de stația de tramvai. Poporanii izbucnesc în plâns, cu toții. Trece vâjâind o cometă albastră sau violet sau roccoco, ce importanță mai are? Comentatorii vor să audă și ei poezia noastră, ne întreabă de una de alta, de impozite, de taxe, că și la ei pe cometă socialiștii s-au îmbogățit mințind poporul cu televizorul, viața e nashpa pe cometele astea, zice Balint care tocmai și-a dat demisia din Uniunea Scriitorilor și ține morțiș să se înscrie în PNL.

Dar PNL aveți, întreb eu un comentator, comentatorul dă din antene, n-au PNL, vi-l dăm pe-al nostru, că-l avem degeaba, comentatorul comentărește cu comentariile lui, vin niște oameni din Piața Universității să asculte poezia. Poezia se vorbește acum și în Satu Mare, și în Botoșani, și la Zimnicea, și la Tulcea, la Constanța și la Săcele, la Piatra Neamț și la Brașov. Ce impresionant. Auzim că peste tot românii izbucnesc în plâns auzind cum se vorbește poezia.

Păi frumos vorbește poezia asta mică, mică de tot, cu inimile oamenilor din țara noastră. Inimile astea se aud bătând foarte tare, dar chiar foarte tare, trebuie să fie un fenomen magnetic neelucidat, e de părere Aristide care tocmai s-a întors dintr-un război oriental sau sud-oriental, cumva pe acolo pe la orientali. Acum, ce să zic, nu știu dacă să-l cred, Aristide zice că poezia noastră patriotică a ajuns la urechile orientalilor și că orientalii plâng în hohote. Eu, naivul de mine, îl întreb de ce plâng orientalii, poate pentru că n-au și ei un PNL?!

Aristide râde de mine, comentatorul râde de mine, Flavia râde de mine, Balint râde de mine, o să râzi și tu de mine, hai nu te codi, râzi și tu de mine că nu mă supăr, hai că nu mă supăr, pe cuvântul meu că nu mă supăr. Vulgul nu are de-a face cu secretele sau tainele sau misterele. El orbecăie în splendoarea existenţei sale. Nu e orbit ca şi cum ar fi scăldat în lumină arzătoare. Iar elita pune în sipet secretele jinduind după totalitate. Din când în când, elitele sunt cuprinse de convulsii şi propun strategii utopice de salvare generală.

Masele îmbrăţişează programele cu un soi de furie furibundă. Se prefac a înţelege propoziţiile textului. În adevăr, elite şi vulg se nuntesc într-un plictis general. Plictisul e lacăt de totalitate spre a slei spiritul aventurier. Ordinea şi legile ucid elanul depărtărilor. Aventura se metamorfozează în pistoale cu apă şi în polemici parlamentare cuprinzătoare de texte fie fornăite, fie savante.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda 1

2 Comentarii

  1. apropos,apropos:
    manolea-flacara-verde-violet
    era metalo-plastician:
    „cavalerul chitit”
    (feel free to searche the spatiu public internet)
    pe boashe si sculamen-tzie!
    (se numeste „derogare”)

Comentariile sunt închise.

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.