București de la fereastră, București prin fereastră

Cum ar arată un oraș fără ferestre? Ar fi desigur un oraș distopic, brutalist. Arhitectura este construită prin raportarea la dimensiunea umană, și, în unele concepții, este antropomorfizată –  ferestrele fiind ochi care privesc către lume. Fereastra e deschisă în afară și simultan permite – sau nu – privirea către interior. În volumul „Orașul subtil” învățăm că „realitatea urbană nu este doar un construct rațional, ea se dezvăluie vizual, olfactiv, auditiv, astfel încât antropologul face simultan două acțiuni, observă participativ acea realitate, pe care încearcă să o înțeleagă și o descrie, «turnând-o» în paradigme raționale”. Pornind pe urmele lui N. Panea, autorul volumului menționat mai devreme, propun o călătorie aleatorie, încărcată de sensibilitate, în București, privindu-i ferestrele.

Aspecte ale vieții intime – de la fereastră

Am curiozitatea, ca a multora, sunt convinsă, de a privi înăuntrul caselor străinilor. Nu e un gest cu totul ilegal, și nici complet etic, recunosc. E, desigur, o chestiune de curiozitate, de intrigă, prin posibilitatea – pusă în față pur și simplu, ca un chance encounter -, de a străpunge în intimitatea cuiva. Poți avea, pentru numai câteva momente, posibilitatea de a vedea frânturi din viața altuia. Încă de mică, obșinuiam să privesc timp îndelungat pe geam. Locuiam în centrul orașului Târgu-Jiu și aveam în fața ochilor spectacolul oamenilor care veneau de la piață, al grupurilor de elevi care veneau sau pleacau de la școală… Mama mă certa mereu că nu trăgeam în urma mea draperiile sau perdelele și „se vedea în casă” – semn de dezordine, care nu se cuvine.

Fereastra – sau poziția noastră față de aceasta – ne modelează punctul de privire (din exterior, din interior): prin ea poți cerceta starea vremii sau te poți angaja într-o stare inactivă, terapeutică. Privitul pe fereastră poate fi considerat ca formă de visare cu ochii deschiși. Dar și această măruntă bucurie îți poate fi interzisă: în unele școli vechi era o practică interzisă, așa cum reiese din memoriile elevelor de la școala de fete din strada Moș Pitar, unde maicile nu le lăsau să privească de la fereastră, căci era semn de rea conduită! Tot în acest context, de menționat e faptul că la baza construirii blocurilor din perioada comunistă se aflau chestiuni strategice pentru un control mai bun, mizând pe minimizarea intimității: „…blocul ca stup de albine. Ideea în aceste construcții este de a elimina intimitatea. Și din fiecare cuib locuit să se audă aproape tot” (Adrian Majuru).

Privind în interiorul caselor, pot vedea felul în care cei care locuiesc acolo și-au decorat universul intim: văd frânturi din camere minimaliste ori cu ecouri mic burgheze; văd camere și terase înțesate de obiecte, căci terasele și balcoanele sunt pentru unii spații de depozitare, și, în mod curios, nu spații de petrecerea timpului. Ferestrele ne furnizează adesea, indirect, detalii referitoare la cine locuiește într-un cămin: un cuplu bătrân, care a îmbătrânit odată cu locuința lor, sau artiști care își remodelează ferestrele conform proprieri viziuni asupra lumii. Unele ferestre și unele garduri sunt cu totul blindate în lupta pentru intimidate; ele stau în contrast puternic cu imaginea rufelor proaspăt spălate, întinse la uscat pe sârmă, în fața trecătorilor… Ferestrele sunt în acest caz indici ai statutului material, dar și ai negocierii spațiului intim cu exteriorul; iar chestiunea reflectării statutului mă face să mă gândesc și la „taxa pe fereastră”, aplicată în trecut celor mai bogați; ca răspuns, ei au ales să-și zidească ferestrele…

Zilele scurte și întunecate ale iernii facilitează acel decupaj asupra unei singure ferestre luminate din interior, în bezna nopții timpurii. Fereastra devine un ecran pe care se desfășoară viața – până la stingerea luminii. Același e și cazul picturilor lui Edward Hopper, în care privim pe ferestre în interiorul localurilor sau locuințelor – în care se desfășoară viața lipsită de cosmetizare. Ferestrele oferă spectacolul scenelor „de gen”. Cel mai adesea, am văzut cupluri gătind, oameni privind forfota urbană, oameni fumând…

Ferestre din București

În București, greu de trecut cu privirea azi, sunt numeroasele ferestrele ale corporațiilor, puternic luminate, clădiri de sticlă în care nu vezi, totuși, oameni. Uneori, de la ferestrele locuințelor, te privesc feline cuminți, curioase sau indiferente. Mai sunt frumoasele ferestre rotunde ale clădirilor moderniste ale lui Marcel Iancu (prin care mi-am dorit mereu să privesc). Simpla și ingenioasa inserare a iluminatoarele, ferestre în tavane, cum există și în casa muzeu a pictorului Theodor Aman, o găsesc minunată; la fel tavanul de sticlă colorată al pasajului Villacrosse. Pe o stradă din preajma Universității de Arte, există o fereastră împodobită cu capete de păpuși. Mai supraviețuiește, din alte timpuri, casa negustorului Petrache Dancovici, casa cu „geamuri bombate” – invenție vieneză, care se regăsea la multe alte case în secolul XIX.

Teatrul Odeon are un tavan glisant – fereastră către cer – care se deschidea mai ales în stagiunile de vară în trecut. E singurul teatru din Europa cu tavan glisant. În sezonul rece, luminițele de Crăciun și decorul festiv încep să apară atât pe străzi, cât și la ferestre, lumini colorate puternic, nervoase, sacadate în ritmuri rapide, ce strălucesc în întunericul nopții și în ceața rece. Ele supraviețuiesc până în amurgul primăverii. Primăvara și vara, flori înfrumusețează și învie recele gri al blocurilor. Să amintim că Primăria Capitalei premia, în 2017, „cel mai frumos balcon”, pentru stimularea „înfrumusețării orașului”?…

Imaginea care reflectă suprafața. Vitrina magazinului 

Magazinele nu au ferestre – e o strategie de marketing care te face să rămâi captiv și captivat în interiorul locului lipsit de timp. Magazinele nu au ferestre, ele au, în schimb, vitrine-invitații, în care marfa este etalată printr-o cale adesea artistică, mai ales în cazul produselor high end. Produse ale dorinței – hainele, mobilierul, produsele de decor, antichitățile – modelează gustul și consumul urban. Prin vitrina unui celebru brand de lux situat pe Calea Victoriei, recent închis, nu puteai vedea înăuntru, magazinul oferind cumpărătorului intimitate, alături de unor simularea importanței consumatorului și a intimității acestuia. Brand-ul vinde, până la urmă, o întreagă experiență. Magazinul de lux îl ține pe celălalt în afară, la distanță, el nu poate fi în interior – sugerând subliminal că marfa sa nu este accesibilă pentru toată lumea. În fine, fereastra rămâne o oglindă a ierarhiilor sociale.

Într-un mod similar, nici galeriile de artă nu au (mereu) ferestre. Sunt unele galerii, ca acelea de pe calea Victoriei, unde poți vedea expozițiile din afară. Sunt altele, ascunse, pentru a păstra Privitorul în interior, pentru a admira opera de artă și pentru a o crea cu privirea (Brian O`Doherty ne vorbește despre acest „cub alb”). În același sens, sunt restaurante sau localuri cu ferestre fie acoperite, care sugerează intimitatea (există unele care par cu totul abandonate, sau care nu își sugerează identitatea, fiind cunoscute doar de clientela restrânsă), fie larg deschise, pentru a-ți vinde în timp real atmosfera interioară. Se creează, deci, tablouri vivante care te invită înăuntru – cea mai simplă reclamă.

Cum ar arată un oraș fără ferestre? Ar fi desigur un oraș distopic, brutalist. Arhitectura este construită prin raportarea la dimensiunea umană, ș

Prin micile geamuri de la Facultatea de Istoria Artei puteam privi în timpul orelor de curs către marea rozetă care împodobește fațada Catedralei Sfântul Iosif. Nimeni nu avea privilegiul de a fi atât de aproape de ea – mă capta în special dimensiunea sa reală, enormă, care m-a uimit, mai ales privind prin geamurile foarte înguste. Astfel de rozete sunt mai rare în București, și de aceea cu atât mai prețuite prin frumusețea lor. Acest fapt ne conduce către frumusețea vitraliilor care filtrează lumină, colorând-o. Raza de lumină pătrunsă într-un locaș de cult învie sentimentul religios și oferă, uneori semne, vindecări, îndrumări – ce caută fiecare, dacă le vede. Privirea e un vehicul important, de care trebuie să știm să ne folosim cu adevărat, pe care trebuie să învățăm, de altfel, să îl folosim.

E evident că privitul pe fereastră nu e ceva nou – nici privitul către aceasta. De pildă, „Ferestre din București si poveștile lor” de Cătălin D. Constantin o carte-album împodobită cu imagini ale ferestrelor Bucureștiului. Dincolo de ferestre vedem cărți, draperii și perdele cu modele diferite, imaginile fiind însoțite de texte scrise de antropologi, medici, criminaliști, preoți etc. Articolul meu nu se vrea o completare, o continuare – doar un adaos modest la povestea ferestrei Bucureștiului, care fascinează unanim. O fereastră barocă, ovală, cu un ancadrament spectaculos, e văzută ca „anume făcută doar pentru a fi privită din afară”. Fereastra care se vrea privită e mereu aceea care dispare sub minunăția ancadramentului său. Este cazul ancadramentelor gândite de Alfred Popper, unde păuni afrontați ciugulesc dintr-o cupă, iar elemente vegetale și zoomorfe se împletesc într-un miraj decorativ. Ferestrele lor sunt cu totul ascunse.

Nu ne-am putea imagina un oraș lipsit de ferestre. Ele sunt mărturii ale vieții intime, ale petrecerii timpului liber în spațiul public, în restaurante sau galerii de artă. Ferestrele sunt căi prin care negociem intimitatea și totodată o lăsăm la vedere. Acțiunile din jurul lor, angajând mereu privirea – a aceluia care privește dinăuntru, sau a aceluia care privește din afară – au conotații pozitive (contemplare, admirație) sau, cel mai adesea, negative (ca semne de proastă conduită). Ferestrele comunică celui care străbate străzile informații privitoare la concetățenii săi, stabilind o legătură tacită între cele două părți, legătură ce restabilește și echilibrează nevoia de contact între oameni, pe care o mediază totodată cu blândețe.

Articol scris de Mădălina Manolache, muzeograf – Muzeul Prof. Dr. N. Minovici/MMB

Explicații foto:

Ancadrament de fereastră de A. Popper – Anuala.ro

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.