Un articol scris de Drd. Gabriel Constantin, muzeograf, Secția Istorie, #MMB
După intrarea trupelor otomane în Principatele Române, în mai 1821, și după asasinarea odioasă a lui Tudor Vladimirescu de către membrii Eteriei, Revoluția de la 1821 a fost înfrântă din punct de vedere militar. Cu toate acestea, condițiile care au provocat izbucnirea acțiunii revoluționare și contextul postrevoluționar impuneau o reevaluare a regimului politic din Principatele Române într-un sens care să răspundă nevoilor societății românești și care, în același timp, să țină cont și de interesele marilor puteri.
Sub presiunea marilor puteri, Poarta a fost nevoită să convoace, în martie 1822, două delegații, alcătuite din boieri munteni și moldoveni, pentru a afla opinia lor referitor la modul în care urma să se producă restabilirea administrației civile în Principatele Române. Punctul de vedere al boierilor munteni și moldoveni era deja cunoscut din arzurile și memoriile înaintate Imperiului otoman și Rusiei, redactate înainte de convocarea lor la Constantinopol, iar solicitările lor aveau un caracter moderat sau radical în funcție de percepția puterii căreia îi erau adresate. De aceea, acestea erau mai clar formulate în petițiile trimise țarului, unde apar menționate ,,abolirea regimului fanariot, desființarea raialelor, desființarea monopolului economic, libertatea comerțului ș.a.”.
La sfârșitul lunii aprilie 1822, după ce a aflat opinia reprezentanților celor două Principate, Imperiul otoman a admis ,,cerința cu privire la restabilirea domniilor pământene și a excluderii grecilor din funcțiile civile și ecleziastice”.
La 1/13 iulie 1822, Grigore Dimitrie Ghica, fiul banului Dimitrie Ghica și al Elenei, născută Razzu, fostă Palladi, a fost numit domn al Țării Românești (1822-1828), iar la 24 septembrie/6 octombrie 1822, acesta a intrat în București, unde a fost primit ,,cu halai”. Primii ani ai domniei pământene au fost marcați de o situație internă dificilă, din cauza ocupației otomane, care provocase vistieriei țării, și așa greu încercate, un deficit de 15 milioane de piaștri. Redresarea situației financiare a țării s-a realizat prin introducerea unor noi impozite, iar altele, precum oieritul, dijmăritul, vinăriciul și tutunăritul, au fost triplate. Pentru a putea face față obligațiilor fiscale, țăranii erau nevoiți să își vândă animalele la prețuri derizorii. La toate acestea se adăuga și disoluția autorităților statului, astfel încât drumurile erau controlate de bande de răufăcători, care jefuiau caravanele negustorești.
Instituirea noii administrații cu oameni care nu renunțaseră la obiceiurile fanariote a provocat iritarea unei părți a lumii bucureștene, care a reacționat prin redactarea unor pamflete inclusiv ,,pe hârtia pachetelor de tutun” și prin acordarea de porecle pentru oamenii din anturajul domnitorului; astfel, Ștefan Bellu era poreclit ,,covrigarul”, Filip Lenș – ,,cârciumarul”, Niculae Trăsnea – ,,țiganul”, în timp ce vistiernicul Barbu Văcărescu era acuzat de delapidare.
În ciuda acestor aspecte negative, se înregistrează totuși o tranziție certă către modernitate; pe lângă repararea temeinică a ,,podurilor”, în anul 1824 a fost făcută prima ofertă de pavaje cu piatră, iar un an mai târziu, la 30 septembrie 1825, aflăm că erau încheiate lucrările la ,,podul de piatră al Târgului de Afară” (Calea Moșilor). Iluminatul stradal se modernizează, așa după cum remarcă francezul Béchamp: ,,Cu puțin timp înainte de 1829 – scria acesta – nu mai era trebuință de a avea felinar spre a ieși seara din casă”. Tot Béchamp observă elementele modernizatoare atunci când scria că ,,sub Grigore Ghica se putea respira, se trăia într-o viață mai bună, ‹iar› barbaria se retrăgea, aspirându-se din ce în ce la un viitor mai bun”.
Progrese evidente s-au înregistrat și în domeniul cultural. Unul dintre primele firmane emise de către Grigore Dimitrie Ghica îndată după învestirea sa ca domn al Țării Românești prevedea desființarea școlii superioare grecești, considerată în acea epocă drept ,,temelia răutăților”. În același timp, are loc afirmarea școlii românești întemeiată de către Gheorghe Lazăr, unde preda fostul său elev, Ion Heliade-Rădulescu. Totodată, Dinicu Golescu înființa, pe lângă școala pentru băieți de la Golești, ,,o școală nouă pentru fete, pe moșia sa de la Belvedere”, în cadrul căreia accentul nu se punea doar pe învățarea limbilor română, franceză, italiană și germană, sau predarea unor discipline precum aritmetica, gramatica, retorica, geografia, istoria universală sau mitologia, ci și pe formarea deprinderilor în ceea ce privește croitoria, pictura, muzica sau dansul. Tot Dinicu Golescu, având alături o pleiadă de oameni tineri – printre care se regăseau și viitori domnitori Gheorghe Bibescu și Barbu Știrbei – a întemeiat ,,Soțietatea literală românească”, al cărei sediu a fost stabilit în casa sa de pe Podul Mogoșoaiei (Calea Victoriei), devenită, ulterior, reședință domnească. Statutul societății, alcătuit de către Ion Heliade-Rădulescu, prevedea un amplu program de dezvoltare culturală: ,,dezvoltarea și transformarea în colegiu a școlii de la Sfântul Sava și înființarea unei școli similare la Craiova; crearea de școli normale în capitalele de județ; crearea de școli primare în fiecare sat; întemeierea de gazete în limba română; abolirea monopolului tipografic; încurajarea de traduceri «în limba patriei» și tipărirea lor; «formarea unui teatru național»”.
Unul dintre tinerii bursieri ai Țării Românești, Eufrosin Poteca, odată întors în țară de la Pisa și Paris, propunea un vast program de reforme, precum ,,egalitatea la admitere în slujbe, libertatea tiparului, înmulțirea școlilor, dezrobirea țiganilor”, plecând de la principiul potrivit căruia ,,cârmuitorul este și slujește binele norodului, iar nu norodul este și slujește pentru cârmuitor”.
Contrastul între vechi și modern, precum și deosebirile sociale și de avere puteau fi observate cel mai bine în București, unde alături de palate și case boierești se aflau bordeie și cocioabe și unde bogăția se împletea cu sărăcia și mizeria.
Bibliografie:
Dan Berindei, Orașul București. Reședință și Capitală a Țării Românești 1459-1862, Societatea de Științe Istorice și Filologie din R.P.R., București, 1963;
Constantin C. Giurescu, Istoria Bucureștilor, Ediția a II-a revăzută și adăugită, Editura Sport-Turism, București, 1979;
Dimitrie Papazoglu, Istoria fondărei orașului București, Ediție îngrijită, cuvânt introductiv, note și indici de prof. univ. dr. Marcel-Dumitru Ciucă, Editura Curtea Veche, București, 2005;
,,Restaurarea domniilor naționale (1821-1828)”, în Istoria Românilor, vol. VII, tom I, Constituirea României Moderne (1821-1878), coord. Acad. Dan Berindei, Editura Enciclopedică, București, 2003.
Foto: Domnul Țării Românești Grigore Dimitrie Ghica, sursa Istoria Românilor, vol. VII, tom I, Editura Enciclopedică, București, 2003.
Dl muzeograf continua atitudinea precedentului, Majuru, ignorând realități stânjenitoare pt. punctele de vedere exagerat de personale si subiective. Vorbind de modernizarea Romaniei, pastrand normele bunului simt e obligatoriu de amintit ocupatia militara rusa a principatelor, dupa tratatul de la Adrianopl (1829), urmare a infrangerii armatelor turcesti si instaurerea unei perioade extrem de benefice pt. viitoarea Romanie de la 1859. Astfel, generalul Pavel Kisseleff a fost numit Președinte plenipotențiar al divanurilor Moldovei și Țării Românești si a recurs la reorganizarea administrativă a celor două principate și la întocmirea Regulamentelor Organice, care de fapt au fost primele Constituții din istoria celor două principate române, cele două state intrand într-o serie de schimbări profunde de ordin social, politic, administrativ, militar și cultural. Pegulamentul Organic a fost practic prima constitutie a tarii, avand o mare influenta pt. desfasurarile ulterioare de la 1848, 1859 si mai ales, 1877.
Adică muscalii, ce au luat cu japca Basarabia la 1812, au fost buni?
La 1812, Basarabia a fost luata de la …turci. Asta e, istoria e mai complicata.
Cum să ia de la otomani ceea ce nu era a otomanilor? A fi parte a Imperiului sau pașalîc erau una iar a recunoaște suzeranitaea alta. Un dragoman de-al Porții ce-a semnat Tratatul de la București a plătit cu capul.
Românii oriunde au trăit au avut legile lor străvechi, nescrise dar recunoscute; vezi Statuta Valachorum. Impunerea unor legi străine cu forța, sub ocupația armatelor țariste, nu se poate nicicum numi prima constituție.
Sunt cititor fervent de istorie, fie studii , fie memorii! Vreau sa spun ca prezenta fanariota in tarile romane, dupa 1715, a fost un dezastru pemntru natia noastra! A fost o impiedicare si intarzierea in dezvoltarea natiunii romane fara precedent! Abia cu secularizarea averilor manastiresti, pri patriotul Cuza, s-a putut starpi nenorocirea fanariota/greceasca! Dar prezenta grecilor in institutii otomane, a prejudiciat grav si dezvoltarea aromanilor din spatiul otoman! Grecii, prin biserica, au blocat dezvoltarea culturala si religioasa a aromanilor! Ceea ce s-a facut dupa 1879 in spatiul aroman, de catre guvernarea de la Bucuresti, a fost boicotat, atacat, chiar cu armele, de catre grecii din Balcani. Sa nu uitam asta!!
Don Calin, Rusia a luat Basarabia, dupa ce Austria luase Bucovina! Tot cu japca!! Sa fim corecti! Rusii, dindu-si seama ca in lupta lor cu turcul, un stat romanesc in coasta Turciei, chiar sub suzeranitate, era mai important! De aceia au impus Regulamentul Organic si apoi Unirea Moldovei cu Tara Romaneasca! Relele facute natiei noastre de imperii, sunt cam aceleasi, fie ca au fost de la est, sud sau vest!
Măi, măi… Înca din sec. 15 Basarabia trece de la Moldova la turci, care o pastreaza pana in sec. 19 cand au luat-o rusii in 1812 dupa unul din numeroasele lor razboaie. În 1918 a revenit la Moldova si implicit la România pana la 28 iunie 1940 cand au luat-o din nou rusii dupa Pactul Ribentrop-Molotov. In perioada razboiului, Basarabia a apartinut din nou României, dar numai pana la 23 august 1944, zi atat de mult discutata (fatidica sau bine venita).
Deci aşa stăteau lucrurile : „La sfârșitul lunii aprilie 1822, după ce a aflat opinia reprezentanților celor două Principate, Imperiul otoman a admis ,,cerința cu privire la restabilirea domniilor pământene și a excluderii grecilor din funcțiile civile și ecleziastice”.
Calin are dreptate iar domnul geo(goe)sa mai citeasca ceva carti. Basarabia nu a fost pasalic in integralitatea ei niciodata. Exceptie au facut sudul ei(Bugeacul)cu cetatile Chilia si Cetatea Alba, integrate pasalicului turcesc Edisan, iar ulterior zona Tighinei(cu 1538), cand devine pasalic(precum si cetatea Brailei, cu imprejurimile). Restul Basarabiei a facut parte din Tara Moldovei, casre a fost vilaiet si nu pasalic iar Imperiul otoman nu avea nici un drept sa cedeze aceste teritorii. De aceea Grigore III Ghica a fost decapitat la cedarea Bucovinei catre Austria, pentru ca s-a opus si a cerut respectarea tratatelor in vigoare atunci.
🙂 Bine mey, ali beg, asadar Basarabia facea parte din Moldova, dar era supta de otomani… Ca, deh, doar era vilaet. Merci pt. aprobare, deci 🙂 Tot asa cum Biserica Ortodoxa era romana, dar supta de Grecia, pana la Cuza. La fel cum R.P.R. era independenta la 15 ani dupa razboi, dar supta de URSS.
@Geo: Nu te-a aprobat nimeni si batii cimpii, minimum in privinta Basarabiei. Nu a fost luata de la turci ci de la Principatul Moldovei, vasal otomanilor. Ca tranzactia s-a facut peste capul domnului Moldovei, e foarte adevarat dar, indiferent de speculatiile juridice, cedarea s-a facut din trupul bietei Moldove, nu al Imperiului. Locuitorii acelei parti luate cu japca au avut de suferit cizma ruseasca, aducatoare de deznationalizare. De bine de rau, turcii nu le-au impuiat capul vasalilor cum ca vorbesc ‘moldoveneste’ nu romaneste, nici le-a impus limba turca in scoli, administratie, biserica, nici schimbarea religiei. Exagerezi si cu Regulamentele Organice. Acestea au fost departe de a fi o Constitutie ci doar niste norme administrative a puterii ocupante care pregatea anexarea completa, asa cum facuse cu ceea ce azi, prin extensie, se cunoaste sub numele de Basarabia (suna ruseste, n-asa???). Ca asa stau lucrurile, s-a vazut la 1848, cind Regulamentele au fost arse in piata publica de dragi ce erau, dar mai ales in 1854, cind ‘binevoitoarea’ Rusie a anexat Principatele. A primit insa, prin Razboiul Crimeei, replica prompta a Marilor Puteri. Replica nu s-a mai repetat insa 90 de ani mai tirziu, cirdasia luind locul actiunii. Cirdasia o vedem si azi.
@Anonimule, iti stiu iesirile antiromanesti de pe comentariile celelalte si de greață ti le-am ignorat. Nici acum nu-mi inspiri altceva, oi fi si tu poate tot f*un seku uitat de pe vremea diviziei antikgb, dar un scurt citat de pe la indemâna wiki tot iti dau, asadar: „ Inițial numele Basarabia a fost dat Țării Românești, datorită dinastiei întemeietoare a acestui voievodat, familia Basarabilor. Aceștia, în luptele lor împotriva Tătarilor între 1328 și 1342, au luat în stăpânire stepa cuprinsă între Carpații Vrancei – Dunăre – Marea Neagră și o linie mergând de la confluența Trotușului cu Siretul la capul Codăești (la sud de Cetatea Albă, nu departe de gura Nistrului). Ulterior, acest teritoriu a fost cedat în secolul al XIV-lea de Alexandru Basarab voievodatului Moldova, în cadrul căruia i-a rămas numele de Basarabia[2]. În 1484, Turcii cuceresc malurile Dunării și Mării Negre cu cetățile-porturi Chilia și Cetatea Albă, iar în 1538 cuceresc Tighina și restul teritoriului de acum încolo numit de ei Bugeac, dar de restul Europei și de români Basarabia. Aceasta a fost Basarabia istorică până în 1812[3]. În 1713, Turcii iau în stăpânire și cetatea Hotinului cu ținutul dimprejur, dar acest ținut nu făcea încă parte din Basarabia atunci, numele acesta limitându-se încă la ceea ce numim astăzi Bugeac.
Abia în 1812, când Rusia a ocupat teritoriul de est al Moldovei dintre Prut și Nistru, pe care l-a alăturat ținutului Hotin și Basarabiei/Bugeacului luate de la Turci, a fost acest ansamblu numit Basarabia, cu prilejul transformării sale într-o gubernie împărțită în zece ținuturi.”
Ca esti un fel de propagandist uitat seku o arata si antisovietismul tau, cand discutia se referea la sec 19. Adica un habarnist cultivat in propaganda (ex. ca moldovenii n-ar fi romani – inventie sovietica). La fel ca primarita Fierea devenita monarhista peste noapte care voia sa schimbe numele bulevardului Kisseleff.
Cat priveste Regulamentele Organice, nu-mi mai pierd timpul aici, cu tine. Nici cu tezaurul, ca nici nu-ti place adevarul.
@Geo1,2: Esti dus rau cu capul daca spui ca am produs vreodata comentarii antiromanesti. Te invit sa dai adresa acelor comentarii, daca spui ca le cunosti. Altminteri, nu esti altceva decit un mincinos, ca prost crescut s-a vazut deja. Comentariul tau este antiromanesc si aiuristic, dupa cum rezulta si din ceea ce scriu altii pe acest topic. Este crasa nerusinare, tipica propagandei rusesti, imperiale, sovietice, mai nou putiniste. Textul despre istoria numelui Basarabia este pur si simplu o divagatie, fara legatura cu Regulamentele. Nu e clar ce vrei sa spui cu ‘ex. ca moldovenii n-ar fi romani – inventie sovietica’. Te scalzi in echivoc, tipic trolilor. Oricum, nu eu sustin ca moldovenii nu ar fi romani ci propaganda rusa, pe care romanii au combatut-o imediat ce au avut cit de cit glas. Nici nu e cazul sa insisti cu Regulamentele sau tezaurul, chipurile mari faceri de bine rusesti pentru romani. Ocupatia ruseasca care a impus si Regulamentele a spulberat pentru totdeauna imaginea de eliberatoare a Rusiei, iluzie inchipuita pe timpul lui Petru cel Mare.
@Anonim – mișto ”argumente”: dus rau cu capul/mincinos/prost crescut si alte bazaconii. Te-ai înfuriat… Deh, asta e atitudinea unui habarnist prețios nevoie mare. Oricum, ramâi un antiromân din alte atitudini pe blog.
@Geo: Misto se spune in mahalaua ta. Clar ca esti doar o puslama mincinoasa, odata ce te fofilezi si nu dai nici un exemplu. Stai linistit. Nu se infurie nimeni pe un putzoi copy-paste.
A fost o dedicatie ce si-a atins scopul, țâfnosule:) Esti nesemnificativ.
@Geo: Tot un plod fara minte arati ca esti.