Caii cu piciorul rupt se împuşcă

Am dat-o în bară, 1-1 Muntenegru, în prima partidă din preliminriile CM 2018. Mai sunt 9 meciuri şi multă suferinţă ne aşteaptă de-acum încolo. Dacă în următoarele două întâlniri, cu Armenia, în deplasare, pe 8 octombrie, şi cu Kazahstan, acasă, pe 11 octombrie, mai pierdem un punct – un singur punct! -, putem spune adio calificării.

Mult aşteptata şi zgomotos anunţata schimbare la faţă a naţionalei n-a avut loc. Parcă am revăzut meciul cu Albania, când nu ne-a ieşit nimic. Şi nici nu putea să iasă câtă vreme, cu foarte mici excepţii, a fost trimisă în teren aproximativ aceeaşi echipă. Timorată, lipsită de luciditate, haotică, prost aşezată şi incapabilă să dicteze la mijloc, acolo unde se decide învingătorul. Am avut un noroc chior în min. 5, când Beqiraj, scăpat pe contraatac, a ratat deschiderea scorului. Ca un portar de handbal sau de hochei, Pantelimon respinge cu piciorul şutul muntenegreanului. Replica noastră vine în min. 10, prin Săpunaru, care, dintr-un unghi închis, trimite în plasa laterală. O ocazie adevărată s-a ivit în min. 20, când Fl. Andone, dintr-o poziţie excelentă, şutează în braţele portarului Bozovici. Şi cam asta fuse totul într-o repriză dominată de oaspeţi. Ai noştri, pe nicăieri, bătuţi în cap, cu pase imprecise, cu centrări anemice, lipsite de periculozitate. Nicio fază mai acătării, fără atacuri pe bandă, fără vlagă la mijloc şi cu o precipitare specifică echipelor copleşite psihic de miza jocului.

Repriza a doua ne-a aparţinut, dacă trecem în revistă cornerele şi câteva atacuri în care B. Stancu, Bicfalvi şi Fl. Andone au fost foarte aproape să reia în gol centrările venite şi de pe stânga, şi de pe dreapta. Tricolorii şarjează, pun osul la bătaie, apar în ambele tabere şi cartonaşele galbene, inclusiv loviturile libere, una dintre ele, executată de N. Stanciu, în min. 62, fiind respinsă in extremis de Bozovici de lângă bara din dreapta sa. În minutele 70 şi 75 ies B. Stancu şi Fl. Andone, intră Torje şi Adi Popa, care sporesc viteza de atac a tricolorilor. Ceva-ceva începe să se lege, muntenegrenii fac tot mai greu faţă şi în min. 85 Stanciu centrează de pe stînga, balonul este deviat la Adi Popa, care face o preluare ca la carte, pe genunchi, şi înscrie fără drept de apel pentru Bozovici. 1-0 şi cele trei puncte sunt ca şi intrate în contul României. Bucuria ţine doar două minute, pentru că Săpunaru, care a muncit din greu şi bine în faţa fundaşilor, comite un fault discutabil, dar amendat ca atare de arbitrul englez Anthony Taylor (în Anglia, faultul acela n-ar fi fost niciodată fluierat!), şi lovitura liberă ajunge în careu, de unde, cu capul, Jovetici trimite în gol, imparabil pentru Pantelimon. 1-1. Lovitură de trăsnet, în moalele capului! Şi doar fuseseră atenţionaţi ai noştri că oaspeţii sunt extrem de periculoşi la loviturile libere din preajma careului, inclusiv la cornere! Se intră în prelungiri şi soarta ne surâde. În min. 95 Keşeru este brutal faultat în careu. Penalty clar ca lumina zilei. Dar, stupoare, cel mai în vogă fotbalist român, N. Stanciu ratează, trimite peste bară!

Pornim la drum cu minus două puncte şi, după cum a jucat Armenia, care a pierdut greu, cu 1-0, meciul din deplasare cu Danemarca, dar mai ales după egalul, 2-2, smuls de Kazahstan în faţa Poloniei, care a condus cu 2-0, ne vine greu a crede că mai putem emite oareşce pretenţii. Este adevărat că speranţa moare ultima – vorbă veche şi tocită! –, dar ce ne facem cu disperarea, sora vitregă a speranţei?! Când un cal de curse cade şi îşi rupe un picior, stăpânul îl împuşcă pe loc, ca să nu se mai chinuie. Să ajungă, oare, România, după meciurile cu Armenia şi Kazahstan, în situaţia unui cal de curse cu piciorul rupt?

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.