Zicerile publice ale lui Dan Diaconescu din ultimele două săptămâni sunt răspunsul pe care îl primeşte naţiunea la câteva din marile ei întrebări: „Unde o să ajungem? Există o limită? Se poate mai rău?”. Patronul OTV este rezultatul unei scene politice de pe care s-a declamat vreme de douăzeci de ani un populism naţionalist lipsit de orice reţinere, combinat cu experienţa pe care ţi-o oferă un deceniu şi jumătate de televiziune pusă în slujba miraculosului cotidian.
De-a lungul vremii, Diaconescu şi-a observat cu atenţie oaspeţii din studio, mulţi dintre ei mari maeştri în arta demagogiei şi a aiurelilor rostite cu aer semeţ şi doct. A învăţat de la ei că poţi spune absolut orice dacă o faci cu fermitate, cu convingere, dacă dai cifre, dacă citezi autorităţi, dacă dai amănunte. A mai învăţat că nici în media şi nici în politică nu te laudă nimeni, aşa că trebuie să o faci singur, să îşi aşezi turul pantalonilor în centrul universului şi să nu te dai dus de acolo decât când se termină emisiunea la care participi.
Dar DD nu e o copie, e o etapă nouă în istoria discursului politic aberant din România. Fără patosul lui Vadim Tudor, fără semeţia tolănită a lui Becali, el aduce un fel nou de a aiura politic, pe măsura unui public aflat la mahalalele unei ţări care nu îl mai poate hrăni, de multă vreme, cu altă speranţă decât cablul tv. Un public care nu înţelege nimic dintr-o realitate care l-a exclus, un public care speră mereu că adevărul e de fapt altul, dincolo de noi, că adevăratele ştiri n-au fost încă spuse. Şi liderul Partidului Poporului are o ofertă pe măsura acestei aşteptări: o Românie mică, de apartament, cu o Preşedinţie pe măsură, cu soluţii simple pentru toate marile probleme.
Atunci când va deveni preşedinte, cu 60% din voturi, Dan Diaconescu va sta la Cotroceni numai câteva zile. Sediul Preşedinţiei sale va fi la el acasă, în Primăverii. Maşina preşedintelui va fi Rolls-ul său alb iar avionul prezidenţial, aţi ghicit, va fi abandonat în favoarea celui personal, pe care va fi lipit totuşi un abţibild cu numele ţării. În câteva ore soarta ţării se va schimba. Toată avuţia naţională va fi pusă în subordinea unei instituţii special înfiinţate iar toţi românii, indiferent de vârstă, vor primi 30.000 de euro virtuali, partea lor din afacere. Se va introduce taxa pe venit pentru toate firmele, Diaconescu e convins că acum nu există aşa ceva sau, dacă există, nimeni n-o plăteşte. Va fi scăzută TVA. Va fi interzis arestul preventiv.
Cel mai proaspăt politician român spune toate astea în stilul lui de talk show man versat: repede, sigur, cu ton egal, fără nicio ezitare. Este cel mai informat ziarist român, vorbeşte curent cu cei mai importanţi oameni politici şi de afaceri, în jurul lui se agită permanent agenţi secreţi. Şi e o ţintă vie. 80% din procuratura şi din DNA lucrează la cazul său care a costat până acum şase milioane de euro. Motivele sunt clare: încă de anul trecut toate sondajele arătau că ar fi câştigat alegerile şi multă lume bună s-a rugat de el să nu candideze şi să-l mai lase o tură pe Băsescu.
Diaconescu nu dă niciodată nume, nu explică niciodată cum şi-a calculat singur costurile urmăririi sau unde sunt ascunse acele sondaje. Uneori se mulţumeşte să spună că „toţi experţii ştiu asta”. El nu face afirmaţii, face dezvăluiri iar dezvăluitorii îşi acoperă sursele mereu.
Prin 2003 am auzit pentru prima oară ideea de Băsescu-preşedinte şi am început să râd. Mi-a trecut repede. Aşa că mă abţin să evaluez şansele reale ale preşedintelui din Rolls-ul poporului. Pentru că ştiu prea bine răspunsul la întrebările pe care le invocam la început: se va putea mereu mai rău, nu există nicio limită, nimeni nu ştie încotro mergem.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.