La sfârșitul anului trecut era mare durere într-o ședință a liberalilor constănțeni pe tema criteriilor de integritate pe care partidul le anunțase de la centru. Cea mai mare suferință a liberalilor de la malul mării nu era însă Decalogul în sine, ci faptul că există un ong (Societatea Academică din România și proiectul România Curată) care n-are altă treabă decât să facă Liste Negre, cu candidați care nu respectă criteriile de integritate. De râsu-plânsu era propunerea unuia dintre participanții la ședință că în cazul celor care și-au angajat soția sau soțul în cadrul instituțiilor pe care le conduc, să divorțeze și așa să scape de problema… nepotismului. Întrebarea fundamentală a liberalilor constănțeni era însă dacă avem sau nu (la România Curată) capacitatea de a-i monitoriza și verifica la integritate pe toți candidații pe care îi vor propune (așadar nu respectarea criteriilor de integritate era baiul pentru ei, ci dacă cineva are capacitatea de a verifica dacă le respectă sau nu). E o întrebare căreia, sincer, i-am căutat și noi răspuns, însă ne-am pus speranța în voluntarii și cititorii care nu ne-au înșelat așteptările până acum. Totuși, dintr-un anumit punct de vedere nu e nevoie de monitorizări, că au grijă liberalii să-și facă singuri praf Decalogul.
***
De domnul Ilie Păducel nu știam, până mai ieri, prea multe. Cum spuneam însă că ne bazăm pe cititori, am aflat. Am aflat că e primar la Petrila încă de dinainte de 90. Și, înainte de a fi primar, a fost secretarul comitetului de partid (PCR) la mina Lonea, între 1981 și 1988. După 90 a fost ba în PD, ba în PSDR și PSD, ba independent, pentru ca în luna decembrie să fie ”recuperat” de PNL. Și cum are la activ și niște semnături pe avizele controversatelor micro-hidrocentrale care distrug râurile din Munții Șurianu, nu e de mirare că domnul Păducel se bate de la egal la egal cu mult mai cunoscutul Teodor Meleșcanu la Premiile România Curată 2015, categoria ”Traseistul anului”. Dar asta nu e singura ”performanță” a domnului Păducel – că domnia sa reușește ca dintr-un foc să încalce două dintre criteriile Decalogului de integritate liberal.
1. Lustrație
a. Să nu fi fost membru sau colaborator al fostei securități și să nu fi fost dovedit ofițer acoperit;
b. Să nu fi deținut funcții retribuite în aparatul de conducere al Partidului Comunist Român, la orice nivel.
2. Traseism
Să nu își fi schimbat apartenența politică astfel încât să fie candidat pentru al treilea partid politic, altfel decât prin fuziuni.
Cel puțin oficial, nici PSD n-a fuzionat cu PCR, nici PSD cu PD și nici PD cu PCR și oricum ai lua-o, domnul Păducel are deja mandate de primar pe trei partide diferite. Iar funcția de secretar de partid la mina Lonea a fost una retribuită – o recunoaște chiar domnul Păducel, într-un interviu pentru presa locală – “Am fost plătit de statul român, ca muncitor cu munca politică. Am avut un salariu de 3.300 – 3.800 de lei” (Gazeta de dimineață). O eventuală interpretare că punctul b) al criteriului lustrație se referă doar la activiștii PCR plătiți direct de către partid ar lăsa fără obiect criteriul în sine, că, înainte de 89, mai toți activiștii de partid erau plătiți ”de stat”, fie prin instituțiile publice, fie prin inteprinderile de stat. Nu pentru că ar fi dat la târnăcop era plătit d-nul Păducel la mina Lonea, ci pentru că dădea din gură și din pix în numele partidului și pentru partid.
Și totuși, dacă în cazul d-nului Păducel putem înțelege contorsiunile după litera Decalogului (care șterg însă pe jos cu spiritul acestuia), cum că apartenența la PCR nu se pune, la fel cum nu se pune că a schimbat de mai mult de două ori taberele și după 89 (că le-a schimbat între ele) și cum că nu se pune nici activismul PCR plătit de stat, în cazul domnului Nicolae Robu, primarul Timișoarei, care a fost anunțat ieri că a trecut de toate procedurile interne pentru a fi nominalizat pentru o nouă candidatură la aceeași funcție, nu există loc de nicio interpretare. Punctul 7 al Decalogului de integritate sună cât se poate de clar:
7. Atitudini discriminatorii
Să nu fi avut declarații sau atitudini rasiste, șovine, xenofobe sau discriminatorii constatate prin hotărâri definitive.
”Ghinionul” face ca domnul Nicolae Robu a fost amendat contravențional de către Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD) pentru declarații rasiste la adresa romilor, printr-o postare pe Facebook. Domnul Robu a atacat în instanță amenda CNCD, dar a pierdut apelul anul trecut și a renunțat să mai facă recurs.
„Intenţia reală a reclamantului (Robu avea calitate de reclamant, prin contestarea amenzii CNCD – n.r.) nu a fost aceea de a lansa o dezbatere publică reală şi efectivă ce ar fi de natură să atragă venituri la bugetul local din partea populaţiei rome bogate, aşa cum susţine reclamantul că ar fi urmărit, întrucât nu aceasta era modalitatea concretă în care se putea realiza un asemenea obiectiv. Astfel, se constată că reclamantul în calitate de edil al oraşului prin prisma funcţiei deţinute putea lansa efectiv o asemenea dezbatere nu pe contul de socializare ci într-un cadru instituţional, iar o asemenea dezbatere nu putea în nici un caz să-i vizeze doar pe etnicii romi înstăriţi, ci ar fi trebuit să-i vizeze pe toţi restanţierii sau pe cei ce nu-şi plătesc taxele şi impozitele locale, indiferent de etnia acestora şi, ca atare, nu se poate reţine scopul declarat de reclamant privind necesitatea unei dezbateri publice asupra unui subiect de interes local”
Fragment din sentinţa prin care Robu a pierdut procesul cu CNCD (vezi aici).
Așadar ne aflăm în fața unei declarații rasiste, a unei amenzi CNCD în acest sens și a unei hotărâri judecătorești rămasă definitivă. Cum poți interpreta decalogul pentru a-l trece pe domnul Robu prin urechile acului prevăzut la punctul 7? Dacă nu la așa ceva se referă punctul 7 al decalogului, atunci la ce se referă?
Și uite așa, doar din două focuri, liberalii și-au făcut praf trei criterii din cele zece ale Decalogului integrității. Pentru că ori le aplică, ori doar se fac că le aplică. Asta în condițiile în care, oricum, criteriul 9, referitor la plagiat, era caduc din start, că plagiatul nu se dovedește prin hotărâri judecătorești definitive (drept e că, la ora actuală, nu prea e nimeni în România care să poată spune cum se dovedește un plagiat, dar asta e altă discuție) .
9. Plagiat
Să nu fi fost dovedit prin hotărări judecătoreşti definitive că a obținut diplome sau alte titluri prin plagiat.
***
Când mă prefăceam că nu-mi amintesc anumite lucruri incomode sau când mă făceam că nu înțeleg niște evidențe clare precum apa de izvor, bunica avea o vorbă: ”cei patru mari evangheliști sunt următorii trei: Luca și Matei”. Cam așa e și cu Decalogul integrității liberale. Asta pe moment, că parcă văd că zilele, săptămânile și lunile următoare, când vom intra mai în amănunt în listele de candidați, duși vor fi și Luca și Matei…
***
Întrebare de final: cine, cu ce ocazie și cu referire la cine a afirmat:”Uneori este atât de jenant să te uiți la modul în care acest partid mimează etica!”?
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.