Câteva considerente privind „demiterea – demisia” lui Andrei Marga

Evenimentul politic numărul unu al începutului acestei săptămâni îl reprezintă demararea în comisiile Senatului a procedurilor pentru demiterea lui Andrei Marga din fruntea ICR, urmată instantaneu de depunerea demisiei de către acesta.

Nu sunt eu persoana calificată să constate dacă, în cele câteva luni în care a deţinut funcţia principală în ICR, Andrei Marga a avut o activitate pozitivă sau una negativă. Dacă – persoanele autorizate se vor pronunţa – activitatea lui Andrei Marga a fost una pozitivă, eliminarea sa reprezintă o gafă uriaşă. Şi, mai grav, înseamnă îndeplinirea unei pofte, a unui capriciu al „jucătorului” de la Cotroceni.

Dacă activitatea depusă de Andrei Marga nu îl mai recomanda pentru această funcţie, atunci renunţarea la serviciile lui este corectă, dar trebuia aleasă o altă modalitate de „schimbare de gardă”. Trebuia găsită o formulă elegantă de retragere, chiar dacă în spatele uşilor închise s-ar fi înregistrat discuţii aprinse şi s-ar fi rostit vorbe grele.

Aşa, după cum s-au derulat evenimentele, totul poartă amprenta unei execuţii cu public.

Să derulăm câteva secvenţe din filmul evenimentelor, „film” care a început să ruleze cu ceva timp înainte.

• Pe 8 iunie în EVZ se reiau articolele de acum un an de zile privind „colaborarea” lui Andrei Marga cu Securitatea – informaţii demontate chiar cu prilejul primei publicări.
• Patru zile mai tîrziu în aceeaşi publicaţie – nu am verificat, dar sunt convins că în întreg cartelul media al propagandei portocalii a apărut „ştirea” – se dă ca sigură schimbarea din funcţie a lui Marga.
• Joi 13 iunie, la B1TV, întrebat de moderator despre activitatea lui Andrei Marga, premierul Victor Ponta, fără să explice clar, spune că există „disfuncţionalităţi grave din intersecţia ICR cu Ministerul de Externe şi Ministerul Culturii”.
• Luni, 17 iunie, fără să fie invitat şi ascultat, în comisiile pentru cultură şi pentru afaceri externe ale Senatului se votează pentru demitere. După o oră, Andrei Marga îşi anunţă demisia, pentru a evita votul din plenul de marţi, 18 iunie.

Pentru oricine a „vizionat” aceste secvenţe, „execuţia publică” la „comandă” este cea care se „vede”. Cum după declanşarea procedurii de la Senat şi după demisie nu am înregistrat nicio replică din zona PNL, este sigur că situaţia lui Marga s-a decis la nivel de USL, mai precis şi PNL a fost de acord cu acest deznodământ.

Repet, nu sunt eu cel chemat să apreciez activitatea lui Andrei Marga, dar „procedura” va implica mai multe costuri de imagine pentru USL, dar şi puncte acumulate de adversari.

• USL va pierde puncte la capitolul imagine pentru că adversarii politici vor spune „i-aţi schimbat pe ai noştri şi aţi spus că nu sunt buni, dar nici ai voştri nu sunt deloc buni”.
• USL va pierde voturi din partea celor exasperaţi de prestaţia predecesorului – H.-R. Patapievici (şi a echipei lui) – pentru că vor exista voci care vor spune că Marga a fost sacrificat pentru că a început „curăţenia” post Patapievici.
• PNL va pierde şi el (separat) la capitolul imagine pentru că Andrei Marga a fost opţiunea PNL. Mai mult, liberalii vor mai fi taxaţi şi pentru că au „cedat” presiunilor PSD, pentru că, este clar, social-democraţii au fost vioara întâi în această poveste.
• Traian Băsescu îşi va manifesta satisfacţia şi va spune (direct sau indirect) că „am avut dreptate cu Marga”.
• Propaganda portocalie, cea care l-a tocat mărunt pe Marga în ultimele 14 luni, îşi va cere „obolul” de credibilitate.

Toate acestea puteau fi evitate prin convingerea (asta în situaţia, repet, că nu mai era recomandat pentru acest post) de către liderii USL ca Andrei Marga să renunţe „din proprie iniţiativă”, sau să se retragă utilizând formula „unui nou proiect” sau a „unei noi provocări”. Mai pe româneşte, trebuia să se ajungă la o schimbare „diplomatică”. De ce nu s-a procedat aşa, nu ştiu.

Nu mi-am dorit să fiu un „profet”, dar chiar în timp ce analizam situaţia creată, unul dintre cele mai criticate personaje ale fostului regim, Vladimir Tismăneanu, jubila pe un site portocaliu pentru că „echipa protocronistului putinofil Andrei Marga (…) a ajuns la capătul ruşinoasei sale experienţe întru distrugerea ICR”. Nu contează că Vladimir Tismăneanu este ultima persoană de pe pâmânt care avea dreptul moral de a se pronunţa (şi asta nu doat pentru că în rapoartele Curţii de Conturi este foarte des pomenit la capitole care nu fac cinste nimănui), dar exact de aşa ceva nu avea nevoie USL şi PNL.

P.S.

Din toată această poveste, se confirmă (din nou) că la capitolul comunicare USL (şi separat PSD şi PNL) încă stă foarte prost.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.