Unul dintre cele mai importante evenimente ale anului 2022, cu mult peste nenorocitul război din Ucraina sau alegerile americane, a fost Congresul Partidului Comunist Chinez. Acesta a trasat liniile de mișcare ale politicii chineze în următorii ani din Secolul Asiei, în condițiile în care, fără îndoială, China este principalul candidat la poziția de superputere globală. Formulat în stilul sofisticat al discursului politic cu specific chinez, bogat în metafore și maxime, mesajul Congresului, spre a fi bine înțeles, trebuie citit în cheie chinezească, iar nu cu ochelarii euro-atlantici.
1999: O ÎNTÂLNIRE CU VICE-PRIM MINISTRUL CHINEZ QIAN QICHEN
În 1999, cu prilejul unei vizite private pe care o efectuam la Beijing, am avut o lungă și foarte interesantă discuție cu domnul Qian Qichen, vice-prim ministru și ministru al afacerilor externe al Republicii Populare Chineze, membru al Biroului Politic al Partidului Comunist Chinez. Un fin evaluator al situației internaționale și un șef vizionar al diplomației chineze, cu care anterior, în 1997, avusesem ocazia să mă întâlnesc în calitate de ministru de externe al României. În 1999 demisionasem deja din Guvernul român, iar invitația făcută mie de a vizita China nu putea fi interpretată altfel decât ca semn al respectului, simpatiei și interesului pentru mine, dar mai ales, pentru țara mea și poporul român.
Ministrul chinez ajunsese la Beijing cam în același timp cu mine, el venind de la New York, unde participase la sesiunea Adunării Generale a ONU. Era la puține zile după ce NATO bombardase Belgradul; prilej cu care fusese lovită și clădirea Ambasadei R.P. Chineze în Iugoslavia. În replică, populația chineză revoltată mânjise cu cerneală zidurile Ambasadei SUA de la Beijing.
În acest context, distinsul interlocutor mi-a povestit că pe drum, făcând escală la Londra, a primit, din partea Premierului britanic Tony Blair, invitația neașteptată de a avea o întrevedere la Downing Street 10. Oferta a fost refuzată pe motiv că ministrul chinez se grăbește să se întoarcă acasă. Acesta a precizat, însă, că dacă primul ministru dorește să îl vadă se pot întâlni pe aeroport în pauza dintre zboruri. Așa se face că Tony Blair a venit pe aeroport, unde s-a văzut că scopul său era acela de a-l convinge pe înaltul reprezentant al Chinei că bombardarea ambasadei chineze nu fusese intenționată, ci doar o eroare cauzată de utilizarea unor hărți nepotrivite de către pilotul bombardierului implicat în operațiune. „Am mulțumit pentru informație și m-am prefăcut că o cred, dar nu am crezut un cuvânt din ea.” – mi s-a confesat gazda.
China știa că operațiunea militară a NATO (mai exact a SUA) fusese deliberată și că ea era menită a fi un avertisment adresat guvernului chinez care decisese să adăpostească în subsolul clădirii respective niște unități operative ale serviciilor de informații iugoslave. Ceea ce era perfect legal, dar arăta Occidentului euro-atlantic interesul puterii globale emergente chineze de a juca un rol în Europa de Sud-Est, la concurență cu ambițiile puterilor americane și vest-europene. Pentru Washington, care tocmai savura unilateralismul, așa ceva era inadmisibil.
Pe atunci lucrurile nu îmi erau la fel de clare ca acum, dar, pe baza aceea ce putusem intui, la întoarcerea în țară am scris un articol în care, spre mirarea multora, susțineam că în Balcanii de Vest are loc prima confruntare de după Războiul Rece între SUA și China; o confruntare prefigurând o rivalitate strategică cu potențial de escaladare în anii următori, pe măsură ce puterea economică și militară chineze se consolidau. Istoria a confirmat.
ALTERNATIVA STRATEGICĂ ÎN ANALIZA CONDUCERII CHINEZE
Partea cea mai interesantă a discuției cu vice-premierul chinez a privit descrierea concursului dintre curentele de gândire strategică din conducerea Partidului Comunist Chinez.
La nivelul cel mai înalt al planificării politice chineze era un grup care considera că mai întâi trebuie obținută supremația Chinei în lume pe plan economic, pentru ca abia apoi China să se ocupe de creșterea puterii ei militare. O asemenea succesiune a etapelor ar fi permis și rezolvarea marilor probleme sociale care, în condițiile sărăciei prezente în vestul țării, mențineau statul chinez în categoria celor în curs de dezvoltare. În plus, decalajul între calitatea vieții din estul Chinei și a celei din vest, lăsa loc amenințării cu nemulțumiri și tensiuni sociale care ar fi trebuit tratate înainte ca R.P. Chineză să se manifeste ca o putere cu aspirații și misiuni globale. În fine, potrivit acestei concepții, dezvoltarea economică mai era necesară și pentru a facilita reunificarea (era avut în vedere Taiwanul) și consolidarea unificării statului (erau avute în vedere Hong Kong și Macao), formula „un stat două sisteme” neputând rezista în condițiile în care performanțele economico-sociale ale celor două sisteme erau net diferite.
În confruntare cu acest grup se găsea un altul care considera că statul chinez nu poate progresa decât dacă în prealabil câștigă cursa geopolitică cu marii actori globali, ceea ce făcea necesar ca înainte de dezvoltarea economiei să treacă întărirea puterii militare. În măsura în care acest punct de vedere ar fi avut câștig de cauză, spunea dl. Qian Qichen, rezolvarea problemei decalajelor în calitatea vieții, cu tensiunile sociale aferente, ar fi trebuit amânată, ceea ce ar fi atras după sine o înăsprire a regimului libertăților civile și nevoia de a exporta crizele interne printr-o politică externă militarizată, adică războinică, agresivă.
Presiunile exercitate de Occident asupra Chinei, embargourile prin care se încearcă sancționarea politicii sale interne (printre acestea era și embargoul privind exportul de tehnologie militară avansată occidentală în China, pe care ulterior, în calitate de europarlamentar, aveam, fără succes, să fac eforturi de a-l ridica), ideologizarea raporturilor internaționale, încurajarea independentismului taiwanez și altele asemenea suflau vânt în pânze celei din urmă orientări, orientarea pro-militară. Interlocutorul meu era convins că această orientare se va arăta a fi atât în detrimentul Chinei cât și a comunității internaționale.
Pornind de la această observație, vice-premierul chinez credea că, în loc să trateze China de pe poziția arogantă a unui hegemon global, SUA ar fi fost mult mai inspirată dacă ar fi cooperat cu ea spre a defini o nouă ordine mondială multipolară. Modelul viitoarei ordini, al viitoarei arhitecturi de securitate globală, îmi spunea dl. Qian Qichen, nu depindea de modelul relațiilor ruso-chineze (în acel moment, spre deosebire de trecutul din perioada sovietică, bune), ci de modelul relațiilor chino-americane. Deși nu a precizat lucrul acesta, am dedus că modelul din urmă și pe cale de consecință cel al securității globale ar fi putut fi unul bazat pe recunoașterea interdependențelor și a caracterului indivizibil al securității, pe solidaritate și cooperare, pe respect reciproc, pe admiterea diversității culturale și pe renunțarea la războiul ideologic, sau unul al confruntării, bazat pe echilibrul terorii și ghidat de regulile jocului de sumă nulă.
În finalul discuției noastre am fost întrebat dacă este adevărat că sunt președinte al unui Comitet de lucru româno-american (era vorba despre Comitetul de acțiune pentru parteneriatul strategic SUA-România pe care îl co-prezidam cu fostul Secretar american al apărării, William Perry). Primind confirmarea mea, dl Qian Qichen mi-a spus: „Atunci vă rog să transmiteți prietenilor dvs americani că, din punctul nostru de vedere, relațiile dintre China și SUA se află la un nivel foarte scăzut, dar sub acest nivel nu vor mai coborî.”
Era o formulă extrem de subtilă de a face știut pentru cei care aveau urechi de auzit că liderii chinezi prețuiesc atât de mult importanța relației chino-americane încât se vor asigura că ea nu va ajunge sub un anumit nivel de minimă comunicare și cooperare, indiferent cât vor mai călca americanii cu cizmele în oalele chineze. Am înțeles perfect că nu era vorba nici de subordonare nici de resemnare, ci de pragmatism și de realism. Rămânea ca și partea americană să înțeleagă bine mesajul și să își definească un comportament optim în consecință.
2022: DUPĂ DOUĂ ZECI DE ANI
Au trecut exact douăzeci și trei de ani de la întâlnirea relatată mai sus. Ea m-a ajutat, alături de multe alte întâlniri cu alți lideri chinezi sau cu chinezii de rând, să înțeleg viziunea Chinei asupra viitorului său și al lumii. Prin prisma acestei înțelegeri am încercat să citesc și mesajele recentului Congres al Partidului Comunist Chinez.
Primul mesaj care trezește atenția este acela potrivit căruia China își asumă responsabilitatea de a participa la definirea unei noi ordini mondiale, evident post americane, care, înainte de toate, se conturează ca înlocuind unipolarismul cu multipolarismul.
Dacă și SUA ar căuta drumul către multipolarism am putea spune „gând la gând cu bucurie”. Nu este, însă, cazul. Washingtonul nu numai că insistă ca păcii americane să îi succeadă o altă pace americană – pax americana după pax americana, dar este gata să asigure această succesiune manu militari. După ce că se încurcă tot mai tare în viesparul ucrainean din care nu mai știe cum să iasă (informații credibile spun că Președintele Biden, în cădere drastică de popularitate, ar fi răspuns printr-o ieșire nervoasă, pretențiilor Președintelui Zelenski la sporirea sprijinului militar pentru Ucraina), anexarea Dombasului de către Rusia făcând încă și mai dificile viitoarele inevitabile negocieri de pace, după ce că tensiunile armate în strâmtoarea Taiwan au atins cota de alarmă, după ce că aliații europeni sunt pe punctul de a se revolta împotriva războiului economic conceput de SUA nu doar contra Rusiei, ci și a UE, Casa Albă mai anunță că are pe masă soluția militară pentru a anihila proiectele nucleare ale Iranului. Aceasta în timp ce vechiul aliat turc își declină autonomia strategică iar aliații arabi producători de petrol (Arabia Saudită, Qatarul și Emiratele Arabe Unite) sunt amenințați cu măsuri de retorsiune după ce au refuzat să se alăture SUA în războiul nedeclarat, dar real, cu Rusia.
Pe un atare fundal, conform principiului acțiune-reacțiune (principiul acțiunii reciproce) din fizică, Beijingul anunță, fapt fără precedent, cel puțin cât privește precizia termenilor, că este gata să recurgă el însuși la forța armată pentru …a-și apăra securitatea. Ceea ce înseamnă pentru a duce la îndeplinire proiectele sale naționale circumscrise de interesele vitale ale națiunii chineze. Interese care astăzi sunt definite în contextul mondial caracterizat de emergența Chinei ca superputere globală, dacă nu neapărat și de decadența SUA (de fapt, singurul domeniu în care puterea americană mai face față concurenței globale fiind cel militar).
Omenirea și în special marile puteri consacrate în precedentele secole / „ere”, care au aparținut Europei și Americii, trebuie să ia act de acest teribil anunț: în „noua eră” (în „secolul Asiei”) China continuă să dorească pacea, dar nu se mai teme de război. Și, adaug eu, cu cât războiul Americii din Europa (așa zisul război din Ucraina, dar care cuprinde prin efectele lui întregul continent european) se prelungește, cu atât mai mult teama de război a Chinei se va spulbera, dacă nu cumva se va transforma, ca altădată în Occidentul euro-atlantic, în dorință de război.
Președintele Xi Jinping a vorbit despre o „nouă eră”, despre „securitate” și despre … „victorie”. De altfel, cu chemarea la „victorie” s-a și încheiat Congresul PCC. Criteriul victoriei este atingerea țintelor propuse. Care ar fi acestea?
În afara tezei deja cunoscute privind continuarea procesului de consolidare a „socialismului cu specific chinez”, putem sesiza patru ținte: două interne – eradicarea corupției și „întinerirea” (modernizarea); una cvasi-internă – desăvârșirea unității naționale prin transformarea conceptului „unei singure Chine” în realitate palpabilă; una externă sau universală – realizarea noii ordini globale multipolare. Să le luăm pe rând.
ERADICAREA CORUPȚIEI CA REFUZ AL CORPORATISMULUI AMERICAN
Când vorbim despre războiul împotriva corupției din China, trebuie să facem o distincție similară cu cea pe care o fac musulmanii între „micul jihad” (războiul sfânt cu necredincioșii) și „marele jihad” (războiul sfânt al fiecărui credincios cu sine însuși).
Pentru chinezi, la fel ca pentru toată lumea, corupția este transformarea ilicită a averii publice în avere privată. Lupta împotriva acesteia este „micul război cu corupția”.
Chinezii sunt chemați, însă, să se ia de piept și cu o altă formă de corupție, considerată a fi mai gravă decât cea manifestată prin diverse forme ale acumulării primitive de capital. „Marele război” este acela împotriva „americanizării” sau, mai general, „occidentalizării” mentalității celor care operează în societatea chineză și în special a celor care sunt jucătorii pieței. O piață ce trebuie să fie, potrivit doctrinei PCC, în același timp liberă și temperată, deschisă și controlată, loc al profitului, dar și izvor al bunăstării colective.
Nu întâmplător, din conducerea superioară a PCC au fost îndepărtați „americanofilii” și, în general, liderii cu studii în SUA sau în Europa occidentală. În biroul politic se află doar un singur absolvent al unei universități britanice, și acela specializat în ecologie. Cei rămași, nu sunt americanofobi, așa cum pripit unii ar concluziona, ci pur și simplu sinofili. (Exact ceea ce lipsește conducătorilor de azi ai României – românofilia.)
Politica de deschidere, inițiată de Deng Xiaoping, se nuanțează acum pentru a promova o „deschidere selectivă”; selecția modelelor străine sau a elementelor preluate din acestea urmează a se face după cum ele sunt compatibile sau nu cu „specificul societății chineze” tradiționale, având ca piloni de rezistență autoritatea centrală și egalitatea socială.
Se pare că o ordine internă tradițional chineză, autoritară și egalitară, era până nu demult aptă să accepte altoiul ordinii liberale și inegalitare de tip american, spre a-i oferi Chinei capacitatea de a se manifesta eficient ca actor global. Revoluția neo-sovietică declanșată de SUA cu scopul de a-și păstra primordialitatea în ordinea mondială, fie și cu renunțarea la libertatea comerțului (a se vedea persecutarea și alungarea abuzivă a marilor firme chineze, precum Huawei, de pe piețele euro-atlantice, practicile banditești ale confiscării, sub pretexte politico-ideologice, fondurilor depozitate de statele euro-asiatice în băncile euro-atlantice, inclusiv cu scopul nedeclarat de a reduce forțat din datoriile Occidentului angajate în Asia) și la libertățile cetățenești (a se vedea „teroarea corectitudinii politice”, înlocuirea drepturilor individuale cu așa numite „drepturi colective” acordate unor minorități organizate, de regulă, pe temeiuri împotriva naturii, înlăturarea principiului democratic al respectului pentru decizia majorității cu dictatura minorității autoproclamate ca purtătoare a progresului), pune modelul de organizare socială chineză în conflict ereditar cu cel american.
Faimosul capitalism de stat, prin care este descrisă adesea China în lumea noastră euro-atlantică, este, de fapt, altceva decât capitalismul de stat occidental. În Europa și SUA capitalismul de stat presupune tot subordonarea statului față de regulile profitului capitalist și interesele corporațiilor ca subiecte de drept privat, fie ele având ca acționar majoritar sau integral statul. Aici statul-acționar nu este și agent economic, iar proprietatea de stat asupra capitalului nu este folosită pentru promovarea politicilor macro-economice ale statului (controlul inflației și șomajului sau ghidajul dezvoltării economiei naționale).
În China, statul este cel care impune reguli capitalului în considerarea atingerii scopurilor de armonie socială cărora profitul corporatist le este destinat. În capitalismul de stat occidental statul este colacul de salvare al corporațiilor. În capitalismul de stat chinez corporațiile trebuie să fie colacul de salvare al statului; cel din urmă fiind reprezentantul, integratorul și paznicul intereselor sociale naționale.
ÎNTINERIREA CA MODERNIZARE FĂRĂ OCCIDENTALIZARE
În ceea ce privește „întinerirea”, primul gând ne duce la o nouă politică în domeniul natalității care să facă din atuul demografic, deja deținut la scară mondială de China, un atu și mai mare rezultat din asocierea numărului cu dinamismul juvenil. Lumea nu va fi ocupată de tancurile chineze, ci de călătorul chinez care pe noile drumuri ale mătăsii va duce în valiza sa, pe lângă mărfurile chineze (de la mineralele rare la produsele de înaltă tehnologie) și cultura chineză, „imperialismul cultural chinez”. Numai atât și ar fi suficient să ne pună pe gânduri.
Este, însă, mai mult decât atât. Aceasta îmi amintește un discurs ținut de, pe atunci, recentul ales Președinte al RP Chineze, realesul de azi, Xi Jinping, la Bruges, în 2013. Am avut onoarea și șansa de a fi invitat la acel eveniment, despre care am scris la vremea respectivă.
Ceea ce am descifrat din acea expunere, printre altele, a fost teza potrivit căreia o singură Chină există nu numai în spațiu, ci și în timp. În acest sens, nu numai Taiwanul este parte a Chinei, ca fapt geografic, ci și Regatul de Mijloc și China Kuomintang-ului și China lui Mao și China lui Deng etc, ca fapt istoric. Fiecare generație de chinezi și-a adus contribuția, pe deasupra diferențelor ideologice și de regim de guvernare, la ridicarea Chinei și la măreția ei, valorificând neîncetat capacitatea ei de a crea valori ale culturii universale pentru a asigura progresul civilizației unui popor care se confundă cu civilizația însăși. De aceea, trecând dintr-o etapă în alta a istoriei civilizației sale, China nu îmbătrânește, ci întinerește. Aceasta cu condiția ca societatea chineză să rămână unită și coerentă, precum și să dozeze perfect raportul dintre continuitate și discontinuitate. Ceea ce își propune să garanteze astăzi o grupare de „mandarini” organizată pe orizontală și pe verticală sub numele de Partid Comunist; nume păstrat de dragul continuității în formă. O formă oferind poporului confortul cutumei, care nu ascunde atât discontinuitatea, ci un progres gradual având viteza reglată în funcție de mobilitatea conștiinței sociale.
Această „întinerire” cu specific chinez este în totală contradicție cu schimbarea ghepardiană impusă de revoluția neo-sovietică soroșisto-schwabiană transpusă în termenii războiului mondial de establishmentul militarizat de la Washington. Revoluției culturale, amintindu-l mai degrabă pe Mao Tse Tung decât pe Jefferson, impuse de o Americă aflată în prag de război civil, China pare a-i opune proiectul unei „evoluții civilizaționale”, în care continuității i se conferă o valoare mai mare decât discontinuității.
Congresul PCC transmite un mesaj foarte clar chinezilor și lumii: „întinerirea” Chinei presupune adecvarea la exigențele prezentului, respectiv refuzul de a rămâne prizonierii vechilor forme de socializare cu mentalitățile și rânduielile lor, dar aceasta se va face într-un proces de continuitate care va transfera și perpetua esența concepției chineze despre lume și viață, iar nu prin copierea mecanică a unor modele născute și crescute în contextul altor culturi. Lumea armonioasă, spre care, potrivit vechii filosofii confucianiste, China a râvnit totdeauna, înseamnă conviețuirea cu aceste culturi străine, iar nu contestarea lor, într-o lume multipolară, bazată pe respectul diversității, în care diferențele culturale se vor asocia cu egalitatea și libertatea. „Cine acceptă această abordare, bine! Cine nu, se va confrunta cu noi, exclusiv prin mijloace politico-economice, culturale și demografice, dacă se poate; cu arma în mână, dacă este nevoie.” (Parafraza îmi aparține).
UNIFICAREA CHINEI
Celelalte două ținte reliefate de Congresul PCC sunt mai ușor de identificat și de acea le voi menționa succint.
În primul rând, este vorba despre transpunerea în realitate a teoriei unei „singure Chine”. Pe scurt, reunificarea cu Taiwanul, cel puțin pentru o perioadă de timp îndelungată în formula „un singur stat, două sisteme”. Ca reacție la agitația geopolitică creată de SUA în Marea Chinei și la retorica americană referitoare la Taiwan, se pare că rezervorul tradițional de răbdare chineză s-a golit considerabil. Cu cât politica americană, intenționat sau din neglijență, explicit sau implicit, stimulează independentismul taiwanez, căruia, altminteri, nici un analist politic occidental nu îi acordă șanse de reușită, cu atât mai mult și mai periculos pentru toată lumea pașii către recuperarea Taiwanului și trecerea lui efectivă sub suveranitatea Chinei continentale se precipită. În plus, cândva aproape exclusă, soluția militară pentru refacerea unității naționale a fost pusă acum pe masa alternativelor aflate la dispoziția Beijingului.
Departe de a fi stânjenit creșterea puterii militare a Chinei, embargoul instituit în anii 1990 cu privire la transferul de tehnică militară occidentală, a mobilizat China la înarmarea prin forțe proprii. Ceea ce pentru un popor atât de mare și dotat cu asemenea resurse, gata să își ia cu mâna sa revanșa istorică inclusiv prin însușirea creației intelectuale a foștilor săi opresori fără a se împiedica de lipsa dreptului de autor, nu a fost atât de dificil. În loc să se înarmeze cu asistența Occidentului euro-atlantic, China s-a înarmat împotriva lui. Și chiar dacă armata chineză este și, probabil, va mai rămâne pentru o vreme în urma celei americane, o posibilă confruntare cu ea nu mai este o simplă bagatelă cu rezultat previzibil. Cu atât mai mult cu cât împotriva sabiei occidentale, China aduce sabia, poate mai mică, unită cu superioritatea morală, cu dreptatea cauzei naționale. Războiul pentru Taiwan nu este un război al americanului de rând; el este un război al chinezului de rând.
GLOBALIZAREA MULTIPOLARĂ: O ORDINE CU SPECIFIC CHINEZESC
În al doilea rând, mai este vorba despre construcția ordinii mondiale multipolare. Ceea ce dă aripi Chinei în marșul către asemenea țintă este tocmai politica greșită a celor care i se opun.
Războiul SUA cu Rusia a împins-o pe aceasta în tabăra chineză; și încă în poziția de partener secund. Prăbușirea economică a UE, sub efectul aceleiași militarizări a politicii externe americane, face deja principalele puteri europene să redescopere drumul Beijingului. Germania se pregătește să fugă acolo. Franța și Italia îi vor urma. Pentru o vreme, nord-estul UE (Polonia și țările baltice), jucând totul pe cartea americană (aș zice jucând ruleta rusească cu revolverul american) se vor depărta de China, dar „pântecul moale” al Europei, respectiv Europa de sud-est (din Turcia până în Ungaria, trecând prin Balcani, și, probabil, ocolind România, exclusiv din vina acesteia) rămâne la dispoziția Beijingului.
În acest demers global, China se deplasează în consens cu toate celelalte națiuni având vocație de actor global sau capacitatea de a exercita o influență relevantă ca actor global, cu excepția minorității reprezentate de SUA și clienții săi europeni. Aceasta dă dimensiunea realismului scopurilor politicii externe chineze. Dacă în interiorul Chinei vom vedea cum arată socialismul cu specific chinez, în afară, mai mult ca sigur, vom avea o ordine globală cu specific chinez.
În cadrul Congresului s-a evidențiat hotărârea Chinei de face din alianța multivectorială cu Rusia un instrument esențial al politicii sale externe. Aceasta nu este, însă, doar o coaliție a contestării, îndreptată împotriva SUA și NATO, ci una a afirmării concretizată și instituționalizată în BRICS și în Organizația de Cooperare de la Shanghai. Fără Rusia, o cooperare sino-indiană ar fi greu de conceput. Cu Rusia împreună, drumul Teheranului și al Ankarei sunt mai ușor de pavat.
Pentru Occident asta plasează în lumină crudă imaginea unei concentrări de putere devastatoare, aptă a-i mătura orice influență, odată pusă în mișcare împotriva sa. Cum să aducem înapoi în sticla globalizării, din care a fost eliberată de senilul vrăjitor de la Washington, stihia acestei gigantice coaliții sino-centrice sau asia-centrice? Iată testul de imaginație și înțelepciune pe care trebuie să îl treacă cât mai curând națiunile europene, împreună cu sau separat de națiunea americană.
Într-un recent articol simplificator, partizan și tezist, George Friedman, dădea următoarei declarații aparținând unui purtător de cuvânt al Congresului CPP, înțelesul acceptării de către China a ordinii mondiale unipolare, precum și al deciziei Beijingului, chipurile impresionat de demonstrația de forță americană făcută în Taiwan, de a se acomoda cu respectiva ordine: „Dacă unul dintre cele mai importante evenimente din relațiile internaționale din ultimii 50 de ani este restaurarea și dezvoltarea relațiilor China-SUA, de care au beneficiat atât cele două țări, cât și lumea, atunci cel mai important lucru în relațiile internaționale pentru următorii 50 de ani este că China și SUA trebuie să găsească drumul potrivit pentru a se înțelege între ele. Cheia pentru ca China și SUA să găsească drumul potrivit, rezidă în respectul reciproc, coexistența pașnică și cooperarea win-win, propuse de secretarul general Xi Jinping. Interesele comune dintre China și SUA depășesc cu mult diferențele și o relație China-SUA solidă și stabilă servește intereselor comune ale celor două popoare”. „Sfântă” frică a neputinței, ce frumos știi să te autoamăgești!
În realitate, această declarație nu face decât să reconfirme opinia că modelul viitoarei arhitecturi de securitate globală va fi construit pe calapodul relației chino-americane. Dacă în 1973, administrația Nixon a știut să treacă peste prejudecățile ideologice și să creeze, pentru următoarea jumătate de secol, în folosul SUA, ca principală superputere mondială, și al întregii lumi, cu o Chină în curs de dezvoltare, un tip de relație caracterizat prin cooperare, respect reciproc și beneficii mutuale, este de dorit ca administrațiile de azi ale superputerii americane în declin, să găsească o formulă similară pentru următorii cincizeci de ani, de astă dată cu o Chină ajunsă a fi principala superputere emergentă a lumii. Aceasta presupune ca SUA să evalueze corect realitatea raportului de forțe a momentului, precum și tendințele acesteia, acceptând decizia istoriei.
Obiectiv vorbind, SUA are interesul să se adapteze exigențelor chineze și să construiască împreună cu China soclul viitoarei ordini mondiale. Aceasta înseamnă, înainte de toate, renunțarea la unilateralism, la ideologizarea relațiilor internaționale și la jocul de sumă nulă în domeniul securității.
Subiectiv, SUA poate alege, însă, varianta confruntării. Aceasta nu va face pe nimeni să se supună și nu va confirma unilateralismul lumii, cum crede Friedman, ci va determina ca nașterea multipolarismului să fie mai grea, mai îndelungată și mai dureroasă, finalul travaliului urmând a consemna trecerea Americii în rândul puterilor regionale, adică al puterilor de rang secund.
Tocmai pentru că nu suntem interesați în acest din urmă deznodământ trebuie să-l ajutăm pe partenerul nostru strategic de jure american, să înțeleagă corect mesajele partenerului nostru strategic de facto (cel puțin în planul virtualității și al interesului național obiectiv al națiunii române) chinez, date cu prilejul Congresului PCC. Ceea tocmai am încercat să fac.
Autor: Adrian Severin
Autorul a părăsit de ceva timp realitatea cotidiană. Deși de domeniul evidenței, boala lăuntrică n-ar fi cauza principală a unor astfel de manifestări, aceasta doar exacerbând patima unui agent străin de interesele României.
Mărețul PCC s-a întrunit să baliverneze pretinse planuri globale, deși China stă pe un butoi cu pulbere imobiliar-bancară, deglobalizarea însemnând în primul rând falimentul economic al Chinei.
Secretarul general al partidului bolsevicilor kominternisti din Romania (prescurtat PBK) se dezlantuie in analize si sinteze,garnisit de icrele inghitite cu polonicul la Ambasada Rusiei unde a fost ieri invitat de oroare
Tot ce produc chinezii e ieftin dar prost..PIBul mare dar bazat pe produse de proasta calitate…
China este cu totul altceva decît spun acești – bine zis – baliverniști de serviciu – ca margelatu, tibi 1 sau delirium tremens. Adrian Severin face o analiză de cunoscător plin de responsabilitate, doct, gata să înfrunte asemenea ignoranți pătimași în prostie. China este, într-adevăr, altceva în realitate decât încape în mințile seci ale acestor stafii ale întunericului, ce vor a împiedica lumina adevărului.
China este un stat comunist care s-a dezvoltat cu ajutorul SUA și va prospera doar atât timp cât își va accepta statutul.
Adrian Severin ar trebui să-și facă analizele.
Diana Șoșoacă și Adrian Severin au sărbătorit Ziua Unității Naționale a Rusiei, la ambasada de la București/ Discursul ambasadorului Kuzmin a inclus toți vectorii cheie ai retoricii Kremlinului.
Hadri anus baga ceva abureli si cu poporu frate sovietic.
N-o uita pe balena curentata.
Uniti-va!
Primilor trei comentatoori:ați reușit să citiți tot articolul?
Domnule Severin, apreciez calitatea articolelor semnate de dvs, cum de altfel imi plac si Ioan Buduca, Cornel Nistorescu si Andrei Marga. Dar la ce bun ne deschideti ochii si ne stimulati sa gandim dincolo de mediocritatea socio-politica din realitatea romaneasca, daca in momentul alegerilor nu aveam alternative la caricaturile din prezent? La ce-mi foloseste mie ca ma luminati, daca nu gasesc niciun corespondent la nivel intelectual, vizionar si moral felului dvs de a gandi, pe buletinul de vot? La ce-mi foloseste informatia de calitate altceva decat sa ma simt si mai frustrat de realitatea in care traiesc si lipsa perspectivelor ei? Nu e mai bine sa scrieti despre banalitati, despre nonvalori, despre vulgaritate si superficialitate si sa contribuiti la indobitocirea noastra pana intr-atat incat nu vom mai sti cum sa deosebim binele de rau si intunericul de lumina? In prostia noastra, am fi mai fericiti!
Total de acord cu analiza … mai putin cu ultimul aliniat .
Analize de genul celei prezentate de Adrian Severin sunt destule și în Occident. Rațiunea sau teama de consecințele juridice pentru acuzații nefondate la adresa autorilor (agent strain, rusofil etc), chiar și sub forma unor idioate glumițe (icre cu polonicul) fac sa vedem, totodată, opinii contrare coerente, nu grohăituri.
Imposibil să încerci dialog cu astfel de specimene de pe la noi și să le ceri opinii argumentate, opuse celor susținute de Adrian Severin .
Cum să-și dea seama, de exemplu, un tibi1 de stupiditatea afirmației, potrivit căreia „tot ce produc chinezii e ieftin dar prost” ?!
Să-i spui despre a doua statie spațială din lume construită de China, de locul ocupat azi de aceasta țară în diverse tehnologii (inteligenta artificiala, producția de chipuri, transport feroviar de mare viteză etc) ? Inutil !
Sunt de acord cu Greta care da la temelie capitalismului opresiv! Daca și Greta se revolta ce dice Mircea Badea?
@tibi1 Asta cu chinezii care produc doar marfa de proasta calitate face postarea Dumneavoastra de un haz involuntar iremediabil.
Mai actualizati-va informatiile, nu mai ramaneti la propaganda de acum cateva zeci de ani.
@prostule invincibil: Romania este o tara de prima linie,cu lucrurile sfinte ca lupta impotriva cotropitorilor rusi si coloana V-a de cominternisti nu se glumeste! Despre China,numai de bine, nu a cucerit niciodata pamanturile altora
Analiza domnului Severin chiar este facuta pe intelesul tuturor, chiar si a celor mediocri!!! ca pe forum avem si submediocri este firesc, poporul roman este divers ca inteligenta, pregatire si interese…mai ales interese…
Nu prea cred ca azi ai cu cine discuta rational in SUA, atat timp cat Departamentul de stat, care face politicile americane, este de fapt stat in stat. SUA poate fi vindecata numai din interior printr-o revolutie proprie si curatarea completa a Departamentului de stat de IDELOGII razboiului si hegemoniei dictaoriale a SUA. Pe Nuland-Blinken-fratii Kagan nu ai cum sa ii scoti din fixatia lor ideologica.
Numai poporul american va putea face asta.
@Observatorul roman – faptul ca suntem in „prima line” este de vina politica romaniei de subjugare totala a tarii unor interese straine. Rusii nu cuceresc teritorii straine, ci teritoriile lor istorice. In 1954 Crimeea era ruseasca. Noi nu mai avem Basarabia din 1945 si tot vorbim de unirea ei cu Romania. Este ceva gresit in asta? Dombasul este al Ukrainei ca asa a vrut Lenin si Stalin in 1922. Toate orasele mari, de la Odesa la Harcov, pana si Kievul sunt construite de rusi. Lvovul este un fost oras german devenit polonez si dat ukranilor. Polonia deja este pregatita sa ia din Ukraina Galitia si Volinia…sau sa uneasca Ukraina cu Polonia si tarile baltice pentru renastrea Comfederatiei istorice polono-lituaniene, care a insangerat vreo 200 de ani Europa.
In 1919 SUA a fost singura tara care nu a semnat Acordul de pace si s-a opus alipirii Basarabiei la Romania.
Asa ca este usor sa interpretezi faptele si istoria dupa cum bate vantul intereselor!!!
Analiza dlui Severin e f bună! Unele lucruri ar mai trebui spuse, adică aduse în sfera Dreptului Internațional -singura Biblie a relațiilor interstatale. Dle VAdim, Subscriu sută la mie spuselor dvs. Nu sunt doar ,,ignoranți împătimiți în prostie,, ci fac și un joc descalificant de trădare a intereselor reale ale României. Dixit. Ce jalnice ciurucuri!
vadim @ sus patria il lauda pe severin , cel care a semnat tratatul cu hucrainii , dar se cred mari patrioti .
@gmbplay Severin a semnat tratatul cu Ucraina parte a CSI, adică tocmai cu urmașa URSS. Agentul a fost coerent de-a lungul carierei de cârtiță sovietică.
@ beta alfa: vorbesc din experienta proprie..generator curent, masina de tuns iarba, pompe de apa…toate bulite in scurt timp; m-am jurat ca nu mai cumpar decat din Germania sau UK chiar daca e de 3 ori mai scump…si asta in ultimii 5-6 ani…
Uitai ceva. Când vom vedea o analiză asemănătoare din partea lu Geoană, Marele (editat) al României și (editat) de renume mondial al Licuriciului. Auzi la el, mai vrea o dată. Discursul lui recent arată cât de nedemn și (editat) este. După ,,serviciile,, făcute României, lucrul cel mai bun ptr el ar fi retragerea la o mănăstire cu regim greu de penitență.
sunt convins ca un numar atat de mare de slugoi ai vestului nu exista in nicio colonie
Toate produsele chinezesti de pe piata au marca CE si Certificatul de Calitate conf.Directivei EU ISO 9001 .
Toate produsele au Instructiuni de exploatare pentru domeniul in care trebuiesc folosite.
Chinezii au produse pentru toate ,,buzunarele,,,asa k dal iei un produs ieftin cu indicatii de folosire in medii usoare ,iar tu il folosesti in alt mediu decat cel indicat ,normal k obtii rezultate conf. prostiei tale.
Ex… un prelungitor de 15 m cu cablu de sectiune 0,75 mm2 din din termoplast pentru un bec de max.100w ,dak il folosesti pentru a alimenta un motor de 32 kw normal k se arde chiar dak e din Germania.
Folosesti un prelungitor de sectiune 16mm2 ,din material ceramic sau steatit TH ,de 8 ori mai scump ,dar utilizat corect, si nu mai spui ca produsul este de proasta calitate.Respecti Fisa Produsului !Dak ai minte !
Dacă ai văzut că generatorul de curent a fost de proastă calitate, mașina de tuns iarba asemenea, de ce ai mai cumpărat și a treia oară un produs chinezesc ?
Răspuns : pentru că ești sărac … și cu duhul !
Chinezariile tot marfuri de proasta calitate raman indiferent de jignirile pe care le proferati..intrebati orice instalator profesionist…
Dacă vrei să spargi un zid de beton cu capul și, după prima lovitură nu reușești, dar simți că te doare rău de tot tigva, tu mai încerci încă de doua ori ?
Comemoram anul acesta primii 25 de ani din 3 mai 1997 :acum 25 ani ,dar cine mai tine minte,a fost comisa una dintre cele mai mari TRĂDĂRI din istoria României: TRATATUL CU UCRAINA. Cum care prilej sarbatoresc au fost cedate teritorii ale patriei-mamă la îndemnul lui Silviu Brucan – Bruckner și pe mâna priceputului Adrian Severin ministru de eterne al Rus..pardon a Romaniei si mana blandului deja uitat Tzapu Emilica -Presedinte Constantinescu
SUA şi China sunt două planete care gravitează una în jurul celeilalte, creând premisele formării unei găuri negre imense între ele. Mai sunt câteva la fel de mari (planete şi găuri) care îşi urmează propriile orbite precum şi câteva sute de sateliți care gravitează cum îi duce capul. Dacă s-ar respecta legea gravitației, până să se ciocnească direct cele două planete, s-ar putea ca mai întâi să se ciocnească „sateliții” . (Ghilimele sunt necesare ca să nu le dăm idei.) Că tot veni vorba de idei, despre „războiul stelelor” nu se mai aude nimic?
China nu este în stare să cucerească Taiwan-ul. Armata chineză este supranumită și tigrul de hârtie. Politica demografică a chinei le-a generat problema soldaților cu sindromul prințișorului, sunt singuri la părinți, iar populația chineză îi consideră pe militarii chinezi oameni care nu știu și nu pot să facă ceva în viață.
China a mârâit la umbra conflictului pornit de Rusia, dar revine la globalizare, singura șansă de a exista dpdv economic, iar globalizare fără SUA nu există.
-ca ramane CUM ATI STABILIT!
Individul nu intelege ca istoria nu se scrie prin crime contra umanitatii si nici nu poate fi FALSIFICATA la infinit in scopul ACOPERIRII CRIMELOR CONTRA UMANITATII!!!Insul nu intelege ca persoane neinregimentate bolsevic pot demasca falsurile flagrante
si rastalmacirile partizane!!!Din ghiveciul asta nesarat nu reiese ca TOT SECOLUL XX China imperiala a fost pustiita de la un cap
la altul de mercenari bolsevici condusi de membrii EKKI-Comintern Mao si Cian Kai Shi, ambii urmand cursurile scolii Comintern!!!
Dupa ce au format Armate Rosii cei doi criminali bolsevici finantati si cu consiliere URSS,inclusiv din Franta si Germania precum
Malraux si Heinz Neumann Mao si Cian Kai Shi au luptat contra niponilor, dupa care conform ordinului de la Comintern au devenit
„dusmani”, Cian devenind peste noaptea masacrelor cu caracter de GENOCID, „nationalist”!? Primul caz de „”national-comunist” din Istoria Bolsevismului si a Comintern, urmandu-i la noi Ceausescu si TOT LA ORDIN MOSCOVIT!!! Cei doi au trecut prin foc si sabie China pana la crearea statului bolsevic atribuit lui Mao care a continuat pana a crapat in 1976 GENOCIDUL!!! Aceasta e China reala, CHINA BOLSEVICA careia i se inalta osanale NERUSINATE…”Marele Salt” a fost ultima crima contra POPORULUI CHINEZ comisa doar doua decenii de COMINTERNISTUL Mao…In 1989 PC-chinez a comis in Piata Thian’anmen UN NOU GENOCIT prin asasinarea a ZECI DE MII de chinezi dintre cei UN MILION de protestatari, alte zeci de mii fiind SCHILODITI, altii arestati si ucisi in chinuri…
1.Dle Gmbplay, chiar așa, analiza este, repet, bună, dl Severin are experiență, are informație pe care o întoarece pe toate fețele ca să producă ceva rațional. Dar cum spuneam, mai e loc încă de adăugat la ce susține dânsul. Voi veni, acum n-am timp. Da, îl laud când este cazul și n-am nicio problemă să-i aduc critici, tot când este cazul. Deja am spus că, accentuez acuma, o lipsă serioasă constă în aceeea că nu a făcut, dacă am reținut bine, nicio trimitere la dreptul internațional obligatoriu pentru toți, mari sau mici, atunci când tot dăm în sus și în jos cu Ordinea Internațională. Nerespectarea lui de la I RMondial încoace a dus la marile catastrofe și are și dânsul (nu mai spun de alții) un fel de falsă pudoare când e vorba s-o spună cu subiect și predicat că toată politica externă a Occidentului îndeosebi este expresia imperialismului capitalist. Apoi, dânsul nu le are cu înțelegerea corectă a conceptului de națiune/stat național și consecințele nasoale, deși s-a mai corectat între timp, dar aici e vorba de unul din marile deficite ale discursului politic și filosofic pe mapamond. Uite îl critic și acum: îi reproșez că s-a angajat/avântat cam prostește în Parteneriatul Strategic cu americanii, desigur gândindu-se că astfel va binemerita de la istorie. Ceea ce nu e cazul. Nu prea se văd dividendele acestuia pentru România și, uite că în timp s-ar putea să plătim greu rolul de executant/ slugă în care am ajuns.
2. La Tratatul cu Ucraina, da, l-am înjurat și pe el și pe președintele de atunci, dar știu din sursă germană sigură (de altfel, nici nu e prea greu să ghicești) că cedarea s-a făcut la ordinul americanilor, care au intervenit în chiar timpul negocierilor și întorsătura a mirat foarte pe chiar diplomații negociatori ai ucrainienilor. Nu le venea să creadă că noi am putea să capitulăm. Dl Severin cam târziu a venit cu justificarea că noi nu puteam ceda ceea ce nu aveam. Formal da, dar atunci de ce în mandatul pentru negocieri era să punem totul pe tapet, mai ales că aveam și Declarația Parlamentului nostru din Decembrie 1991. He,he, he, de atunci se uitau ei, americanii, cu jind la Crimeea, crezând ei că ce bună ar fi să ajungă la NATO cu Ucraina cu tot, inclusiv Insula Șerpilor. Nu vă mirați amice, așa se gândeșc scenariile în marile cancelarii, pe decenii înainte, nu doar până la vârful nasului! Dar greșela lor rămâne de neiertat. Revin. Totuși, nu prea văd un alt analist să producă o astfel de analiză. Mi-ar plăcea să existe și un altul. Poate domnia ta, aș saluta. Mulțumit?
@Charlie
-1 familie 1 copil,
-fara D-zeu,
absolut haram!
Domnu Severin, va multumim pentru stradania pentru nimic. Din pacate, o publicatie respectabila odata ofera spatiu unor repetenti ai istoriei recente sa-si elucrubeze frustrarile. Trist si jalnic acest personaj platit ani de zile din bani publici sa faca mai nimic. Ba cred ca gresesc, a militat la un moment dat pentru schimbarea incaltarilor diplomatilor romani.
Dacă mi-ați citit comentariul la adresa textului d-lui Marga, QED.Cât despre tovărășelul acesta în cauză, cel care „luptă pentru ridicarea embargoului asupra tehnologiei militare occidentale”, l-aș întreba: Dacă tot ebChina ta iubită așa de tare și dășteaptă, de ce naiba mai are nevoie de Taiwanul ăla prăpădit, cât două județe românești? Și de ce nu te muți și matale acolo, că doar au atâtea apartamente goale, vorba lui Delirium, și-ți lua și tu vreunu…
@SUS PATRIA: Romania jinduia si ea sa intre in NATO. Deci, daca ar fi avut Insula Serpilor, de ce mai era nevoie sa preseze Romania sa o cedeze Ucrainei, a carei perspectiva de integrare in structurile europene era si mai indepartata, spre niciodata?
Cit despre ocuparea Crimeiei si instalarea de baze americane acolo, drept in coasta rusilor deci, sint pure baliverne putiniste. Cel putin jumatate din litoralul Marii Negre apartine statelor din NATO. Nu era nrvoie deci de Crimeea, si asa intesata de instalatii militare rusesti, practic integral sub control rusesc.
Schimba-ti deci pseudonimul in SUS RUSIA. Ai fi mai sincer asa.
1. Cu tentă de pamflet/ cu calm și puțin suflet. Domnilor Manu și Postăkel, de ce aveți domniile voastre prostul obicei de a comenta (e mult spus) pe lângă și cu atac la persoana autorului. Deci, trist și jalnic sunteți matale, dle Manu. Dle Gudurău (alt nume de doamne-ajută nu găsiți?) așa cum Crimeea e a Rusiei, tot așa Taiwanul e al Chinei, tot așa Basarabia, Bucovina, Herța, Insula Șerpilor sunt ale noastre. Care-i problema? Mulțumit? Și lui Delirium și lu matale, auzit-ați domniile voastre de picătura chinezească, pe urmă chiar nu ați auzit de colosalul ,,Salt înainte,, anticipat de Mao și făcut de China în câteva decenii, cam tot atâta cât capitalismu vostru în câteva secole. Să vă amintesc eu ce zicea Napoleon despre China? Domnu, China, la o adică, va învinge orice dușman numai cu armata de teracotă, dar să mai pună și ce mai are! Citiți, băieți, citiți și băgați la cap! Domnu Anonim, americanii (elitele ălea ,,pașnice,, nu John..) au zis așa, noi vrem să faprâmițăm Rusia că e adracului de mare și bogată, dar cum să începem, asta după ce încercarea cu Elțân care, deși era cât p-aci, s-a fâsâit pencă veni Putin. Păi, au zis ei, dpdv strategic trebuie să o facem prin Ucraina și ea asa mare și tocmai bună de adjudecat de băieții noștri (de fisu lu Biden ai auzit, nu?) + că e o poartă strajnică pe unde putem să ajungem în graniță cu Rusia. Și ca să nu se vadă că noi am fi egoiști luăm și slugile noastre din NATO și UE ca ăștia să țină ferm tava cu : democrație, stat de drept, libertate, dr. omului și biluțe de sticlă colorată, ca să nu zică Putin că mergem cu mâna goală.
2. Asta mai ales bules după ce făcură un maidan unde au trimis pe cea lume câteva zeci, sute de revoluționari portocalii și neportocalii, oricum nevinovați, deh sacrificați pentru înalta cauză de a alunga un președinte ales democratic (nu era nici pe gustul meu, dar oricum era legitim) toți sacrificații fiind opera lu alungatu, of course.( Nuland:Fuck the EU, vă amintiți). Apoi au zis ei, între ruși și ucrainieni e zâzanie mare tocmai bună să mai punem și noi ceva gaz, așa că veniră Jele care, împreună cu un grup de tovarăși le-a zis americanilor și nătărăilor de ioropoeni, după ce au trântit o lege superdemocratică pentru minorității,(deh musai să pună și ei ceva gaz pe foc să-i zgândăre și mai tare pe ruși,,scăpându-le și ceva gloanțe ălora din Donbas), SĂRIȚI, ursul vrea să atace stupul nostru! De aia au zis americanii: pe aici trebuie să dăm lovitura, România, da, e bună, supusă, plină de zel, dar de acolo ca să ajungem la ruși trebuie să înotăm prin MNeagră și băieții noștri n-au toți costum de scafandru în dotare, deci, nu merge, costurile sunt prea mari.
3. PLus că între timp Putin le-a tras-o zicând: da? voi maidan, eu Crimeea 1 la 10 pentru Mama Rasia! și chiar dacă unii dintre băieți ar fi putut înota până la Crimeea ar fi dat nas în nas cu Ivan, ca pe Elba, și ar fi făcut o beție cu rusnacii care-i așteptau cu Stolicinaia/Stalinskaia maia și ioc strategia. Da, de acord cu dvs., nu mai era nevoie de Crimeea, dar era mare nevoie de încăierare , ceea ce au și obținut. Pencă Ursul a zis: mierea e a mea, și toate manualele de zoologie recunosc treaba asta, aș că vă dau pe mâna Interpolului pentru protecția animalelor și voi cere despăgubire, în tot acest timp zburlindu-se și el cu mare supărare. Așteptăm decizia. Pseudonimul? Vă deranjă? Românii l-au patentat cu mari sacrificii de-a lugul istoriei, așa că nema. Nu e treaba mea să susțin Rusia și nici SUA , Germania, China etc. Reține, la 68 eu m-am anunțat voluntar să merg la oaste, dacă ar fi fost cazul! Nu-mi schimb SUS PATRIA pentru nimic, vi-l apreciez pe al dvs. vi se, potrivește ca o mânușă, rămâneți neapărat cum sunteți, un anonim, cât de fain!
,,Duritate-n exprimare,
Ras strident si marlanie,
S-a dus draku orice candoare
De cand e democratie !,,
Tudor Gh. in aceste versuri ne demonstreaza ce inseamna sa-i dai prostului …DEMOCRATIE !
Interesant, ca cei cu invectivele ,insultele ,calomniile,etc sunt tocmai sustinatorii ,,valorilor occidentale,, cei care se alapteaza din țita licuriciului ! Adica marii ,,civilizati,, impotriva oamenilor cinstiti si realisti care-si iubesc tara ,nu pe stapanii de peste ocean. Dak iti iubesti tara si tragi un semnal de alarma impotriva derapajelor politicienilor tradatori esti imediat catalogat putinist,copeicar ,comunist chinez sau orice nick care nu-i pe placul americanilor.
,,ce a scos din voi Apusul
cand nimic nu e de scos !,,
Cititi comentarii la articole prin LE MONDE sau RESEAU INTERNATIONAL FR si o sa vedeti schimb de idei ,contraziceri ,dar nu insulte !
,, v-am lasat saraci si prosti si v-am regasit si mai saraci si mai prosti !,,dixit Brancusi.
,, Nu dati porcilor margaritare,, BIBLIA
Maidanezii Securitatii ceausiste rasputinizate latra in triluri de dejectii precum acest JOS PATRIA care la 11:24 a postat doi rahati kilometrici si la 11:25 pe al treilea!!! Nu mai trebuie sa explic ca acest stil scabros demasca pregatirea dejectiilor
in laboratorul-fosa al Securitatii forumului, dupa care in latraturile vesele ale Dulaului sunt instantaneu publicate!!! Se mai demasca filiatia comuna a creaturilor JOS PATRIA, rene, humoroid, core, doru popescu FARA Dumnezeu si FARA PATRIE, mistocarul cernovitzean edelweiss-ic, marin, marius, ileana zisa Rollasonata!!! Eu imi gandesc comentariile in timp ce le redactez si nu pot
posta mai multe, unul dupa altul, oricat de concentrate ar fi intrucat daca postez la indiferent cate minute distanta, PRIMUL COMENTARIU NU MI SE PUBLICA, doar al doilea, de multe ori nici acesta!!! Repet, prost-tracii la care ma refer SE BUCURA DE COMPLICITATEA Dulaului si trebuie stabilit daca a fost dresat special in acest sens sau nu si o face LA ALTA COMANDA!!!
@SUS PATRIA: Felicitari pentru 1968. Ma indoiesc totusi ca acum intr-adevar sustii Romania. Nu rezulta deloc din spusele tale, fie si kilometrice. Viziunea ta despre evenimentele din Ucraina, incepind cu Maidanul, este una deformata, prorusa. Ianucovici a cistigat alegerile cu un program prooccidental. A intervenit insa Rusia cu zaharelul dar si biciul. Mai mult de nevoie decit de voie, Ianucovici si-a sucit caciula, ceea ce i-a revoltat pe votantii sai. A urmat deci Maidanul, Crimeea, Donbasul, razboiul.
Charlică, Charlică/ umbli cu ocaua mică/ și dacă te prinde Vodă/o să bei apă cu sodă/ cam atât cât scoate-o sondă/ poate chiar și-o bere blondă/ care nu e putibondă/ te-o durea puțin la mațe / și-o să intri-n recreație/ poate vei primi injecții/ ca să pui stop la dejecții/ să ai timp ca să gândești/ să vedem ce deștept ești/ Ce mai face Cominternu/ pretenul tău cam eternu?/ să trăiască viața-n roz/ și cel bolșevic colhoz?/ în cap ți se cască hăul/ că se miră și Dulăul (care o fi ăla?) De ce vă luați de mine că eu nu m-am luat de domnia ta, recent? Nu e politicos, Charlică, nu e!
Gata recreația/trăiască filiația/ jos cu egolatria/tot mai SUS cu PATRIA. Nu poți posta mai multe, zici matale, da cine te pune, omule să postezi mai multe? Și așa abia dacă ți le mai putem citi. Dar, uite ce, nu le mai citim și îți salvăm și mușchii minții. Știm că sunteți un hărnicuț, dar mai cruțați-vă, pentru Dzeu! Încă vă aștept la examen cu bibliografia minimală ce v-am dat-o acum câteva luni. Repet principalele trei: Marx, Engels: Manifestul Partidului Comunist; Einstein: De ce socialism?; Iannis Varoufakis: Scurtă istorie a capitalismului: Economia pe înțelesul fiicei mele. Cred că operele Tovarășului le știi pe de rost. Ăsta e norocul tău, că altfel te-aș refuza la examen. Dacă și vreun forumist vrea să se înfrupte din operele citate, salut, sunt fan, dar vor fi scuțiți de examen. Dacă n-au chef de lectură, le amintesc o zicere clasică: nici nu știți ce pierdeți! Zicerea dvs JOS PATRIA vă descalifică și din liga comunală și arată că nu aveți patrie, cu siguranță aveți soldă, păpați-o sănătos, dar să știți că Dzeu nu vă va ierta. Eu v-am deja, c-așa e creștinește/ amu trec la pește/ m-oi linge pe dește/ dup-o Cricova/ mă voi desfăta/ și te-oi întreba/ tot mai poți posta?
Prost-tracul Securitatii ceausiste rasputinizate JOS PATRIA a inteles in sfarsit ca nu mai poate, ca si surata ab jecta core, sa se disimuleze in aceasta postura el fiind Ti calosul de doru popescu FARA Dumnezeu si FARA PATRIE zis rene poietul ratat…De fapt, nici nu ar conta daca ar fi vorba de o singura bestie securistoida tradatoare de tara sau sunt atatea cate pseudonime folosesc pt ca NU POATE FI POSIBIL CA ATATIA DERBEDEI SA GANDEASCA SI SA SE EXPRIME IDENTIC!!! Chiar crede bestia batuta de Dumnezeu cu toata marea Sa bunavointa chiar si pentru talhari ca transcriindu-si materiile fecaloide cu cisternele legate intr-o insiruire si nu in stilul clasic de transcriere a vesurilor nu o sa-l recunoastem pe rene/core/humoroid/tomlin/maxtor poietul ratat!!! In ce-l priveste pe confratele lui Anonim, prin „felicitarile” transmise nu face decat sa-i confirme duplicitatea, dar si neintelegerea evenimentelor istorice!!! Pentru ca in 1968 a fost jucat un teatru scabros al „dizidentei ceausiste”, teatru pe care l-am demascat constant, teatru in care Balbaitul a avut rolul „dizidentului” pt a oferi ILEGALILOR din Occident PRETEXTUL
TRANSFERULUI DE TEHNOLOGII catre Romania care sa ajunga la Moscova!!! Toti sefii de state care au vizitat ulterior Romania sau
l-au invitat pe PROSTOCRATUL Ceausescu AU FOST ILEGALI Conintern!!! Cum adica, Paktul de la Varsovia a invadat Ceho-Slovacia
care nu sfidase la nivel mondial URSS si taman Romania a crutat-o? Mize rabilul JOS PATRIA vroia sa se inroleze? Poate ca sa se duca in Ceho-Slovacia alaturi de teroristii sovietici!!! Ce vrea de fapt creatura sa ne sugereze? Ca in 1968 vibra de patriotism
antisovietic si astfel devine credibil PATRIOTISMUL SOVIETIC ACTUAL, acum URSS fiind de partea „dreptatii”!?
Politicianul Iurie Roșca: Crearea hibridului om-animal este acum o realitate în China comunistă
https://www.romaniainfo.com/politicianul-iurie-rosca-crearea-hibridului-om-animal-este-acum-o-realitate-in-china-comunista-video/