Ceva putred în codul etic și în ultimele mutări la vârful Comisiei Europene

Imaginea Comisiei Europene a avut de suferit când fostul președinte Jose Manuel Barroso a fost angajat de banca americană Goldman Sachs. ”Este un simbol dezastruos pentru Uniune, o mană cerească pentru eurofobi ca un președinte de Comisie care trebuie să întruchipeze, și dincolo de mandatul său, valorile europene, care nu sunt cele ale finanței mondiale întruchipate de Goldman Sachs, să ocupe o asemenea funcție. Toți foștii președinți ai Comisiei care beneficiază de o pensie îndestulătoare care să-i țină departe de toate tentațiile au știut până acum să evite așa ceva”, scria atunci Liberation, adăugând că Barroso a făcut atunci în fața Europei de care își legase numele un suprem gest obscen.

Ei bine, luni 31 octombrie, comisia de etică a UE a mai dat o lovitură Uniunii. José Manuel Barroso nu a încălcat regulile de integritate impuse de Codul de conduită al comisarilor UE atunci când a acceptat un post la banca de investiţii Goldman Sachs, este concluzia comisiei de etică. ”Dl Barroso ar fi trebuit să fie conştient şi informat că, acţionând astfel, va declanşa critici şi va risca să afecteze reputaţia Comisiei şi a Uniunii în general”, subliniază totuşi raportorii comitetului în avizul publicat.

Din comisia de etică fac parte un fost judecător olandez de la Curtea Europeană de Justiţie, un fost director general austriac din Comisia Europeană și o fostă eurodeputată din Germania.

Barroso nu a încălcat însă nicio regulă mergând la Goldman Sachs și tocmai aici este problema, o problemă pe care se pare că UE și comisia sa de etică nu doresc să o rezolve. Un exemplu mult mai recent decât cazul Barroso relevă acest lucru.

Este vorba de ultimele declarații ale comisarului Germaniei la Bruxelles și ultimele planuri pe care guvernul de la Berlin le are cu el. Gunther Oettinger este în acest moment comisar pentru Agenda Digitală a UE. Creștin-democratul Oettinger a fost propulsat la Bruxelles în 2009, pentru a ocupa portofoliul Energiei. S-a scris atunci că ar fi fost vorba mai degrabă de o retrogradare, pentru că Angela Merkel ar fi început să aibă probleme politice interne din cauza lui Oettinger, până atunci ministru președinte în landul Baden Wurtemberg. Însă la Bruxelles Oettinger s-a achitat foarte bine de sarcini. Că odată numiți comisarii își pierd brusc culoarea națională este o teorie idealistă, uneori ridicolă. Cât a fost comisar pentru Energie, Oettinger a vegheat la finalizarea gazoductului germano-rus Nord Stream, asta în timp ce Comisia punea presiune și bețe în roate statelor central și est-europene care doreau să dezvolte proiecte energetice împreună cu Gazprom.

La finalul săptămânii trecute, comisarul Oettinger a făcut câteva afirmații pentru care nu în puține state europene un funcționar public sau un angajat al unei companii private își poate pierde repede slujba. Oettinger a spus în fața patronatului din Hamburg că pentru el chinezii sunt ”niște ipocriți șireți” și nişte ”ochi oblici”. A povestit că s-a întâlnit cu ”nouă chinezi”, ”din același partid, din aceeași democrație” care erau ”pieptănați toți de la stânga la dreapta și parcă se dăduseră cu cremă de ghete pe păr”. Aceste declarații, publicate de Der Spiegel, au fost imediat catalogate ca fiind rasiste. Oettinger a mai spus apoi despre regiunea valonă din Belgia că ”este administrată de comuniști care blochează toată Europa”, împiedicând semnarea CETA, ceea ce ”nu este acceptabil”. Tot Oettinger este cel care în 2011, când criza din Grecia atinsese apogeul, a propus ”coborârea în bernă la Bruxelles a drapelelor elevilor cei răi ai UE în ce privește datoriile. Ar fi un simbol, dar ar avea un efect descurajant”.

Ei bine, comisarul Oettinger nu a avut deloc de suferit de pe urma acestor declarații. A precizat că nu a intenționat să ofenseze regimul de la Beijing și cu atât mai puțin poporul chinez. Cu siguranță că este o precizare care ar face ca amintita comisie de etică să ajungă la concluzia că Oettinger nu a greșit cu nimic.

Mai mult, Bruxelles-ul l-a promovat pe Gunther Oettinger de la ”Economia Digitală” la ”Buget”. Oettinger va fi noul comisar european pentru Resurse Umane și Buget, înlocuind-o pe bulgăroaica Kristalina Gheorghieva, care va prelua conducerea Băncii pentru Reconstrucție şi Dezvoltare, potrivit unui anunț făcut de președintele Băncii Mondiale, Jim Yong Kim. În plus, Oettinger va deveni vicepreședinte al Comisiei Europene, în locul Kristalinei Gheorghieva. Astfel, Germania va avea un cuvânt și mai greu de spus în chestiunile financiare ale UE, iar ”reformele structurale” și disciplina bugetară se vor aplica și mai abitir. Berlinul nu avea cum să fie refuzat, pentru că președintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, este creștin-democrat, ca și Angela Merkel, iar șeful său de cabinet, versatul Martin Selmayr, este un creștin-democrat german.

Însă nu doar aceste afilieri politice explică ascensiunea lui Oettinger, în ciuda gafelor sale. Nu aceasta explică de ce Beijingul nu ripostează la declarațiile sale, cum de altfel nici Rusia nu ar face-o într-o situație similară. Explicația stă undeva în inima Alpilor austrieci, acolo unde Oettinger organizează în fiecare an un ”minisummit Davos”, la fel de pretențioasă și învăluită în mister ca și reuniunile Bilderberg.

În acest an, la Forumul de la Lech, în Alpii austrieci, au fost invitați: Jose Maria Alvarez-Pallete Lopez, CEO-ul Telefonica, Hannes Ametsreiter (Vodafone Germania), Giuseppe Recchi (CEO Telecom Italia), Carlo D’Asaro Biondo (președintele Google pentru relaţii strategice în Europa, Orientul Mijlociu și Africa), Wilhelm Molterer (director la Fondul European pentru Investiții Strategice), Klaus Mangold (președinte al Rothschild Bank pentru Europa și partener de ”Panama Papers” al lui Ion Țiriac), Stefan Meine, managing director la Rothschild Bank, Arunjai Mittal, de la Infineon, Harald Schwager, de la BASF. Au fost invitate și mari companii din Federația Rusă, cea împotriva căreia UE impune sancțiuni economice: Siegfried Wolf, de la Russian Machinnes, și Nicolaus von Rintelen, de la Novatek, cea mai mare companie privată în domeniul gazelor naturale din Rusia. Novatek intra în 2014 pe lista companiilor sancționate de Statele Unite în contextul conflictului din Ucraina.

La Goldman Sachs, acolo unde își vede liniștit de pensie Jose Manuel Barroso, și la Lech, în Alpii Austriei, acolo unde amfitrionul Oettinger adună crema afacerilor europene în timp ce ninge liniștit cu bani, se pune la cale sau se influențează decisiv politica UE, nu în birourile de la Bruxelles. Aici trebuie căutată cheia promovării lui Gunther Oettinger în Comisia Europeană, precum și lacunele din regulamentele etice ale executivului european ce permit pe mai departe ca marile corporații să-şi impună politicile în Uniunea Europeană.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.