Charles Curtis, primul metis vicepreședinte al SUA

Numărul reputatei reviste săptămânale „Time ” dedicat primului indian din istoria SUA devenit vicepreședinte al țării.

Când, în august 2020, la Convenția Partidului Democrat, Joe Biden a fost desemnat oficial candidat al acestui partid la alegerie prezidențiale, iar Kamala Harris, colistiera lui, presa a subliniat că, din ultima perspectivă, este o premieră în istoria SUA și că, de asemenea, esta vorba de o persoană multirasială, nu puțini crezând că și acest lucru este adevărat. Știri răzlețe, neluate în seamă în momentul prezidențialelor au amintit că, totuși, istoria Casei Albe consemnase deja un episod similar, dar fără a oferi detalii. Abia după învestirea echipei Joe Biden-Kamala Harris istoricii au ieșit la rampă, arâtând că președintele republican Herbert Hoover, aflat la Casa Albă între 1929 și 1933, l-a avut ca vicepreședinte pe Charles Curtis, un metis, care, ca și Kamala Harris a fost avocat de profesie, și tot ca ea a fost senator.

A avut o biografie fabuloasă, și-a început cariera politică la sfârșitul secolului al XIX-lea, încheind-o în 1933, în care a luat-o de jos, ajungând treptat în Camera Reprezentanților (1899-1907) și Senat ( 1907-1913; 1915-1929) în final devenind al 31-lea vicepreședinte din istoria Casei Albe. A avut o activitate prodigioasă, remarcată atât de politicieni, cât și de opinia publică sau de presă.

S-a născut la 25 ianuarie 1860, în Topeka, statul Kansas, unde și-a petrecut primii ani. Tatăl, Orren Curtis, alb, era fiul unor imigranți europeni, iar mama, Ellen Pappan, provenea din tribul indian kaw. A vorbit franceza și kaw înainte de a învăța engleza. Mama sa a murit în 1863, Charles rămânând în custodia bunicilor săi paterni. Anul următor, a plecat să locuiască cu bunicii materni în rezervație. Din moment ce vorbea limba kaw s-a încadrat ușor în trib. Ulterior s-a alăturat bunicilor albi paterni, la Topeka, bunicul său William Curtis construise o pistă pentru curse de cai, unde, în 1869, Charles călărea în prima sa cursă.

Curând a devenit un jocheu de vază, continând să concureze la cursele de cai, pe care le-a și câștigat, ajungând să fie cunoscut în tot Kansasul drept „Băiatul indian”. A renunțat la cariera de jocheu și a mers la liceu, în 1876. Apoi a studiat dreptul, lucrând într-o firmă de avocatură. În 1881, la 21 de ani, Curtis a fost admis în baroul din Kansas. Avea de o moștenire considerabilă în terenurile din Topeka de Nord.

Tânărul avocat s-a apucat de afaceri imobiliare, a vândut loturi și a construit case. De asemenea, și-a deschis propria firmă și a practicat dreptul penal. În 1884, s-a căsătorit cu Anna Baird. Au avut trei copii și, de asemenea, au primit-o pe sora lui vitregă, Dolly, când a murit mama ei. Încă din tinerețe, Curtis era pasionat de politică. În 1880, în timpul campaniei prezidențiale a lui James Garfield, Curtis s-a implicat în parada republicană din Topeka. A fost doar o chestiune de timp până când popularul „jockey indian” a candidat el însuși.

În 1884, după ce a strâns fiecare mână în district, Curtis a câștigat alegerile ca avocat al comitatului Shawnee.Politica sa era percepută ca fiind întotdeauna pur personală. Era descris ca „un tip frumos, înalt, solid, falnic precum bunicul său indian kaw, cu o piele măslinie care arăta ca fildeșul vechi, o mustață mătăsosă, ochi negri ca nasturii ori ca şireturile de pantofi, avea o voce blândă și încântătoare și ce zâmbet!”

Lui Thomas B. Reed, lider republican, i-a plăcut în mod deosebit „Indianul”, așa că l-a făcut unul dintre locotenenții săi. Când Curtis a ajuns prima dată la Washington, democrații controlau total guvernul federal. Grover Cleveland tocmai fusese ales pentru al doilea mandat ca președinte, iar în Cameră, Democrații dețineau 218 de locuri, republicanii 124 și populiștii 14. Apoi, în 1893, în urma unei severe depresiuni economice, republicanii au câștigat 254 de locuri în Congresul următor, democrații 93, iar populiștii 10.

El și-a dedicat cea mai mare parte a activității în cadrul Comisiei pentru afaceri indiene, unde a elaborat „Curtis Act”, în 1898, care extindea puterea guvernului federal asupra afacerilor indienilor. A devenit senator în ianuarie 1907.Ca urmare a ratificării celui de-al 17-lea amendament, primele alegeri populare directe ale senatorilor au avut loc în 1914, așa încât Curtis s-a întors la Senat, în 1915. Senatorul Curtis a mers la convenția republicană din 1920 din Chicago, ca șef al delegației din Kansas. Când convenția a ajuns la impas între candidaturile prezidențiale ale generalului Leonard Wood și guvernatorului de Illinois, Frank Lowden, el a fost unul dintre cei care s-au adunat în faimoasa „cameră plină de fum” și și-au uns colegul, senatorul de Ohio, Warren G. Harding, drept candidat al partidului. În 1923, a devenit președinte al Comitetului pentru reguli al Senatului și, doi ani mai târziu, l-a succedat lui H. C. Lodge ca lider majoritar. Senatorul conservator din Pennsylvania, George Wharton Pepper, spunea că, în calitate de lider majoritar, Curtis „a arătat un talent remarcabil pentru obținerea unor rezultate bune pentru partidul său prin ceea ce se numește „conversații ” cu cealaltă parte. El era neobișnuit de priceput în a face tranzacții”. Senatorul de Idaho, William Borah, l-a descris pe Curtis drept „un mare reconciliator, o enciclopedie politică ambulantă și unul dintre cei mai buni jucători de poker politic din America”.

La Convenția din 1928, pentru a echilibra echipa, republicanii au căutat un om deosebit pentru postul de vicepreședinte și s-au oprit Charles Curtis din Kansas. Arătând că nu a dorit niciodată vicepreședinția, Curtis a acceptat să candideze din cauza loialității sale față de partid. Reporterii au văzut în alegerea lui „atingerea perfectă a ironiei” pentru convenție, având în vedere opoziția sa anterioară față de Hoover.„Îl pot vedea încă în timp ce stătea în fața convenției, înghițindu-și orgoliul sub luminile reflectoarelor”, a amintit reporterul Thomas L. Stokes. Când , în 1929, a devenit vicepreședinte, spre a dovedi că este un „american adevărat”, el a rostit jurământul cu mâna pe Biblie, ceea ce a reprezentat o premeră ! Curtis nu a putut să se ridice la standardele președintelui Herbert Hoover. Deși a participat la unele ședințe de guvern, sfaturile lui nu au fost nici căutate, nici urmate. El și-a îndeplinit mandatul de vicepreședinte prezidând Senatul (potrivit prevederilor Constituției) și, în câteva ocazii, exprimându-și votul în caz de egalitate. În vârstă de 69 de ani când și- a preluat funcția, nu mai era politicianul viguros din tinerețe. El s-a bucurat de statutul de vicepreședinte, care a reprezentat momentul de vârf al ascensiunii sale „de la Kaw la Capitoliu”, unde i s-a zis „The Indian”- „Indianul”. Pentru a-și cinsti strămoșii, și-a decorat biroul cu artefacte ale nativilor americani și a pozat purtând pălării indiene.

Despre el se știe că nu a fost niciodată aproape de președintele Herbert Hoover și nu a jucat un rol semnificativ în administrația sa. În ciuda experienței de mulți ani a lui ca membru al Camerei și Senatului și ca lider al majorității din Senat, ca avocat a fost rar solicitat în probleme legislative. Mulți republicani sperau ca președintele Hoover să renunțe la colistierul Curtis atunci când a candidat pentru a fi reales, dar Curtis a fost reconfirmat colistier al lui Hoover pentru a-i înfrunta pe F D. Roosevelt și John Nance Garner la prezidențiale din noiembrie 1932. Duă ce mulțimea l-a aclamat pe Roosevelt, câștigătorul alegerilor, Charles Curtis a trebuit să se retragă dintr-o carieră politică de aproape 50 de ani, din momentul în care candidase pentru postul de procuror al comitatului Shawnee. El a rămas la Washington, unde a practicat avocatura și a vorbit mereu despre politică. În 1935, a devenit președintele comitetului senatorial republican de campanie, în speranța că partidul va putea recâștiga majoritatea în Senat anul viitor, dar a murit în februarie 1936. „Un indian kaw și un sută la sută republican”, așa cum îi plăcea să se prezinte publicului, a avut neșansa de a fi subaltern al unuia dintre cei mai introvertiți și mai puțin politici dintre toți președinții americani, iar incompatibilitatea echipei a făcut din vicepreședinția sa un eșec.

Dincolo de toate aceste nuanțe, el a rămas până anul trecut drept singurul descendent al Amerindienilor care a ajuns în postul de vicepreședinte al SUA.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.