O duminică pe care nu o voi uita niciodată. De câteva minute am ajuns înapoi, acasă, la Nice și atât de puternice sunt impresiile pe care le-am trăit astăzi, că încă plutesc în mirajul de la Fairmont Hotel, șicana Hairpin Grand Prix de Monaco!
Să începem povestea.
De dimineață la 10.30 am plecat spre gara Nice-Riquier cu direcția Monaco Monte Carlo. Ca de obicei într-o duminică de Formula 1, trenul era plin ochi. Nu știu cum am reușit să intru, dar am reușit. 23 de minute, cât face până în Principat, au trecut ca gândul și ca vântul. Emoțiile mă copleșiseră deja cu o noapte înainte și o să vă spun de ce.
Am cumpărat un bilet pentru a avea acces pe acoperișul hotelului Fairmont în speranța că voi putea fotografia și mă voi desfășura în voie. Nu știam ce mă așteaptă acolo.
Să revenim. Am coborât pe la 11.00 în gara din Monaco și printre mulțimea fără margini am încercat să-mi croiesc drum spre locul de unde aveam să văd primul Mare Premiu de Formula 1 din viața mea.
Am intrat în lift, apoi am ieșit și am urmat indicatorul care te îndruma spre Casino Monte Carlo. Am trecut de nu știu câte filtre de securitate, am deschis și închis rucsacul cu aparatul foto și husa cu teleobiectivul de distanță de nu știu câte ori. Ca niște soldați grăbiți să ajungem la linia frontului, mărșăluiam cu toții, pe străzile paralele cu orașul închis, pentru a găsi casinoul. După 15 minute de mers pe jos am văzut indicatorul care îți arăta că spre dreapta e direcția cea bună. După ce ajungi la casino, spre stânga, treci peste o pasarelă construită provizoriu și de acolo ți se vede deja obiectivul. Am traversat parcul și am ajuns la Hotelul Fairmont. Mi-au scanat biletul, mi-au pus de gât badge-ul care însemna intrarea la cursa de Formula 1 și mi-au legat la mână o brățară care îți garanta acces free la barul Midday.
Așadar la 11.35 am fost pe acoperiș. Am cercetat, am văzut unde aveam locul și nu mi s-au risipit definitiv îndoielile că voi putea prinde cadre bune.
Mort de sete, am mers la bar și cu brățara de la mână am băut apă, cola și un pahar mare de șampanie. O observație. În același loc, adică pe acoperiș, se află și celebra piscină Nikki Beach. M-am plimbat peste tot, eram entuziasmat de ce văd, toată panorama cu Principatul și Mediterana plină de yachturi. Am socializat, cu unii, cu alții. Am descoperit fete venite din Brazilia special pentru acest eveniment, americani din Texas, Miami și Los Angeles, italieni, ucrainience frumoase de nu-ți mai puteai lua privirea de la ele, filipineze, indience etc! Ce să mai, într-un cuvânt de pe toată planeta.
La 13.30 m-am îndreptat spre Restaurantul Amu situat la etajul 7 al Hotelului Fairmont. Am părăsit Nikki Beach și trecând de recepția plină până la refuz de cei care tot veneau, am luat-o la stânga și în câteva secunde am fost preluat o Sofy, o italiancă de vis, și dus pe terasă la o masă liberă. Aveam de ales și să mănânc înăuntru, dar am preferat priveliștea magnifică cu marea. O ospătăriță amabilă m-a întrebat dacă doresc să-mi aducă un pahar de vin și un pahar de apă minerală. Firește că am spus da. Totul era inclus în bilet. Am uitat să spun că badgeul pe care îl aveam de gât garanta intrarea la prânz și orice băutură comandată.
Un singur impediment. Nu îți aducea nimeni mâncare, ci trebuia să mergi la bufetul aliniat în restaurant, singur să îți alegi ce vrei și să îți pui în farfurie.
Așa am și făcut. Bucuros, cu farfuria plină de bunătăți, m-am întors la masa mea de pe terasa cu Mediterana. Furat de lumea bună care era peste tot, am voit niște fotografii și filmări. Am abandonat câteva minute masa mea și am bântuit prin restaurant să fac poze, am dat mâna cu oamenii și m-am obișnuit cu atmosfera fără egal.
Ce surpriză am avut. M-am întors la farfuria mea hotărât, dar ospătărița mi-a spus că pescărușii mi-au mâncat porția. Tot ea m-a liniștit că pot să mă duc să-mi iau alta și să țin cont de sfatul de a nu mai pleca de la masă.
La 14.30 am fost înapoi la Nikki Beach. Muzică și bună dispoziție, fete frumoase și soare puternic.
Deși era greu să nu te atragă ceea se intâmpla la piscină, am trecut cu toate forțele și simțurile în tribuna montată pe acoperișul hotelului Fairmont și m-am pregătit pentru plecarea monoposturilor de Formula 1 în turul de încălzire. La 14.55 zgomotul asurzitor al bolizilor anunță că au plecat de la standuri. Fiecare pilot făcea binecunoscutele mișcări în zig-zag și ambala motorul. Sunetul amețitor face să te treacă fiorii, să se facă pielea pe tine ca de găină și apoi să-ți dea lacrimile. Acesta este efectul bucuriei unei curse de Formula 1.
Startul a fost bun, în șicana Hairpin au ajuns puțin distanțați de pluton, Charles Leclerc și Oscar Piastri. O imagine incredibilă de sus de la Fairmont, coloana de mașini șerpuind prin fața noastră, a spectatorilor.
Nici nu am apucat bine să ne bucurăm de prima trecere, că și am văzut pe ecranele mari secvențe cu incidentul în care monopostul lui Sergio Perez a fost distrus de contactul cu cele două Haas.
Pentru mine ca fotoreporter conta foarte mult prinderea unei imagini generale cu toate mașinile în primul tur, atunci când vin una după alta. După aceea se distanțează și nu mai ai șanse să faci o așa poză.
Am tot schimbat la obiective, ba de apropiere, ba de distanță, am tot căutat locuri ideale, ba mai în dreapta, ba mai în stânga, până când mi-am dat seama că am ceva cadre bune. Trebuie menționat că e un reportaj realizat de pe acoperișul hotelului, deci de undeva de sus, și nu poate rivaliza cu pozele făcute de la baza pistei de către fotografii acreditați de F.I.A.
Am rămas pe scaunul pe care aveam bilet și toată cursa am fotografiat-o și filmat-o din acea poziție.
După câteva tururi se contura ideea că lupta pentru primele 4 poziții se dă între Ferrari și McLaren. Charles Leclerc nu reușea deloc să se distanțeze de urmăritorul său, precum nici Carlos Sainz jr de Lando Norris. Max Verstappen a rămas de la început până la sfârșit între mașinile Mercedes, George Russel în față și Lewis Hamilton în spate.
De foarte multe ori când ajungeau în dreptul șicanei Hairpin aveam senzația că Piastri îl poate prinde pe Leclerc și Norris pe Sainz jr. Nu a fost să fie. În ultimele 10-12 tururi monegascul Leclerc a luat un avans care îi dădea dreptul să creadă în victorie. Mărturiesc că din turul 68 fiecare trecere a mașinii Ferrari ,cu numărul 16 inscripționată, era aclamată de fanii scuderiei italiene din tribune și de monegascii de la balcoane. La orizont se întrezărea prima victorie din carieră a lui Charles Leclerc la el acasă. Tururile 76, 77 și 78 au făcut să crească exponențial nebunia.
Așadar, la 26 de ani, Charles Leclerc câștigă Marele Premiu de Formula 1 al Principatului Monaco pentru prima dată, deși mai avusese două pole position pe care nu a reușit să le concretizeze.
Dedică victoria tatălui său care a plecat dintre noi și nu a mai apucat să-l vadă realizând minunea vieții și visul de copil.
Tradiția de a marca noul campion s-a menținut. Cum a trecut Leclerc linia de sosire, sirenele tuturor vapoarelor, navelor de croazieră, yachturilor și bărcilor s-au pornit într-un concert infernal!!
Clasament Grand Prix de Monaco:
1. Charles Leclerc
2. Oscar Piastri
3. Carlos Sainz jr
4. Lando Norris
5. George Russell
6. Max Verstappen
7. Lewis Hamilton
N-am plecat după ce l-am văzut pe Charles victorios și am rămas să savurez party-ul de după, de la Nikki Beach.
Câteva cuvinte despre conceptul Nikki Beach. A fost creat de antreprenorul american Jack Penrod. El este fondatorul și proprietarul Nikki Beach World Wide, un brand global de stil de viață și ospitalitate de lux. Nikki Beach a fost denumită în onoarea fiicei sale, Nicole Penrod, care la data 18 mai 1997 a murit într-un accident de mașină la 2 săptămâni după ce împlinise 18 ani. Atmosfera de la piscina Nikki Beach trebuie să fie viața pe care Nicole n-a mai apucat s-o trăiască.
O nebunie. Tone de șampanie. S-a băut și s-au bătut. Da, cei care dansau pe muzica micidială a DJ-ului, se băteau cu șampanie. Hainele tuturor erau ude de atâtea sticle golite.
Am stat la petrecere alături de niște fani F1 cu care m-am împrietenit în tribună în timpul cursei. Frumoasa Nataly, aproximativ 25 de ani, m-a chemat să stau la masa colegilor ei. Motivul? Fusese încântată de câteva fotografii pe care i le-am făcut. Îmi ceruse să se vadă în plan secund mașinile de F1 și peisajul Monte Carlo.
O pierdusem. Am sunat-o pe whatsapp și ne-am găsit. Mi-a pus în 3 rânduri tot atâtea pahare mari de șampanie. Am ciocnit și apoi mi-a spus să scot aparatul și să-i fac poze la piscină. Cum bine știți că eu nu dau greș, i-am arătat că au ieșit impecabil(pozele). Năucit 2 ore de monoposturi și 3 ore de muzica din boxele de la Nikki Beach, ca lovitura să fie de grație, am primit și de la irezistibila Nataly 3 săruturi profunde.
La 21.30 am fost în Gare de Monaco să iau trenul spre Nice. De la oboseală și decibelii din urechi, când am scos cardul să plătesc un pepsi max la un automat de pe peronul gării monegasce, mi-a scăpat din mână husa cu teleobiectivul de distanță și mi s-a spart filtrul UV. Bine că lentilele japoneze nu au pățit nimic. La București o să luăm alt filtru.
E ora 01.00 noaptea și în capul meu se întâmplă lucruri stranii.
E un amalgam de sentimente. Nu le pot distinge. Sunetul amețitor al motoarelor, muzica magică de la piscina Nikki Beach sau săruturile de la Nataly?
Aceasta a fost povestea unei zi petrecute ca VIP la Hotel Fairmont.
Corespondență de la Monaco Monte Carlo pentru Cotidianul.ro, Florin Bălțătoiu
Acest articol este susținut de brandul românesc de sucuri bio Melissimo.
Fii primul care comentează
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.