În spate sintagmei statul român, se află imense rețele infracționale, se înțelege, altele decât acelea care pun în pericol liniștea și ordinea publică. Multe fonduri publice sunt astfel dirijate chiar în interesul acelor grupuri cu ramificații transpartinice în sfera infracționalității din interiorul partidelor politice. Justiția, în cazul în care face în fel și chip să nu se implice în limpezirea unor asemenea abateri de la normele legii, este direct implicată prin reprezentanții unor instanțe, care pot fi destul de simplu identificați.
Lupta pentru ocuparea ministerelor este parte a acestor delapidări pentru că funcționează libera decizie. De la o clasă politică, implicată în corupție, avem o uriașă extensie a acestei stări de fapt într-un sistem al fraudării cu susținere electorală. În România, nu legile sunt problema, pentru că în mare parte, acestea există. Respectarea legilor a ajuns într-un deficit absolut, iar această situație este posibilă pentru că justiția a făcut corp comun cu mediul infracțional de înaltă situare publică.
Întreaga filosofie a României post-totalitare se află într-o premisă a falselor soluții și principii. Imaginarul, dat în proprietate de comuniști cândva unor uniuni de creație, în care suprarealismul, delirul cu toate formele lui eludante, era o categorie constitutiv ideologică, revine acum justiției, ca un cadou făcut de clasa politică ei însăși și partenerilor.
In plin triumf al statului degenerat, ieșit din orice norme, intrat pe mâna fripturiștilor, România are nevoie de un tratament sancționatoriu și reparații morale imense pentru a stabili cadrul democratic, legal.
Secția pentru Investigarea Infracțiunile din Justiție a fost atacată vehement sub aspectul eronat că ar submina autonomia Justiției, or, aceasta nu poate fi autonomă decât în cadrul legii și a respectării Constituției. Desființarea SIIJ nu se poate face decât prin mutarea ei într-o secție specială în cadrul Parchetului General. Necesitatea unei asemenea secții speciale șochează o largă majoritate a magistraților care pe lângă încălcarea legii, urmăresc păstrarea unui regim preferențial pentru libertatea încălcării legii și procedurilor.
Într-un asemenea context toxic, nu doar al neîncrederii în justiție, dar și al încălcării drepturilor și libertăților, românii se văd obligați să consimtă la propria exterminare civică și democratică. Statul român nu mai poate fi în continuare statul paralel. Cei care înțeleg de la nivelul funcțiilor publice, să funcționeze după sfera mediilor infracțional -politice, trebuie să plătească cu libertatea.
„Romania este ocupata de romani”, Paul Goma.