Colonia agricolă de la Băneasa

Un articol scris de Ionuț Banu, muzeograf Muzeul Nicolae Minovici – MMB

Activitatea ilustrului medic Nicolae Minovici ne este foarte cunoscută, însă, astăzi ne oprim asupra unor documente, fie ziare, publicate în anii 1913, fie documente din arhiva muzeului, din care rezultă bogata activitate a Biroului de Asistență prin Muncă. Din Ilustrațiunea Română, redactorul afirma: „Nu știu dacă sunt cinci oameni în țara noastră care să se găsească în această categorie; printre aceștia cinci se află însă de bună seamă, și încă în primul rând, doctorul Nicolae Minovici.”

După studiile de la Berlin și Paris, întors în țară, în 1902 a fost numit medic legist la Parchetul Tribunalului Ilfov, subdirector al Institutului Medico-Legal și Profesor de Medicină legală la Școala de Științe de Stat. S-a implică în acitivități sociale dar, tot în 1902, primește de la Primăria Capitalei sarcina rezolvarii problemei cerșetoriei și vagabondajului în București. Una dintre cele mai importante realizări ale sale în domeniu a fost înființarea Societății Salvarea, în 1906. Însă, nu s-a mulțumit doar cu atât, concomitent cu înființarea acestei societăți a luat naștere și Spitalul de Urgențe precum și Scoala Samariteană. Însă, Azilul de noapte, Colonia agricolă de la Băneasa și Biroul Asistenței prin Muncă sunt cei trei piloni pe care s-a construit întregul program de eradicare a cerșetoriei și vagabondajului, al doctorului Nicolae Minovici.

În cadrul acestor ample activități sociale au fost strânși de pe strazile Bucureștiului peste 13.000 de cerșetori și vagabonzi. În acest sens, ziarul Universul scria: „Se poate dovedi cu statistici și cu fotografii că au trecut pe la biroul asistenței prin muncă 13.000 de cerșetori. Din acest enorm număr, numai 200 de inși prezentau cu adevărat infirmități care le dădeau dreptul la caritatea publică, ceilalți simulau infirmitatea și puteau negreșit să-si caștige existența în vreun chip. Același birou dovedește că au existat în Capitală adevărate societăți constituite – românești sau străine – care exploatau caritatea publică. Afară de acestea, credem util să arătăm de asemeni că cea mai mare parte a cerșetorilor prinși în vremea din urmă sunt proprietari de case. Publicul, care nu întotdeauna înțelege utilitatea stârpirii cerșetoriei vinovate, a fost și este un factor care încurajează această pornire, sub diferite forme, și rău face. Dacă din cei 13.000 de cerșetori înregistrați și fotografiați fiecare câștiga pe zi numai 2 lei – și se poate dovedi că unii câștiga 30-40 lei pe zi – într-un an publicul a vărsat suma de peste un milion si jumătate de lei, dându-i unor oameni care nu-i meritau. Cifrele sunt elocvente”.

Vreme de 4 ani și jumătate, doctorul Nicolae Minovici a încercat să stârpească flagelul cerșetoriei. Nu a reușit, pentru că societatea însăși nu era dispusă să îl ajute în acest demers al său. Dar, soluția găsită de neobositul doctor Nicolae Minovici, în ce-i privește pe acești cerșetori și vagabonzi a fost să-i adune de pe drumuri și, potrivit ideii sale că, omul trebuie ajutat și îndreptat prin muncă, în vreme ce pomana nu e decât „o încurajare la lene, care e mama tuturor vițiilor”. A ajuns la o înțelegere cu Poliția și Primăria Capitalei, care i-au pus la îndemână agenții necesari pentru a-i strânge de pe drumuri pe cei care vagabondau, aducându-i la casa sa din Băneasa, pe lângă care organizase o fermă agricolă, în actualul parc al Muzeului de Artă Populară Dr. Nicolae Minovici.

Iată cum descria un jurnalist din epocă ce se întâmpla la „Colonia Agricolă de la Băneasa”: „Ici un cerșetor bătrân plivește buruienile unei culturi de zarzavaturi, dincolo alt moșneag are în grijă crescătoria de păsări – toate lucruri ușoare, potrivite vârstei „delincvenților”. Prima zi, cerșetorii lucrează gratis, ca pedeapsă pentru delictul lor, dar zilele următoare sunt plătiți potrivit muncii lor. După ce sunt ținuți câtva timp, până ce sunt deprinși cu munca și convinși că ar fi zadarnic și primejdios să se reapuce de cerșit, li se dă drumul, afară de aceia care se roagă să mai fie ținuți câtva timp. De reținut nu pot fi reținuți multă vreme, căci cerșetorii Capitalei sunt mulți și… se perindează. Micii vagabonzi sunt și ei întrebuințați la diverse lucrări potrivite vârstei lor. Unii se ocupă cu stupăria, alții udă diversele culturi. Cei mai inteligenți, în care dl. dr. Minovici recunoaște oarecare iscusinți, sunt reținuți spre a fi îndreptați mai târziu spre o muncă mai spornică. Produsele fermei (colonia agricolă de la Băneasa a drului Nicolae Minovici – n.n.) sunt distribuite gratis – ca amintire – diverselor persoane care acordă subvențiuni operei dlui dr. Minovici. E de prisos să adaug că o ordine exemplară și o curățenie desăvârșită domnește în colonia de la Băneasa. Mâncarea ce li se servește e din cele mai nutritive, iar dormitorul e ținut în cea mai mare curățenie”.

Din documentele de arhivă rezultă că, între anii 1910-1911 s-au distribuit: 2617 ouă, 192 borcane miere, 140 kg fructe, 22 păsări (găini), 2 purcei, împrumuturi de bani – 260 lei, între anii 1912-1913 s-au distribuit: 1191 ouă, 63 păsări, 68 kg fructe, 4 animale, 2 borcane miere și bani împrumutați – 2118 lei.

Proiectul însă, nu a avut succes, doctorul Nicolae Minovici considera că, pe lângă inconsecvența de care dăduseră dovada partenerii săi în proiectul eradicarii cerșetoriei – Primăria și Poliția Capitalei – o vină importantă a eșecului proiectului său îl avea însăși societatea, care promova o „caritate publică nerațională”. Oricat făcuse el campanie pentru ca populația să nu mai încurajeze cerșetorii, prin pomenile pe care le dădea celor care stăteau cu mâna întinsă la colț de stradă, mentalitatea românilor era de a lăsa în palmele lor „câte un frăncuț”, sperând că, astfel, îsi vor spăla și din păcate, în fața lui Dumnezeu de care se temeau. „Caritatea publică nerațională” era confundată cu milostenia creștină, credea dr. Nicolae Minovici, iar asta dăuna foarte mult programului său de eradicare a cerșetoriei.

În raportul pe care, în noiembrie 1913, îl înainta Poliției și Primăriei, el amintește în treacăt experiența unei scriitoare britanice care a trecut prin București la începutul veacului trecut: „Cu privire la numărul cerșetorilor din Romania și în special la numărul acelora din București, e interesant de cunoscut următorul fapt caracteristic: o scriitoare engleză, trecând prin Romania, a scris în urmă un volum privitor la oameni, la instituții și la moravurile din țara noastră. Cartea se încheie cu următoriul pasagiu: «Dacă ar veni cineva la mine și m-ar întreba ce să facă spre a trăi bine, fără nici o grijă și fără să muncească ceva, i-aș răspunde fără nici o șovăială: Du-te în capitala României – la București – și fă-te cerșetor! ”.

Iar în presa vremii se scria: „Cersetorii sunt din nou liberi”, titra, la 29 noiembrie 1913, ziarul Universul: „Cu începere de la 30 noiembrie, cerșetorii pot iesi din nou pe străzi să-si exercite rentabila meserie. Începând din această zi, măsurile de supraveghere au fost ridicate, iar cerșetorii au fost pusi în libertate. Chestiunea prezintă un deosebit interes, drept pentru care am căutat să-l vedem pe d. Minovici, care ne-a confirmat faptul. Domnia sa explică această hotărâre arătând că cele două instituțiuni care ii dăduseră însărcinarea să se ocupe de chestiunea cerșetoriei și să o reglementeze nu i-au dat sprijinul de care avea nevoie în această operă sau, dacă i-au dat sprijin, acesta a fost iluzoriu și cu dezăvârșire insuficient.”

Iată că, și după un secol, problema cerșetoriei a rămas de actualitate, iar efectele cerșitului a lăsat și lasă o amprentă asupra următoarelor generații, astfel se perpetuează o generație cu un comportament deviant de la normele sociale acceptate. Această amprentă se resimte, încă, atât la un nivel cultural, cât și la nivel social.

Surse:

Ilustrațiunea Română, nr.126, august 1913,

Universul, mumerele din septembrie și noiembrie, 1913,

Documente din Arhiva Muzeului de Artă Populară Dr. Nicolae Minovici.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.