La câteva zile de la plecarea din această lume a papei emerit, s-a lansat cartea scrisă de Georg Gänswein, împreună cu vaticanistul Saverio Gaeta: Nient’altro che la verita. La mia vita al fianco di Benedetto XVI (Piemme, da Mondadori, Milano, 2023, 334 p.). După cum sugerează și titlul, este o carte de relatare a faptelor ce-l privesc pe Joseph Ratzinger. Sunt deja indicii că ea va stârni ample discuții.
Linia cărții o dă observația că Joseph Ratzinger părea „în afara lumii ecleziastice (fuori dal mondo ecclesiastico)” (p.9). El s-a interesat de relația cu Dumnezeu și prea puțin de poziții în ierarhii. În 2003, an cu care începe relatarea, Cardinalul Joseph Ratzinger era convins că a pregătit totul pentru succesorul său în fruntea Congregației pentru puritatea credinței și, la nevoie, pentru succesorul lui Ioan Paul al II-lea, a cărui sănătate devenise precară. A și cerut din nou aprobarea întoarcerii la Regensburg, fiind dispus să mai sprijine un timp Sfântul Scaun ca director al Arhivei Secrete.
Raportările la chestiunile administrative Joseph Ratzinger le-a pus totdeauna în subordinea raportărilor la Dumnezeu. El a și lucrat la elaborarea nu doar a unei concepții pentru scopurile bisericii, ci a unei viziuni. Din perspectiva acesteia el a interacționat cu fiecare dintre cei care, la un moment dat sau altul, au fost ierarhic deasupra sa. Pentru fiecare, însă, Joseph Ratzinger a constituit cotitura spre asumarea centralității lui Isus în creștinism.
Cartea Nient’altro che la verita. La mia vita al fianco di Benedetto XVI publică în premieră Testamentul spiritual al lui Joseph Ratzinger. Acest document începe cu mulțumirile adresate lui Dumnezu, părinților, surorii sale, patriei de suflet – Bavaria, colaboratorilor, celor care l-au adus la „credință (fede)”. Prima parte se încheie cu o chemare adresată poporului german și lumii: „rămâneți fermi în credință. Nu vă lăsați confundați” (p.322). În continuare, Joseph Ratzinger insistă asupra ideii că nu științele contrazic teologia. O fac interpretările filosofice ale științelor, chiar dacă și teologia a trebuit „să învețe” și să-și corecteze formulări. Aruncând privirea asupra epocii, Joseph Ratzinger consemnează că, în timpul său, s-au succedat interpretări teologice pe care le consideră a fi „simple ipoteze”: liberalismul lui von Harnack și Jülischer, existențialismul lui Bultman și marxismul. Față de toate, el rămâne neclintit la Isus: „Isus Cristos este într-adevăr calea, adevărul și viața – iar Biserica, cu toate insuficiențele ei, este cu adevărat corpul Său” (p.323).
Cristocentrismul îi asigură lui Joseph Ratzinger, în opinia mea, locul aparte în contemporanitate (pentru detalii vezi A. Marga, Introducere în filosofia contemporană, Compania, București, 2014). Dar cristocentrismul a fost și rădăcina diferențelor sale specifice – inclusiv față de pontifi care l-au elogiat, Paul al VI-lea și, mai ales, Ioan Paul al II-lea și Papa Francisc.
Nu evoc aici scrierile cotiturii menționate. Am făcut-o în alt loc (A. Marga, Absolutul astăzi. Teologia și filosofia lui Joseph Ratzinger, Meteor, București, 2018). Discut doar diferențele dintre pontifi ce se vor specula plecând de la cartea lui Georg Gänswein. Nu găsesc argumente profunde pentru a-i contrapune, diferențele fiind naturale. În fond, relația lui Joseph Ratzinger cu pontiful de la data respectivă a fost conformă respectului pentru cel care are în mână decizia ultimă. Diferențele la care m-am referit, ies, însă, desigur, în relief.
Relația lui Joseph Ratzinger cu Paul al VI-lea a fost de cordialitate reciprocă. Cardinalul Montini și-a dat seama între primii de potențialul neobișnuit al tânărului profesor. Devenit Papa Paul al VI-lea, el l-a și forțat, sub amenințarea sancțiunii, pe cel care voia să lucreze la opera sa teologică să accepte preluarea arhiepiscopiei de München-Freissing.
Joseph Ratzinger avea să-și amintească cu respect multe idei și sfaturi ale pontifului italian. De pildă, formula lui Paul VI – „fides quarens intellectum” și preferința pentru deviza din Evanghelia după Ioan: să fim „cooperatores veritatis” spre „a mărturisi Adevărul”. „Lucrează în via Domnului!” i-a cerut Paul VI atunci când l-a uns arhiepiscop (p.77). Joseph Ratzinger a păstrat condiționarea sacerdoțiului de celibat, dispusă de Paul al VI-lea, deși a simplificat protocoalele. Prietenilor le cerea să-l tutuiască, iar bisericilor surori să nu-l considere deasupra în ierarhie!
Ioan Paul al II-lea a trebuit să facă eforturi să-l convingă pe arhiepiscopul de München-Freissing să accepte prefectura pentru Educație, apoi conducerea Congregației. La celălalt capăt, eforturi ca acesta să nu revină în Germania natală, la vârsta pensionării.
Adus la Vatican, Joseph Ratzinger și-a promovat consecvent vederile. Aici a contribuit, ca prefect al Congregației, la scrierea enciclicilor lui Ioan Paul al II-lea, exceptând-o pe prima, Redemptor homines. Disonanța dintre cei doi a apărut însă pe față la Asissi (p.37), unde Ioan Paul al II-lea era gazda unui dialog interreligios pentru pace. Joseph Ratzinger nu a acceptat să se semneze documentul într-un altar creștin cu statuile unor simboluri religioase din afara creștinismului în față. Nu era, de fapt, decât concretizarea opoziției sale constante la relativism și la sincretismul religios. Desigur că nici Ioan Paul al II-lea nu le accepta, dar voia să folosească o oportunitate de dialog.
Au fost și alte disonanțe între un cardinal adânc cristocentric și un papă uneori mai conciliant. Aceste disonanțe au privit relațiile cu masoneria (p.39), care criticase uneori Biserica, cu „teologia eliberării” din America de Sud (p.41), care tindea să suprapună „mântuirea (redempțiunea)” cu scopul unor mișcări politice. Disonanțele au privit, în cele din urmă (p.49), aplicarea documentului Dominus Jesus (2000), în care unicitatea și rolul salvific al lui Isus erau afirmate fără compromis de Joseph Ratzinger. În reacție la pedofilia ce se dezvăluia sub Ioan Paul al II-lea, Joseph Ratzinger, ca prefect, a întărit sancțiunile în codicele canonic și trimiterea în tribunale civile a cazurilor.
Lungul pontificat al lui Ioan Paul al II-lea s-a încheiat, cum se știe, cu anii marcați de maladie, în care era evident sfârșitul pontificatului. În context, Joseph Ratzinger s-a secundarizat voluntar, exprimând până și la intrarea în Conclavul alegerii pontifului, din 2005, dorința de a nu fi ales ca succesor. Nici nu s-a lansat vreun „creator de papi (popemaker)”, precum fusese cardinalul de Viena, König, artizanul alegerii lui Ioan Paul al II-lea. Dar, în împrejurările cunoscute, cum avea să spună Joseph Ratzinger cu umorul său grav, „eșec sigur (secure caduta)”: a fost ales, cu o majoritate dintre cele mai covârșitoare.
Din balconul înfățișării ca pontif, el a reafirmat formula lui Paul al VI-lea, a „umilului lucrător în via Domnului”. Benedict al XVI-lea a reasumat reflecția lui Bonaventura că „a guverna nu este doar a face, ci înseamnă mai ales a gândi și a te ruga” (p.120), și a adăugat că „Biserica nu trebuie să vorbească înainte de toate de ea însăși, ci de Dumnezeu” (p.120). A numit mulți în roluri, dar nu neapărat în linie cu viziunea sa teologică – ci mulți care se socoteau „liberali” (p.125). Se aștepta de la colaboratori la convingeri naturale și acțiuni responsabile, nu la formalism condus de adaptări mărunte.
Fiecare pontificat are dileme, puncte de vedere diverse, reușitele și nereușitele sale. Desigur că au existat dezamăgiri lăuntrice ale lui Benedict al XVI-lea, precum confuziile cardinalului Bertone (p.123-125), eliminarea dintr-o competiție a cardinalului Angelo Scola, scoaterea din joc a cardinalului Angelo Sodano (p. 132-135), extragerea de documente din birou, pe ruta unui secretar și a unei foste colaboratoare (pp.135-140), nemulțumirea arhiepiscopului Vigano și alte cazuri.
Joseph Ratzinger nu a ascuns că sănătatea îi joacă feste și-și asuma lucid că pontificatul ar putea fi scurt. Retragerea a venit ca urmare a scăderii forțelor fizice, a unui „progressivo deperimento” (p.271). Magisteriul petrin se putea exercita deja și online, dar Benedict al XVI-lea voia să fie cu credincioșii (fedeli) și a refuzat această posibilitate. El a spus în câteva rânduri că nu va accepta să sfârșească pontificatul precum Ioan Paul al II-lea și se va retrage (p.197), amintindu-și un sfat al lui Paul al VI-lea.
Relația dintre Benedict al XVI-lea și Papa Francisc a fost de deferență de ambele părți. Momentele concrete au fost multe. Joseph Ratzinger anticipa alt succesor, dar a avut, ca papă, prețuire pentru arhiepiscopul de Buenos Aires. De altfel, Benedict al XVI-lea l-a scos în față pe cardinalul Bergolio când i-a solicitat, prin șeful ordinului iezuiților, o analiză a stării Companiei lui Isus. Din toate motivele ce se cunosc azi, nu are suport contrapunerea lui Benedict al XVI-lea și a Papei Francisc (p.239-240). Între altele, și din precauția de a nu i se exploata reflecțiile, cum se poate bănui, papa emerit nu a agreat să primească decât foarte puțini oameni la mănăsirea Mater Ecclesiae, unde se retrăsese.
Diferențele mergând până la tensiuni nu puteau să nu apară, fiind vorba de concepții profilate asupra bisericii. Scrisă „la două mâini”, cum s-a spus, encliclica Lumen fidei are completări din partea lui Francisc, dar, fundamental, reafirmă concepția lui Joseph Ratzinger potrivit căreia „credința (emouna, fede, Glaube)” înseamnă a-ți asuma existența lui Dumnezeu și a-ți pune soarta în mâinile sale. O exigență deloc oarecare, se știe, cu răsfrângeri în toate direcțile vieții!
În discuția despre folosirea metodelor contraceptive, avort și homosexualitate, diferențele sunt mai clare. Joseph Ratzinger avea să reafirme convingerea sa de nezdruncinat că „lupta pentru viață este lupta pentru Dumnezeu” și să ceară să nu se confunde teologia cu acțiunea publică a partidelor (p.246-247), și nici chiar cu nevoi pastorale. El a avut o atitudine înțelegătoare față de primul papă sud-american, dar a continuat să reafirme nevoia supunerii față de exigențele „credinței” (p.249). Acestea au prevalat totdeauna la Joseph Ratzinger.
Cardinalul de Sao Paolo a reclamat că în regiunea Amazoniei nu poate găsi pentru preoție bărbați care să fie necăsătoriți. În această situație, cardinalul Robert Sarah, prefectul pentru Sacramente, prieten cu Joseph Ratzinger, a apărat reglementarea dată de Paul al VI-lea și Ioan Paul al II-lea în chestiunea „celibato sacerdotale”. A și obținut un text de susținere din partea papei emerit. Cineva a scris, însă, în presă că în vreme ce Joseph Ratzinger este un teolog cu operă, Francisc este un om simplu, încât adepții lui Francisc au bănuit imediat anturajul papei emerit.
Joseph Ratzinger a reacționat spunând că nu din anturajul său vine acel articol de presă. În cele din urmă, tensiunile s-au aplanat. Benedict a precizat că în acel text a fost vorba doar de o „clarificare personală”, iar Francisc a cerut „să nu ne luăm după ziare” (p.268). Fapt este însă că Joseph Ratzinger nu a retractat vreodată ceea ce a spus și a spus ceea ce a gândit. Dar, a adăugat că nu va mai publica nimic pe acest Pământ (p.260). Ceea ce a și făcut.
Într-o scrisoare rămasă în arhive, Joseph Ratzinger era nemulțumit de faptul că mai nou se aduc în față oameni care s-au manifestat odinioară împotriva liniei Bisericii. Iar dispoziția lui Francisc din 2021, de a se reveni la liturgia anterioară reformei din 1970, Joseph Ratzinger a respins-o, el rămânând la liturghia latină, pe care a și promovat-o.
Papa Francisc a intervenit însă în discuția privind homosexualitatea în apărarea măsurilor luate de Joseph Ratzinger. Deja în 1983, ca Prefect al Congregației, el a stabilit pedeapsa excluderii din cler, pentru abuzuri sexuale. În volumul de interviuri Il Luce del Mondo (2002), Joseph Ratzinger s-a și plâns că din anii șaizeci nu s-a mai respectat codicele penal al catolicismului (p.292) și a acuzat mișcările din 1968 de o relaxare a regulilor, care a dus la cunoscuta criză a pedofiliei. Se infirmă astfel alegațiile despre pretinsa pasivitate a lui Benedict al XVI față de acest fenomen oribil.
Ca și Prefectul Congregației și, mai înainte, arhiepiscopul și profesorul de teologie fundamentală, Benedict al XVI-lea a acționat conform credinței sale adânci că pentru cel care vrea o viață confortabilă, Isus este o adresă greșită. Cu un ultim gest înainte de a închide ochii, a putut adăuga liniștit „Dumnezeule, te iubesc (Signore, ti amo)!” (p.318). Viața sa a fost conform viziunii sale.
Temele disonanțelor sunt limpezi. În definitiv, luăm lumea ca loc al valorilor în care chemările lui Isus la credință în Dumnezeu și iubirea aproapelui ca pe tine însuți sunt ghid, sau acestea devin ornamentale? Dincolo de contexte, aceasta este întrebarea.
Trăind conștient epoca relativismului și sincretismului și pericolele lor, Joseph Ratzinger a îmbrățișat o lume a urmării lui Isus. Neobișnuit de exigent, odată a și spus cu amărăciune că „lumea aceasta este pierdută”. Nimeni nu a putut contesta rigoarea sa teologică. Presiunile la o altă tablă de valori, inspirată de activismul modern și de credința că lumea este sub toate aspectele doar un material la îndemâna pământenilor, care o pot schimba oricum, fără consecințe nefaste, sunt însă enorme.
Este egoismul hedonic al vieții de zi cu zi ceva ce poate fi pus în paranteze sau noua lege a lumii? Cum se face față suferinței răspândite din lume? Este ascetismul bine formulat? Este natura umană ceva destul cunoscut ca să nu ne facem nici iluzia constanței ei și nici pe cea a variabilității ei după împrejurări? Este suficientă credința în Dumnezeu pentru a trăi sau este nevoie de completări? Sunt doar câteva întrebări ce solicită noi răspunsuri.
În situația creată, este de așteptat, după părerea mea, venirea pe scena teologiei și, cu aceasta, a culturii, a unei noi sinteze. Ora este a acesteia. Ea va trebui să concilieze urmarea lui Isus, care nu este deloc ușoară, cu imperative și atracții ale vieții moderne. Sau măcar să evite opunerea lor!
Joseph Ratzinger a fost cel mai conștient de gravitatea dezacordului la care s-a ajuns în societățile actuale și a făcut cel mai mult pentru a deschide calea unei rezolvări. Este o altă discuție cine va aduce noua sinteză. Este limpede, de pildă, că în termeni actuali, abia cine are anvergură teologică, intuiție civică și sensibilitate la suferințe va putea încerca.
Fiindcă în discuție este adusă inevitabil poziția Bisericii, este tot mai limpede, între altele, că lăcașurile de cult nu trebuiau închise în pandemie. Este treaba autorităților gestionarea unei pandemii, dar Biserica are o misiune diferită, proprie.
Se spune, de asemenea, nu fără rațiuni, că războiul actual nu ar fi fost dacă la decizii erau alți lideri, de pildă Trump, Merkel, Netanyahu. Nu-i exclus! Mai ales că azi incapacitatea de a opri războiul, de a negocia și asigura condițiile securității pentru fiecare, într-o nouă arhitectură de securitate în lume, este tot mai izbitoare! Opinia mea este aceea că, alături de alți decidenți, războiul nu ar fi avut loc dacă bisericile își asumau la timp inițiative. Și ar putea fi oprit!
În fapt, așa extins în lume cum arată, războiul actual nu este doar ortodox-ortodox, cum se perorează superficial. Este și război creștin-creștin. Nu se va putea împiedica exploatarea lui propagandistică într-o lume plină de conflicte, în care istoria, adesea improvizată, este folosită ca probă. În ordinea viitoare a lumii faptul va conta.
Iar dacă afilierea creștină a combatanților nu va conta, atunci va fi cu atât mai grav! Se va risca încât „lumea pierdută” va fi devenit realitate. (Din volumul A.Marga, Ordinea viitoare a lumii, în curs de apariție).
Foarte lămuritor prinse întrebările și diferențele!
ma intreb de ce nu vorbiti despre GENOCIDUL ROMANILOR? NU ESTE ACESTA ADEVARUL? PAPALITATEA FACE PARTE DIN SATANA MONDIALA. VREA DESFIINTAREA RITULUI CRESTIN-ORTODOX! NISTE SLUG-OI AI SATANEI CARE TIN ADEVARUL INCHIS LA VATICAN DE LA IMPARATII CONSTANTIN SI ELENA CARE AU FACUT GENOCID PENTRU UNIFICAREA TUTUROR RITURILOR! DAR, DOMNILOR AUTORI, JURNALISTI SI SCRIITORI! CEVA DESPRE GENOCIDUL ROMANILOR CONSTRANSI LA OTRAVIRE? DAR CEVA DESPRE DISTRUGEREA ECONOMIEI ROMANIEI? Domnul Ion SpanU vorbeste la COZMIN GUSA! NU VAD MULTE ARTICOLE SCRISE DE DOMNIA SA AICI! NOROC CA MAI SPUNE ADEVARUL DESPRE ROMANIA, Domnul VIERU! trezutu-va fratilor! JURNALISMUL ESTE CALEA ADEVARULUI SI A DREPTATII SI A LIBERTATII! NOI SUNTEM LIBERI PRIN VOI!
Am putea spune că Benedict al XVI-lea a fost primul papă catolic cu viziune şi trăire interioară ortodoxă, chiar şi nemărturisită la nivel public sau oficial. Între cele două confesiuni creştine, nu sunt doar diferențe de natură dogmatică ci şi de natură existențială. Dacă ortodoxia a înțeles cu mult timp înainte că în centrul Creației şi a întregii existențe a fost, este şi va rămâne pentru totdeauna Dumnezeu, catolicismul a avut dubii, încă le mai are, încă mai cere dovezi, încă se mai îndoieşte, de unde ar rezulta că indirect ar trebui şă-şi asume dimensiunea eretică asupra căreia confrații lor i-au atenționat mai demult. Înțelegând asta, Papa Benedict a ales să se comporte altfel față de ceilalți papi. Nu s-a dezis desigur de catolocism dar nici nu l-a menținut la nivelul de „sacralitate” pe care înaintaşii săi l-au ridicat. Înțelegându-şi adevărata dimensiune, asemeni multor practicanți autentici din calendarele ortodoxe, el nu şi-a mai asumat rolul pe care l-a primit de la confrați, ci a lăsat să se înțeleagă că Dumnezeu este mai presus de toți oamenii şi toți papii. „Joseph Ratzinger a constituit cotitura spre asumarea centralității lui Iisus în creştinism.” A fost nevoie de un J. Ratzinger pentru se înțelege şi accepta asta? Dar chiar şi cu el, recunoaşte Papa Francisc, orice alt prelat sau credincios din biserica soră, că nu au făcut cotitura nici măcar acum? Recunoaşte asta, Domnul Andrei Marga?
Demisia este o iesire pe usa din spate a unei institutii in care ai fost numit pentru a evita rusinea de-a fi dat afara in suturi de catre portar, pe usa din fata, in fata camerelor de filmat. Demisia este recunoasterea acuzatiilor care ti se aduc. Un nevinovat nu demisioneaza, ca apoi,sa spuna ca l-a dat Udrea afara !
Pedofilii acesti Diavoli care manevreaza prostimea.
Mă Mărine, doar infectezi atmosfera. Ratzinger a fost apărătorul creștinismului bazat pe Isus într-o lume ce-i tot mai necreștină. Nici o biserică nu este a satanei. Concurența bisericilor este altceva. Precum se vede, nu-i pentru priceperea ta.Faptele sunt fapte, poveștile povești, minciunile minciuni. Trebuie și ceva carte ca să vezi că bați cîmpii despre ce nu știi decît povești și falsuri.
Înainte de a fi ales Papa Benedict al XVI-lea, pontiful a fost cardinalul Thomas Ratzinger, care a fost, timp de 24 de ani, șeful puternicei Congregation of the Doctrine of The Faith, departamentul Bisericii Romano-Catolice însărcinat cu promovarea catolicismului, învățături despre morală și chestiuni de credință. Un arhi-conservator, el a fost considerat drept „executor” al Papei Ioan Paul al II-lea în reprimarea provocărilor liberale la adresa învățăturilor tradiționale catolice. El a trimis o versiune actualizată a notoriului document al Vaticanului din 1962 Crimen Sollicitationis – în latină pentru Crima de Solicitare – care prevedea instrucțiuni stricte ale Vaticanului privind mușamalizarea scandalurilor sexuale. Acesta impune un jurământ de păstrare a secretului asupra copilului victimă, a preotului acuzat și oricăror martori. Încălcarea acestui jurământ înseamnă excomunicarea din partea Bisericii Catolice. Comportamentul Bisericii Catolice de a transfera preoți pedofili confirmați în alte biserici, știind foarte bine că își vor continua abominațiile criminale împotriva altor copii, este criminal. Tiparul omniprezent și continuu al asistenței și complicitatii cu pedofili criminali, este agravat de eforturi extraordinare de a ascunde înregistrări și alte dovezi ale criminalității lor, un model care poate fi descris în mod corespunzător doar drept crimă organizată. O cultură a secretului și a fricii de scandal pun interesele Bisericii Catolice înaintea siguranței copiilor. Pedofilia si satanismul, sunt mai degraba liniile directoare ale acestei religii primitive pseudo-spirituale, un fel de iudaism pentru goyimi.
IN WE TRUST- HA-HA-HA … FOARTE TARE … L-A DAT UDREA AFARA !
Citez:
1.”În consecință, Învierea nu poate fi un eveniment istoric în același sens cu Răstignirea. Nu este descris ca atare de nicio narațiune, iar realizarea ei nu este determinată altfel decât de expresia de tip escatologic(credinta in reincarnare) a: „a treia zi””(Joseph Ratzinger, Principiile teologiei catolice -editura Téqui 1985, p.208)
2.„Ca rezultat firesc al acestor încercări, reiese impresia că știm foarte puține de încredere despre Isus și că credința în divinitatea Sa a fost cea care i-a modelat imaginea după fapte.
Este Isus al istoriei care a dat naștere pe Hristosul credinței – aceasta este, desigur, poziția clasică a Bisericii Catolice (și a celorlalte biserici creștine) – sau este Hristosul credinței care a născut un Isus istoric?”(Joseph Ratzinger – Papa Benedict al XVI-lea in lucrarea „Isus din Nazaret”)
3.”Știm din timpuri imemoriale cât de mult ne-a ajutat nouă și celor credinciosi această poveste despre Isus Hristos”( Papa Leon al X-lea la 1520 )
4.”Neputând descoperi vreo dovadă a realității istorice a lui Isus Hristos din legenda creștină, am fost nevoit să trag concluzia cu încă un zeu mitic al soarelui”.(Papa Paul al III-le la 1548)
Fara comentarii!
Cartea comentată de profesorul Marga este despre profilul lui Joseph Ratzinger, dincolo de povești și măsluiri. Ca cititoare în italiană și trăitoare în Italia o știu direct. Benedict al XVI-lea a fost cel mai teolog dintre papi, cum bine se spune. Este acord între vaticaniști că nici un papă nu a avut cunoștințele sale teologice. Papii trec, totuși, prin studiul intens și site severe de alegere. Și mai important este că Ratzinger a schimbat doctrina oficială în direcția lui Isus. El a arătat că nu fastul, nu ceremonialul, nu clădirile, nu ierarhiile bisericești, ci Isus trebuie să fie în centrul vieții creștinului. Aceste chestiuni trebuie bine înțelese. Mai sus cineva crede că numai catolicismul trebuie să-l ia în centru pe Isus. Nu-i adevărat, oricare dintre biserici trebuie să o facă. Mai sus cineva vorbește de 1962, cînd Joseph Ratzinger ar fi dispus nu știu ce la Vatican. Simplă prostie, atunci Ratzinger fiind doar profesor undeva în Germania. Tot ce se spune despre pedofilie și homosexualtate este fals. Acestea nu au fost găsite doar la catolici. Între altele, Ratzinger a fost primul, la Vatican, care le-a condamnat. Se minte în materie. Cartea cu pricina are meritul că infirmă cu probe, definitiv, minciunile ignoranței și propagandei.
Te bagi Fekete Tulipan în ce, precum se observă, nu ai nici cea mai mică cădere. Se și vede în sosul de citate ciupite iute, modificat, fiecare, de unde apucași. De înțeles se vede că nu ai cum. Citește măcar Isus din Nazaret al lui Benedict al XVI-lea și, după ce ai cunoscut concluziile, discută ce vrei. Nu are rost să umplem rîndurile cu falsuri și să împuiem capetele cu minciuni.
@Preot:daca ai fi destept ,dar nu esti decat plin de citate,ti-ai da seama ca astazi credinta crestina are baza pauliana,ierarhica,nu este o biserica a egalilor cum o gandea Isus
Un papa traieste in opulenta averilor adunate cu lacomia proverbiala bisericii crestine
Are dreptate si Fekete sa va tot demonstreze ca sunteti marginti,povestiti basme nu istorie
Erata In 2001, el (Ratzinger) a conceput o versiune actualizata a notoriului document al Vaticanului din 1962, Crimen Sollicitationis. Ratzinger a consolidat apoi politica stricta de acoperire a scandalurilor sexuale prin introducerea unui nou principiu: Vaticanul trebuie sa aiba Competență Exclusivă. Cu alte cuvinte, a ordonat ca toate acuzatiile de abuz asupra copiilor sa fie tratate direct de Roma. Cazul lui FR Fortune, un pradator pedofil brutal din Irlanda cu 66 de capete de acuzare de agresiune sexuala, agresiune indecenta si frauda in legatura cu opt baieti, este notoriu. Au fost organizate delegatii la doi episcopi – au scris Nuntiului Papal si Vaticanului, iar Biserica a promis ca va face ceva dar nu a facut nimic timp de 18 ani timp in care monstrul a continuat sa-si faca damblaua, pana in 1999, cand in prima saptamana a procesului penal cand s-a sinucis, refuzand numeroaselor sale victime prima sansa de a fi audiate. „Rape of the Soul,” este un documentar facut nu de bigoti anticatolici, ci de adepti devotati ai bisericii si exploreaza utilizarea imaginilor satanice, sexuale, oculte si anticatolice in operele de arta religioase istorice si contemporane si despre acceptarea acestora la cele mai inalte si de incredere niveluri ale Bisericii Catolice. Sex Crimes And The Vatican este un alt documentar care expune rolul lui Ratzinger in acoperirea abuzurilor. Sau cartea ,,Solving the Mystery of Babylon the Great” de Edward Hendrie care expune dovezi istorice în lumina scripturilor si demonstreaza ca Biserica Romano-Catolica a fost infiintata de cripto-evrei ca un fals front „crestin” pentru o religie iudaica/babiloniana.
Cai verzi pe pereți, cel care te semnezi Leo de la …. Se vede că vii de pe drum. Unde vezi citate în ce am scris? Că trebe și citit despre ce vorbești, o spun fără ezitare. Ce să demonstreze cu ignoranța amicul tău? Pe afară sunteți amîndoi, dar îi dați cu clapa. Debitați prostii ce nici nu merită vreo atenție dacă nu ar încerca să facă diversiuni. Capete mici, că de caractere … să nu mai vorbim!
„Uite băieți, dacă vrem să ne închinăm unui om sărac și umil, vom avea nevoie de o instituție bogată și ierarhizată cu care să o facem!”
„Vicepapa Eric” din Monty Python
Catolicism,ortodoxism, protestantism
Aceeasi mizerie
Doar pretind ca urmeaza invataturile lui Isus,in realitate ii fac de rusine numele prin faptele lor stricate
Nu a spus Isus ca cei ce il urmeaza se vor deosebi de cei necrestini dupa Roadele produse ?
Nu le-a spus Isus ca
,,Va dau o porunca noua ;Sa va iubiti unii pe altii asa cum v-am iubit Eu,asa sa va iubiti,si voi unii pe altii
Prin aceasta vor cunoaste toti ca sunteti ucenicii Mei ,daca veti avea dragoste unii pentru altii Ioan 13;34,35 ”
Au respectat ucenicii aceasta porunca primita de la Isus ?
Au respectat-o .Ei s-au iubit unii pe altii ,n-au ucis pe nimeni
O respecta membrii celor trei mari ramuri ale asazisei religii crestine ?
NU o respecta
In cei aproape 2000 de ani s-au varsat in lume fluvii de sange in numele lui Cristos de catre cei ce pretindeau ca sunt crestini
marga in acces de grafomanie!
Peafarist gen beget, nene Maxtor. Ce grafomanie cînd se comentează o carte apărută, e drept, acum cîteva zile în spațiul internațional? Probabil că nu știi noțiunile cu care operezi! Profesorul Marga ar trebui felicitat că la o săptămînă de la apariția cărții la Milano, are cartea în mîini (bănuiesc că fiind între timp în Italia) și-și informează compatrioții. Sperînd că destui dintre ei cunosc implicațiile subiectului cărții!Poate te trezești, abia, maxtor, dar domnul Marga este autorul unei monografii Ratzinger și a fost un cunoscut personal al acestuia. Nu vorbește cum faci mata, din dodii! Cu acești vorbitori din dodii, cultura română se cam arde – Caragiale a zis-o.
Astroalamuc, vezi că ți-au luat mintea balamucurile la care participi. Îți pierzi vremea spunînd idioțenii. Nimic nu stă în picioare din ce spui, căci e numai maculatură de propagandă. Vino-ți în fire! Adevărul e încă departe de tine!
Lucrarea corozivă a „Școlii de la Frankfurt” – un grup de savanți care au dezvoltat perspective provocatoare și originale asupra societății și culturii contemporane, bazându-se pe Hegel, Marx, Nietzsche, Freud și Weber. Nu că ideea lor despre o „revoluție culturală” ar fi fost deosebit de nouă. „Până acum”, scria Joseph, Comte de Maistre (1753-1821) fost francmason, „națiunile au fost ucise prin cucerire, adică prin invazie: Dar aici se pune o întrebare importantă; nu poate o națiune să moară pe propriul pământ, fără relocare sau invazie, permițând ,,muștelor descompunerii” să-i corupă până în miezul acelor principii originale și constitutive care o fac ceea ce este? Această „Școală” a început la Universitatea din Frankfurt – Institut für Sozialforschung. Școala a inclus printre membrii săi pe guru din anii 1960 al Noii Stângi Herbert Marcuse (denunțat de Papa Paul al VI-lea pentru teoria sa, care „deschide calea pentru permisiune mascată drept libertate”), Max Horkheimer, Theodor Adorno, popularul Erich Fromm, Leo Lowenthal și Jurgen Habermas – probabil cel mai influent reprezentant al școlii. Pentru a promova revoluția lor culturală „liniștită” – dar fără a ne oferi idei despre planurile lor de viitor – școala a recomandat (printre altele):
1. Crearea infracțiunilor de rasism.
2. Schimbare continuă pentru a crea confuzie
3. Predarea sexului și homosexualității copiilor
4. Subminarea autorității școlilor și a profesorilor
5. Imigrație uriașă pentru a distruge identitatea.
6. Promovarea consumului excesiv de alcool
7. Golirea bisericilor
8. Un sistem juridic nesigur, cu părtinire împotriva victimelor infracțiunilor
9. Dependența de stat sau de prestații de stat
10. Controlul și îndobitocirea prin mass-media
11. Încurajarea destrămarii familiei
Pesemne că la Balamuc așa se discută, confundînd alba cu neagra și adevărul cu falsul! Te înșeli, Balamucule destul, tot ce spui este fals. Cuvînt de cuvînt. Nu meriți să ți se replice, căci la un mincinos patent ce să-i replici? Destul că e mincinos. Nu doare minciuna, dar e mare păcat. Și se pedepsește. Mai citiți, rătăciți în minciuni,că vine seara și va trebui să răspundeți de inducerea în eroare. Tot ce-i fals cu bună intenție are scadență!
@Doctorul om liber Internetul este la dispozitia tuturor sa verifice cuvant cu cuvant ce scrie acolo. Ca spui tu asa, mno.. asta e, esti un nimeni cu opinii ca si mine, fara nici o autoritate la fel ca wikipedia. Autoritatea suprema este adevarul si adevarul este ca sunteti niste sclavi obositi de la controlul mental exercitat de o intreprindere criminala deosebit de brutala, mascata intr-o religie. Religia principala a iezuitilor, a crestinilor evanghelici de rang inalt, a membrilor organizatiilor puternice, a Congresului, Pentagonului, Vaticanului si a multor ,,elitisti”este satanismul. Numarul de confirmari la nivel inalt este urias. Cu cat apar mai mult ca si „crestini” sau „religiosi”, cu atat sunt mai satanisti. Asadar, cand spun ca Biserica este satanica sau aproape si recunoastem o lume care se indreapta catre ceea ce ar putea fi descris drept o ordine mondiala satanica, spun ca plaga s-a raspandit in toate nivelurile societatii umane inclusiv organizațiile de caritate si biserica. Drept urmare, omenirea a intrat in coma, cu greu reusind sa recunoasca boala, daramite sa reziste. Esti in coma?
Chestiune de normalitate, Balamuc. Se vede bine cine și cum ești. Să fim sănătoși, că fără sănătate se vorbește aiurea. Și vai de capul omului! Ți-e mai mare mila!
Doctor Savu Pun pariu ca esti genul care se inroseste si la un moment dat devine agresiv si obtuz cand lovesc disonantele cognitive. Apoi urmeaza arderea pe rug a ereticului. Intuiesc asta pentru ca deja ai amenintat voalat cu o pedeapsa divina sau .. ceva care planeaza deasupra capului pentru opiniile mele. Parca meritam sa nu mi se replice? Sunteti tot atat de inconsecvent si labil cat ati fost totdeauna haha
Dezlînare, numele tău este Balamuc! Dă-i înainte! Că, așa cum arăți, nimeni rațional nu te poate opri, bre!
„Nu meriți să ți se replice, căci la un mincinos patent ce să-i replici? Destul că e mincinos. Nu doare minciuna, dar e mare păcat. Și se pedepsește.”
Pacient Savu, coleg de salon cu pacientul Multescu, se vede ca esti nou pe aici, neprietenii „patriotilor” sunt trimisi la balamuc. Metoda veche folosita si la Frankfurt si DE Cluj, DE Bucuresti, DE Strasbourg, etc. Mai rasfirati, bajeti !
Compromiteți cu cugetul vostru minuscul de balamuc ziarul Cotidianul, care oferă spațiu generos pentru Comentarii. Ce scrieți denotă nu crasă incultură, și și mai crasă murdărie în minți. În rest doar faceți rău acestei țări. Cum să fim respectați cînd inșii ca voi se ocupă cu falsificări de idei care la Sofia, Budapesta, Varșovia și oriunde sunt prețuite sus de tot? Cine se asociază cu nemernici? Sperați să deviați atenția de la articole din Cotidianul? Nu reușiți? Ele sunt preluate de n-publicații. Oamenii intuiesc repede mizeria și balamucul din capul vostru.
Biată lichea Tomlin, cu vulgaritățile tale naturale și iscălituri schimbate, te tot chinui să discuți cu cine nu te bagă în seamă. Asta în loc să citești și să iei aminte.Nu este cazul să te chinui, deoarece din Roma, unde autorul se află, nu cred că are timp de tine. Nu știu să fi avut și, în mod sigur, programul nu îi permite. Cu lichele nimeni nu face discuții.
Cine vrea sa discute cu un sifon ? Decat recrutorul sau !
Atunci e bine, lichea Tomlin. De citit te lauzi că nu citești. Se vede în postările tale – mereu pe de lături.Articolul Cristocentrismul…este despre o personalitate uriașă a culturii mondiale și ce este de făcut. Scris de cel mai bun cunoscător din țară al temei, dintre filosofi. În articol sunt valori mari în joc. Tu habar nu ai, dar bagi și tu bățul prin gard. De cunoscut ceva nu ai dovedit. Scrii pe la subsoluri inepții ca să bîrfești persoane. Colecția ți-e bogată la ziare. Se observă, bîrfești publicația, directorul publicației, autori de calibru, cu operă și statură de intelectuali publici. Evident că nici un autor nu stă de vorbă cu o lichea și spui că nu mai vrei discuție. Atunci, e de întrebat,cum au mai întrebat mulți: ce cauți într-un loc în care alții citesc, cugetă, au opinii? Îmi dau seama, cum spune cineva, că ăsta ți-e serviciul – să cauți diversiuni prin obsesii de murdărire. Te înșeli, oamenii știu aprecia valoarea, iar audiența articolelor nu depinde de un ignorant ca tine. Fie el și lichea.Sau poate, scârbit de tomlin, iscălești aceleași inepții cu in $ we trust. Pesemne ești bolnav și recomandarea unor medici exasperați ar fi de luat în serios.
„o personalitate uriașă a culturii mondiale”
@Pacient constant > idolul tau a scris despre un escroc (sustine verbal ceva inexistent) care a fost obligat sa demisioneze pentru ca a tolerat pedofilia in exercitiul functiei din Germania. Nemtii l-au dat jos din functia de escroc sef la Vatican, cel mai criminal stat din toate timpurile. Apropo, „profesorul stie tot” a asteptat la Vatican 3 zile, sa vada cu ochii lui invierea ?
PS: nu trebuie sa explic eu ce insemna idolatria si cine o face, mai citeste si tu, constant, ca sa nu mai aberezi !
Te lăudași că nu citești, mă muce I trust $ Tomlin! Se vede că minți, mesteci minciuni, trăiești din minciuni și debitezi minciuni. De unde Benedict al XVI-lea escroc? Nu sunt catolic, dar minciunile tale îmi repugnă.La adevăr ținem oricare dintre oamenii cu cap, indiferent la ce biserică mergem. Poți fi ateu, dar de la ateu pînă la vulgaritate este distanță.O lichea nu are cum s-o priceapă. Vaticanul, ca orice instituție este înconjurat de știri, bîrfe și de orice. Mata ajungi doar la bîrfe. Restul este peste puterile-ți. E bine că oricine își poate da seama văzîndu-ți idioțeniile.
@inexistent constant > astept postarea in care vei declara ca tu nu existi, ca esti o minciuna, fapt aproape real, daca socotim textul in care critici la subsol scrisul la subsol. Umor involuntar, idiot-latria bat-o vina !
Incoerent, bă in $ we trust tomlin! Doar se vede bine că recurg la critică la subsol căci subsolul tău este plin de prostie și prost gust, încît nu merită altceva. Nici măcar minte de găinușe nu denoți. Cheamă medicul că o iei pe pereți.
Lichea , Trust $ alias Tomlin, vezi că articolul Cristocentrismul în relația pailor dezbate o chestiune crucială a civilizației: avem nevoie de adevăr și valori, sau le terfelim? Precum faci! Sunt, într-adevăr, profesori care știu tot în comparație cu o lichea vulgară, cum te tot trădezi pe la subsoluri. Fă-ți antologia de inepții și afli ce poți. Cu adevărat, nimeni nu-i atît de nedus la biserică, la civilizație ca tine. Cei care cunosc ceva ți se par munți care știu tot. Nu-i rău că-ți dai seama. Treaba cu inexistentul, ce-ți muncește puțina minte, ține la tine de o boală – paranoia. Minți pînă te minți în privința ta.
Continuati sclavetilor, vorba romanilor: spune-mi cu cine umbli, ca sa-ti spun cine esti ! Tuasu „profesor stie-tot” nu realizeaza ce rau ii faceti, parca il urati, hahaha. Voi n-ati realizat ca voi sunteti tinta mea, tuasul a fost terminat acum 10 ani, definitiv si irevocabil.
Constat iarăși inepțiile oamenilor de serviciu precum Tomlin, acum we trust $ etc. Îmi explic agitația fără noimă a acestor lichele băsistocoldiste prin multe: 1. Domnul Marga a dat teorii ale vieții internaționale ce se confirmă zi de zi; 2. A anticipat efectele negative ale băsismului (vezi volumul său România actuală, 2009) și johannismului (Justiția și valorile, 2014). Diagnoza sa a regimului prostocratic (Statul actual, 2019) se adeverește cu fiecare săptămînă. Crizele României actuale nu au găsit nicăieri o prefigurare mai clară decât în România în Europa actuală (2018). Cotitura la suveranism din zilele noastre are anticipare deja în volumul Identitate națională și modernitate (2018). Se pot da și alte exemple ale unei concepții organizate, actuale și de mare utilitate socială; 3. În septembrie 22 în declarația de la Alba iulia, profesorul Marga a arătat că nu va fi pace în Ucraina fără normalizarea teritoriilor, prin negocieri Rusia, UE,China, SUA, Ucraina. Se confirmă.Recent, 72% dintre cetățenii țării sunt de această părere; 4. La sondajul Cotidianului 67% dintre respondenți susțin candidatura domnului Marga la președinția României. Sondajele au dat peste 52 % susținere în Oltenia, Moldova etc. Se vede cum o personalitate, la noi, este luată la rost de neisprăviți. După ce aceștia nu au putut clinti un cuvânt din articolele domnului Marga.
Ferry Cu infiltrarea de paranoia neosecuristă precum In $ we trust se ajunge să nu se mai țină pas în România cu valori mari.În lume s-a omagiat opera de teolog și pastor ce-l eternizează pe Joseph Ratzinger-Benedict al XVI-lea. Au făcut-o oameni care cunosc evoluția teologiei și a bisericilor în SUA, Franța, Germania, Ungaria etc. Pe la noi, bolnavi, cum se vede în postări mai sus, se leagă de cei care l-au omagiat pe “escrocul” Ratzinger. Licheaua, cum îi spun comentatorii acestui In $ we trust, se laudă că nici nu citește ceva. Maladie curată, cum ar spune Caragiale! Ca la nimeni! Autori italieni, francezi, germani au scris că ce a spus în monografia Absolutul azi și în articole Andrei Marga despre cel mai important teolog sunt printre cele mai cunoscătoare analize. Presa maghiară și italiană au publicat în traduceri articolele profesorului clujean. România, cu bolnavi mintali trimiși se pare să facă ordine, riscă înapoierea pînă și față de Moldova, Kosovo și Bulgaria.
Az Ferry da foc (romaneste = a se feri de foc) > ca Romania sa tina pasul cu marile valori de escrocherie mondiala sa-l internam pe numitul Lichea in balamucul unde este pacient dr. In Mult Escu. Asa aparam Vaticanul cruciadelor si al inchizitiei. La cat mai multe internari si pacienti pe langa chelneri si cuafeze !
Vezi că subiectul articolului la Comentariile căruia suntem este despre o monografie apărută în Italia, de rezonanță mondială. Cum spune și cel care semnează Ferry, ar fi cazul rămînerii în civilizație. Mereu o dai pe alături și cît mai vulgar, biată lichea Tomlin in $ we trust. După chelneri, cuafeze, vin de regiune, sifon și alte năzbîtii cunoști Tomlinul. Tot aici ai rămas licheao. Se vede că până vine medicul pe care-l cauți. Vorbești prostii ca să nu se vadă ce gol ți-este capul. Ai legătură cu cunoștințe despre vatican și oricine precum musca despre avion. Mai bine ai cere o carte, dacă cumva mai citești. Cu bîrfe nu se ajunge nici măcar la colț.
De citit te lauzi că nu citești, lichea Tomlin. Se vede în postările tale – mereu în afară.
Articolul Cristocentrismul…este despre o personalitate uriașă a culturii mondiale și ce este de făcut. Scris de cel mai bun cunoscător din țară al temei. În articol sunt valori mari în joc. Tu habar nu ai, dar bagi și tu bățul prin gard. De cunoscut ceva nu ai dovedit. Scrii pe la subsoluri inepții . Colecția ți-e bogată la ziare.
Se observă că bîrfești publicația, directorul publicației, autori de calibru, cu operă și statură de intelectuali publici. Evident că nici un autor nu stă de vorbă cu o lichea și spui că nu mai vrei discuție.
Atunci, e de întrebat: ce cauți într-un loc în care alții citesc, cugetă, au opinii? Îmi dau seama, cum spune cineva, că ăsta ți-e serviciul – să cauți diversiuni. Te înșeli, oamenii știu aprecia valoarea, iar audiența articolelor nu depinde de un ignorant ca tine. Fie el și lichea.Sau poate, scârbit de tomlin, iscălești aceleași inepții cu in $ we trust, iar mai nou pe ungurește. Pesemne ești bolnav și recomandarea unor medici ar fi de luat în serios.
Asa, continuati, astfel afla toata lumea cu ce derbedei lipsiti de educatie umbla „Omul lipsit de caracter”, cel care pupa la Doseni pe ceausila in Viata Studenteasca, organul ministerului comunist al tineretului comunist, filiala Romania !
Bine se vede la postăceală nivelul! Un articol complet – cultivat, pătrunzător, original. La comentarii nu doar semnatari onești, ci tot felul de cîrpe, ca acest I trust % sau egy as istem, ce se vede din semnătură și din ce zice cît de sănătos e. Cîrpele mint și vor să-i învețe pe alții ce și cum. Într-adevăr, trepăduși trimiși printre oameni întregi împiedică această țară să-și revină. Nu-i nicăieri așa diversiune executată de proști cu pieptul bombat.
Tomline, păi tu, din școala ColdeaBăsescuUdrea, nu ajungeai nici la călcîiul tinerilor acelor vremi. Erai bun de sergent de miliție sau, cum îți place, chelner de atunci (nu faci față chelnerilor de azi, care azi au o cultură la care nu mai ai cum ajunge). Tot invoci Ceaușescu, pe care-l tragi de brăcinar. Ceaușescu a lăsat o țară fără datorii, cu industrie și șanse. Părinții tăi spirituali, din tagma coldeaudrisumlbăsismului, au distrus șansele. Dar mai bine uită-te în oglindă la popotă și vezi cît de murdar și nesemnificativ ești.
Îți schimbi numele, dar tot minți In $ we trust. Vezi că Ceaușescu era elogiat atunci de președinții SUA Nixon, Ford,Carter, de liderii occidentali. Te bagi în ce habar nu ai cu mintea ta goală. Așa că repet că odată cu infiltrarea de paranoia neosecuristăp se ajunge să nu se mai țină pas în România cu valori mari.În lume s-a omagiat opera de teolog și pastor ce-l eternizează pe Joseph Ratzinger-Benedict al XVI-lea. Au făcut-o oameni care cunosc evoluția teologiei și a bisericilor în SUA, Franța, Germania, Ungaria etc. Pe la noi, bolnavi, cum se vede în postări mai sus, se leagă de cei care l-au omagiat pe “escrocul” Ratzinger. Licheaua, cum îi spun comentatorii acestui In $ we trust, se laudă că nici nu citește ceva. Maladie curată, cum ar spune Caragiale! Ca la nimeni! Autori italieni, francezi, germani au scris că ce a spus în monografia Absolutul azi și în articole Andrei Marga despre cel mai important teolog sunt printre cele mai cunoscătoare analize. Presa maghiară și italiană au publicat în traduceri articolele profesorului clujean. România, cu bolnavi trimiși se pare să facă ordine, riscă înapoierea pînă și față de Moldova, Kosovo și Bulgaria.
UN ins care se ascunde in spatele nick- lui Flavius , zice ca „Ceausescu a lasat o tara fara datorii , cu industrie si sanse ” . Pai daca este asa , de ce l-ati impuscat mai Flaviuse ? Ca voi comunisti de rang inalt l-ati omorit . NU l-a omorit poporul roman . HA ?
Se vede că ești senil tomlin vinovații. Du-te la școala generală și află cine a comis omoruri și discută. Numai că furturile făcute de ColdeaBăsescuUdrea și discipoli ca tine se văd bine. Schimbi subiectul, crima rămîne.Cu neisprăviți sub nume pocite sub care te ascunzi,prin subsoluri, spre a abate atenția spre inepții, cititorii nu mai pot seziza importanța articolelor. Aici, în Cristocentrismul… este o excelentă discuție privind centrul creștinismului, cum spune o somitate ca Hans Küng. Este benefic că un filosof se apleacă asupra chestiunii, cu bună stăpînire a datelor. Deloc întîmplător, Andrei Marga a fost decorat de papii Ioan Paul al II-lea și Benedict al XVI-lea, de Patriarhul României, de Arhiepiscopatul Greco-catolic. Dînsul a primit Medalia Jerusalimului și alte distincții. Conferințele sale la lansarea traducerii Bibliei în română a lui Bartolomeu Anania, la conferința decanilor lutherani europeni, la Universitatea Pontificală Gregoriana din Roma etc. au devenit notorii. Dînsul este în apropierea celor mai mari filosofi și a celor mai mari teologi ai vremii. A izbutit, precum se vede bine, să le cunoască opera și să discute în subiecte.
Asa, bajeti si feti, voi il descrieti cel mai bine pe „profesorul fara-de” si nu se supara cuibul.
Neobosit în minciuni,Tomlin Itrust $, după dictonul coldea-băsist: „minte, minte, că tot e bine!”. Oportun remarca cel care semna ironic „Prostia nu are leac!” la Comentariul altui articol: „1. Absolut inutil să încercați dialogul cu proști din născare / inculți până la faza de dobitoace / fanatici / psihopați etc. Nu au nicio șansă de a intra în rîndul celor civilizați, documentați cu adevărat in vreun domeniu, capabili de rațiune. 2. Singurele două metode utile de urmat : – ignorați total manifestările / comentariile lor imbecile – renunțați la orice postări alaturi de asemenea specimene. Până ce se va hotărî și „Cotidianul” să respingă „colaborarea” lor „valoroasă” Bine zis! Ia notițe, biată lichea! Medicii te cheamă.
Turnatorii se apara intre ei ! Doar ca profesorul fara caracter e judecat de vreo 10 ani, definitiv si irevocabil.
Copii ăștia ai lui udreacoldeabăsescu, rămași orfani, precum acest mai nou In $ we trust , Tomlin sub alte articole, confundă subiectele și se laudă că nu citesc. Dar mișună prin subsoluri cu murdării de minte săracă. Ei cred că toți oamenii sunt delatori ca ei și părinții lor. Vă înșelați, bieți ordinari! Pe lume sunt valori, vorba vine, cărora voi nici la lustruitul pingelelor lor nu meritați să fiți. Dovadă că de ani vă chinuiți, dar nu ați putut schimba o iotă din articolele sub care vă aciuați.
„voi nici la lustruitul pingelelor lor nu meritați să fiți.”
Nu ravneste cineva la locul vostru, profesore care predai materia Bucuresti, mișuni prin subsoluri cu murdării de minte săracă. Doar voi va definiti cel mai bine, indivizi fara 7 ani de-acasa, care ati udat buretele la scoala.
Ce se discută – cristocentrismul – și ce pricepe și-i poate capul unei lichele cunoscute de prin subsoluri ce semnează tomlin in $ we trust! Prostul își și mărturisește credința lui – ceva $. Nu numai neobosit în minciuni, dar bolnav de minciunită. Cine poate fi mai fără șapte ani de acasă decât asemenea lichea? Destul să vezi cît de anormale îi sunt inepțiile.Infractor=delator=debitare=inepție ecuație greu de satisfăcut de cineva normal.