Cultura războiului

De la începutul acestui an am auzit tot mai frecvent zicându-se, mai ales în Europa și Statele Unite ale Americii, că din cauza epidemiei suntem în stare de război cu virusul (dușmanul) pe care nu-l vedem, nu-l cunoaștem, ci doar înregistrăm victimele sale cotidiene. Comandanții-șefi ies aproape zilnic la presă și încearcă să descrie situația “de pe front”.”Cabinetele de război” au preluat aproape întreg procesul decizional al statelor, instituțiile democrației și guvernării făcând mai degrabă un joc de décor. Armata a ieșit pe stradă și, uneori, a preluat “comanda” câtorva instituții civile publice. Gorniștii acestui timp anunță, la interval de timp scurte, ce ordine a emis Comenduirea pentru civili, militari și administrație. Și, desigur, aduc la cunoștință anumite aspecte dramatice din “teatrele de operațiuni”(preponderent spitale), numărul și lista celor căzuți în lupta cu belicosul virus. Pe când politicienii, îngrijorați mai mult de viitorul carierelor lor, ne trimit mereu la istoria celui de-Al Doilea Război Mondial, pentru ca noi să realizăm gravitatea zilelor pe care le (mai) trăim. Iar descrierea ar putea continua, dar sunt convins că un tablou mai complet ne vor reda cronicarii și corespondenții dedicați acestui așa-zis război.

Ciudat este faptul că tot acest scenariu de război a fost orchestrat și are ca actori principali aceleași personaje care până mai ieri ne comunicau tot felul de precepte ale unei culturi de securitate. Mesajul lor central se învârtea în jurul efortului deosebit pe care-l depuneau să nu ajungem la conflicte și războaie. Dar iată că fără să fie anunțați de semnale terestre și/sau extraterestre, liderii noștri de fiecare zi s-au trezit în fața unui “inamic” care a venit cu “război” peste noi fără măcar a ne declara război. Și în loc să ni se predea cultura prevenției pentru condiții de pandemie, ne-am trezit cu propagarea unei veritabile culturi a războiului. Restricții administrative și individuale s-au însoțit cu ordine militare care reglementau comportamentul persoanei și cel social. Controlul formalizat al mobilității mărfurilor și persoanelor a fost dus spre cadrul averstismentelor grave și chiar al sancțiunilor dure. Dintr-o dată am constatat că de viața noastră are de grijă “statul” care s-a angajat într-o bătălie aprigă cu virusul ucigaș, noi neavând alte lucruri de făcut decât să stăm acasă, să fim ascultători și să urmăm întocmai conduita trasată nouă de Comenduire. Desigur, Trezoreria(bugetul țării) a fost pusă la dispoziția ducerii “războiului” contra epidemiei, iar descreșterea volumului finanțărilor, inclusiv datorită închiderii unor importante sectoare economico-sociale, nu trebuia să ne intereseze, căci de cantitatea cheltuielilor publice erau preocupați îndeajuns „îmbogățiții de război”. Pe când cei pe care Comenduirile, politicienii, media îi numeau eroi ai acestor succesive lupte-medicii și tot personalul sanitar, vânzătorii din supermarketuri, șoferii care transportau mărfuri și produse de strictă necesitate instituțiilor sanitare și populației etc.-se gândeau că dacă vor scăpa cu viață vor trebui să facă față propriilor bătălii ale supraviețuirii de după “război”, fiind convinși că liderii statelor și politicienii vor fi ocupați cu strategiile viitoarelor conflicte din spațiul cosmic. Firește, restul civililor care va scăpa de urgia pandemică se gândește cât de mult va costa războiul proclamat de conducătorii societății contemporane, fiind conștienți că ei vor fi plătitorii și nici măcar nu au siguranța că-și vor regăasi locul de muncă după ce beligeranții se vor retrage în cazărmi.

Cultura războiului este ceea ce se învață în școlile de război. Celebra scriere a lui Sun-Tzu, Arta războiului, are o vechime de peste 2500 de ani. Ea a fost tradusă în Europa de un călugăr iezuit, în 1772, fiind difuzată rapid la curțile regale și școlile militare. Concepția lui Sun-Tzu nu a fost recepționată cu brațele deschise pe continentul european. După doar șase decenii de la începutul circulației lucrării generalului chinez în Europa, a fost publicată opera generalului prusac Carl von Clausewitz, Vom Kriege/Despre război(1832) în care autorul a expus concluziile sale după războaiele napoleoniene. Generalul von Clausewitz a fost numit “apostolul războiului total”. El considera că războiul era o continuare a cursului politicii, dar cu aportul unor mijloace diferite față de timpurile normale. Von Clausewitz susținea că “arta războiului” era tot politică, dar una generatoare de “lupte” și “bătălii”. Iar factorul militar se afla, desigur, la dispoziția politicului.

Gândirea și acțiunea multor lideri politici contemporani pare a fi foarte impregnată de cultura războiului propusă de generalul von Clausewitz. Că aparține politicienilor înșiși ori este rezultatul contagiunii cu sfera militară ori complexul militar-industrial rămâne să constate analiștii și istoricii. Cert este că actuali lideri politici au optat pentru formula “războiului de apărare”, descris de generalul prusac, pentru gestionarea unei epidemii virale care a surprins total factorii decizionali din cele mai multe state europene și din hemisfera vestică. Reacția lor a fost de apărare în fața unui fenomen neașteptat care-i punea în stare de vinovăție pentru incapacitatea de a oferi siguranța promisă propriilor cetățeni. O explicație pentru această cale “războinică” pe care au preferat să meargă actualii politicieni ar putea fi și aceea că politica din zilele noastre a luat o turnură destul de agresivă, iar competiția politică se derulează prin “lupte” și “bătălii” pentru putere, cu scopul instituirii supremației în societate pentru achiziționarea unor bunuri private,în locul aplicării necondiționate a metodelor democratice și servirii interesului public. Firește, în state cu guvernare autocratică, această reinventare a politicii-război a determinat o întărire a controlului statal, iar grupurile politice din fruntea țărilor respective și-au permis chiar luarea unor decizii care exced cadrul democratic și nu mai țin cont de “valorile europene”. Într-un astfel de context este posibil să circumscriem mai clar și comportamentul instituțiilor Uniunii Europene, care au misiunea realizării unui cadru de cooperare a membrilor ei, fiind aproape paralizate de proclamarea de către liderii unor state membre a unei stări interne de război.

În urmă cu 75 de ani, la 7 mai, generalii lui Hitler au acceptat să capituleze, ora încetării luptelor fiind 23.01(Berlin), în 8 mai, ceea ce la Moscova era 1.01, în 9 mai 1945. De aceea, majoritatea țărilor din Europa Vestică sărbătoreau încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial în ziua de 8 mai, iar sovieticii/rușii în 9 mai. Pandemia din zilele noastre a convins Moscova să nu mai desfășoare celebra paradă militară de 9 mai, iar politicienii din Germania au decis să nu organizeze evenimente publice prin care să marcheze finalul celei mai mari conflagrații mondiale din istorie. O atitudine rațională în ambele părți, căci, dincolo de pericolul contagiunii epidemice, deja cetățenii sunt prea încărcați de ducerea de către politicienii de azi a “războiului” cu pandemia care are tot o întindere globală. Este destul că aceiași politicieni și numerosi analiști expun similitudini ale efectelor actualei pandemii cu dezastrul de după Al Doilea Război Mondial, în același ton al accentuării culturii războiului. Poate că liderii statelor membre ale Uniunii Europene vor avea inspirația și determinarea ca până la 9 mai, când este Ziua Europei, să dea un semnal clar de armonie, pace și unitate care să încheie acest recurs al unora dintre ei la discursul și comportamentul politic de „război”. Iar pandemia să fie tratată cu politici de sănătate sustenabile și adecvate, bazându-se pe o evoluție socio-economică și politică derivată din obiectivul realizării binelui comun și al fiecăruia.

Și o scurtă lecție din istoria sec.al XX-lea:

În seara zilei când s-a semnat Armistițiul pentru încheierea Primului Război Mondial, premierul Franței, G.Clemenceau, i-a prevestit unui colaborator că francezilor le va fi mai greu să fie învingători ai păcii decât ai războiului. Peste aproape două decenii, un alt premier,de data aceasta al Marii Britanii, N.Chamberlain, întorcându-se de la întâlnirea pe care o avusese cu Hitler (Munchen,29-30 sept.1938), i-a anunțat pe britanici că le-a adus pacea. În fapt,el și colegul lui francez tocmai l-au convins pe cancelarul celui de-al Treilea Reich că putea porni războiul deoarece statele occidentale aveau niște lideri politici slabi. Războiul nu i-a priit nici măcar lui W.Churchill care, după ce a condus cu abilitate și hotărâre Anglia într-un război de cinci ani, nu a mai putut convinge electoratul britanic să-l aleagă, în iulie 1945. Așadar, se pare că liderilor statali le este mai greu să construiască pacea decât să susțină războiul. O dovadă certă a calităților liderilor se probează în conducerea societății către o pace durabilă mai mult decât spre război, care este mai degrabă un episod accidental al Istoriei. Vor înțelege și liderii lumilor lumii de astăzi și de mâine că ceea ce așteaptă cetățenii de la ei este construcția armoniei sociale și dezvoltarea în pace a tuturor societăților actuale și viitoare?

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda 2

9 Comentarii

  1. Citind prima parte a analizei era chiar sa cred, asa cum de altfel ne invita si titlul, ca autorul a inteles in sfarsit ca tocmai a fost declansat al TREILEA MACEL BOLSEVIC MONDIAL, BIOLOGIC! Dar am constatat imediat ca m-am inselat, cu cat mai multe dovezi clare enumera care in loc sa-l conduca la aceasta concluzie, mai mult il indeparta. O descriere perfecta a desavarsirii puterii autocratice a sefului onorific GEG la comanda Rasputinistei ENGIE fara de care virusul bolsevic nu reusea sa devina pandemie globala dintr-o epidemie dirijata. Invocarea istoriei teoriei razboiului total e benefica unei intelegeri a ceea ce se intampla azi numai daca se interpreteaza corect evolutia ei, teorie care a suferit imbunatatiri majore, atingand perfectiunea sub pana lui Marx si practica „Generalului”, l-am numit pe Engels, care sub identitatea de acoperire oficiala si-a adus o contributie majora. A fost o joaca pentru Lenin, Stalin, Trotzki, Churchill, Chamberlain
    si ceolalti ILEGALI LENINISTI sa transpuna in practica invatamintele despre RAZBOI ca mijloc spre victoria „Revolutiei Mondiale”, in traducere, „O NOUA ORDINE MONDIALA”!!! Deja media internationala aservita a trecut la solicitarea realizarii scopului noului macel bolsevic mondial, crearea COLHOZULUI BOLSEVIC MONDIAL dupa modelul Colhozului european. Mizerabilul ILEGAL bolsevic Chamberlain i-a dat asigurari camaradului sau Hitler ca Stalin a aprobat expansiunea nazista spre Est fara de care cele doua tari nu ajungeau vecine pe o linie de demarcatie imperialista din centrul fostei Polonii!!! Chamberlain
    avea tratate cu Polonia, cu Mica Intelegere, cu Franta si spatele american cand i-a pus pe tava lui Hitler Europa si a avut tupeul marsac tipic bolsevic sa spuna ca a adus „pacea”…prin anexiuni!

  2. Vietuim in plina new-age, epoca tehnocapitalismului, epoca  post-adevărului si a suprematiei „economiei de servicii” , în care razboaiele,cotidianul si istoriile pot fi contrafăcute si vandute prin massmedia. Noile strategii militare presupun razboaie comerciale si campanii de intoxicari informationale. Tranziţia către aceasta lume a fost si este realizata cu tehnologii ( initial) militare precum  internetul /reţelele sociale/ arme biologice. Puterile /avantajele strategice ale hegemonilor globali depind de crearea şi acceptarea unor ficţiuni globale, de avansul tehnic in razboiul informational.. Concurenta dintre corporatii , guverne , agentiile „economiei de servicii”  – determina dezvoltarea si perfectionarea mijloacelor / capacităţile de a crea arme letale si non-letale , de a convinge milioane de oameni să creadă în puterea lor de distrugere.
    Daca un milion de telespectatori / cititori de presa cred o poveste inventată timp de o lună, aceasta este o „ştire”,o informatie vandabila. Când un miliard de oameni  cred intr-o poveste vreme de cateva luni /cativa ani, aceasta este o „lovitura strategica”. Iar daca „povestea” e  crezuta sute de ani, e o „religie” ..

  3. Lupta cu virusul care musca din oameni. Se pare ca ataca toate organele. Oamenii nu au inca arme .

  4. Vasile Pușcaș, alt habarnist care isi da cu parerea ca metoda de lucru. Al doilea razboi mondial a inceput printr-un razboi economic, in 1933, prin declaratia de razboi a „Israelului” catre Germania. Scopul acestui razboi global, planificat la sfarsitul sec.al XIX-lea, a fost crearea de iure a statului sionist, caci de facto el exista deja in templele masonice si in sinagogi.
    Spre deosebire de conflagratia globala anterioara, Al Treilea Razboi Mondial cuprinde trei faze: razboiul economic, razboiul religios contra Crestinilor si razboiul armat, nuclear in ultimele sase luni. Razboiul religios va fi purtat de Papa Francisc I impotriva catolicilor si ortodocsilor, in vreme ce razboiul armat va fi declansat prin atacarea Greciei de catre Turcia si interventia Rusiei de parte grecilor. Scopul acestui ultim razboi mondial este acela de a impune Dictatura Virtuala Globala Antihristica si un Guvern Mondial, condus de Messiah/Antihrist.
    Scopul „razboiului cu virusul” este acela de a implanta oamenilor un nanocip-spion prin intermediul vaccinarii obligatorii. Acest nanocip, imposibil de vazut cu ochiul liber, numit „sange inteligent” in filmul „Spectre”, are rolul de a spiona procesele fizice si psihice din organismul uman, inclusiv „citirea” gandurilor. El va fi imposibil de extras din corp, caci va fi situat la nivelul ADN-ului, dar va putea fi „ecranat” prin impartasirea cu Sfanta Euharistie.

  5. Ce stie batranul Didos : ca nu se stie, cert, originea acestui virus , ca nu se stie exact cum actioneaza , ca nu exista un tratament specific pentru el , ca nu exista vaccin pentru el , ca nu se stie numarul de infectati , la un moment dat , ca nu se stie ce ne asteapta maine , ca toti profetii cu diplome de medici , nu au cum sa prevada finalul, dar toti dau cu presupusul !

  6. Ce nu stie batranul „Didos” si nu a stiut nici in trecutul in care a si disparut? Nu stie pe ce Lume se afla!!! Ce a vrut de fapt aceasta expirata clona bolsevica sa ne transmita? Ca virusul bolsevic chinez nu e un virus bolsevic chinez…. Or asa
    un mesaj merita reactivarea sa din sarco fagul Securitatii…

  7. Curind, ramasitele comuniste, foste KGB, vor sarbatori pe „eliberatorii” Europei, una dintre marile minciuni bolshevice a istoriei, pe care timpul, daca Omenirea va mai fi, va aduce realitatea la zi, la fel cum peste 100 de ani, s-a recunoscut lovitura de stat a lor din 1917. Poate va trebui sa se sublinieze pentru noua generatie, ca Hitler, prietenul lui Stalin, alt „eliberator” a facut un act necesar, atunci cind a realizat ca Armata lui Stalin, era la granita lor de Vest, pregatita de invazia Europei, pe care spera sa o cucereasca total.Tehnica mai avansata l-a stopat pe Stalin, „eliberatorul”.WW2 a fost planificat de Marea Finanta, imediat dupa WW1, Hitler fiind un actor finantat in acest sens, si ajutat mai ales din Est, scopul fiind ca o anumita religie sa distruga Europa crestina, nefind mentionata aici (aberatii ca Papa este contra crestinilor, este sa mascheze intentiile inca actuale), si sa cucereasca Lumea (vise…).Tratatele incheiate dinainte, au stabilit deja invingatorii in secret, fara sanse de a opri macelul din partea celor fortati sa participle la WW2. A se vedea cum Romania, a 4-a Armata contra nazismului a fost declarata tara invinsa, fiind contra Onoarei Militare(lipsa la bolshevici).Acum prin arme atomice se spera ca o mica minoritate, va deveni majoritate, prin distrugerea vietii pe pamint. Trebuia exemplificat cite razboie, vietii pierdute, bani aruncati in vint mai ales pe razboiul din Orientul Apropiat, de care nimeni nu vede si ia atitudinea, macar de preventie a ce va urma…Articole sablon, amintesc de limbajul de lemn creat de bolshevici, dar sper ca ziarul lasa o sansa ca macar comentariile noastra a oamenilor de rind, sa ramina macar publicate.
    O zi buna.
    Con

  8. „Con”, continui sa bajbai, dar se observa o usoara detasare de dogma care e datatoare de reale sperante ca vei reusi sa te scuturi de ea si sa te eliberezi! Un pas spre eliberare ar fi sa reproduci corect si in intregime expresia „Marea finanta”
    si anume „Marea finanta BOLSEVICA”!!! Vei observa ca tot ce ai scris capata un sens, se inscrie intr-un tot pe care nu mai
    trebuie sa-l prelucrezi, infatisandu-se intr-o logica perfecta. Hitler, „prietenul” sefului sau din Comintern Stalin nu s-a vazut cu armatele sefului la granitele de Vest ale URSS pentru ca acea granita era cu Polonia! Hitler a incheiat un tratat cu seful sau Stalin prin care armatele lor s-au intalnit pe o linie de demarcatie din centrul Poloniei cucerite in doi! Tratat prin care Tatucul ii asigura spatele „fiului cu misiunea de fiu ratacitor” sa cucereasca Occidentul in liniste
    de cimitire si gropi comune! Ca sa intelegi mai usor, Stalin cu Hitler si celalalt agent Comintern Musolini inca isi mai
    continuau in 1939 confruntarile militare in Razboiul Civil inscenat in Spania cand au semnat „Tratatul de Neagresiune”!!!
    Tratat semnat cu un semnatar, Germania nazista, al Pactului…Anticomintern! Sa nu-mi spui ca nu se leaga/explica cu totul si cu totul de la sine? „Minoritatea” e majoritara, adica bolsevica…

  9. Virusul a tras plapuma de pe razboiul sanitar tacit pe care STATUL il duce impotriva celor batrani,bolnavi,saraci… Reactia celor apropiati tuturor acestora se pregateste din plin.

Comentariile sunt închise.

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.