Cum ar fi gestionat criza Petre Roman și Adrian Năstase

Cotidianul a discutat cu foști prim-miniștri ai României, încercând să afle de la aceștia cum ar fi reacționat dacă s-ar fi confruntat, în mandatele lor, cu manifestații de protest de amploarea celor din februarie 2017. Opiniile celor care au acceptat să răspundă, Petre Roman și Adrian Năstase, pe care vi le oferim în continuare, conțin și sugestii cu privire la gestionarea actualei crize.

O stare de frustrare care face foarte dificil dialogul

Petre Roman a fost numit prim-ministru de către Consiliul Frontului Salvării Naționale pe 27 decembrie 1989, în urma Revoluției. Pe durata mandatului său a avut de gestionat în repetate rânduri manifestații și contramanifestații masive, cu sute de mii de protestatari, inclusiv protestele-maraton din Piața Universității, dar și patru mineriade, soldate cu violențe și numeroase victime. A patra mineriadă, din septembrie 1991, l-a costat funcția.

Petre Roman: Contextul actual e mult diferit față de 1990. Eu am fost premier când românii aveau o mare speranță, credeau într-un viitor mai bun, și prin faptul că aveau o asemenea speranță, conflictele nu decurgeau așa, ca într-un dialog al surzilor. De exemplu, în 1990, când s-a învestit Guvernul, eram la două săptămâni după mineriadă, care, evident, a fost un eveniment regretabil, cu acei mineri care loveau în oameni fără niciun motiv și fără nicio deosebire, aparent. Opoziția, constituită pe atunci în principal din partidele istorice, Partidul Național Liberal și Partidul Național Țărănesc, avea nemulțumiri față de situația care se crease. Cu toate acestea, după ce au audiat programul de guvernare, la votul de învestitură nu a fost niciun vot împotriva Guvernului condus de mine, doar câteva abțineri. Asta a însemnat, în acel moment, intrarea într-o stare de normalitate. Acum suntem într-o situație diferită. După mine, aceste proteste sunt o răbufnire mult mai profundă a unor nemulțumiri care s-au acumulat și de care se face responsabil politicul. Există percepția că politicul nu-și face datoria, și mai e și foarte corupt. Evident, pretextul pentru aceste manifestații a fost ordonanța 13, dar faptul că au ieșit atâția oameni în stradă arată că motivația este mult mai profundă, la fel și problema în sine, mult mai serioasă. În 1990, răspunsul meu la potențiala stare de conflict cu opoziția a fost „Strategia înfăptuirii economiei de piață în România“, un document oficial pe care-l elaborasem cu aproximativ o mie de experți, mulți dintre ei veniți din străinătate. Opoziția a agreat acest document și s-a ajuns la un consens, dar nu am fi putut reuși fără dialog. Acum, în virtutea acestor tensiuni sociale, se pare că proiectul de țară al PSD, expus în campania electorală, nu mai este un subiect de discuție, ci ne-am afundat în niște tehnicalități juridice. Românii au ajuns într-o stare de frustrare care face foarte dificil dialogul. Dacă aș fi fost premier, acum, nu aș fi dat o ordonanță. Sunt un inamic al ordonanțelor, m-am opus acestora și în 2003, când eram în comisia de modificare a Constituției. Aș fi dorit, atunci, chiar ca ele să fie scoase din Constituție. Dacă nu am fi avut deloc ordonanțe de urgență, nu am fi ajuns în această situație. Ar fi trebuit să se inițieze dialogul, dar, din păcate, suntem în război politic, este o luptă pentru putere, interesele părților fiind corespunzătoare, fiind legate de putere. Guvernul a făcut pași înapoi, dar în PSD se constată că prin modul în care s-au realizat operațiunile de imagine ale președintelui Iohannis, și la Guvern, și la CSM, și în Parlament, s-au făcut abuzuri și încălcări. Atmosfera este radicalizată și dintr-o parte, și din alta, există opinii divergente. Cât despre abuzul de putere, acesta era deja decriminalizat de pe vremea guvernului Cioloș, printr-o decizie a CCR. În această situație, soluția, raza de speranță, ar trebui să vină de la președinte. El poate împinge o temă în societate, dacă i se pare că asta poate proteja Constituția. Probabil, asta crede acum președintele, că prin comportamentul său protejează ordinea constituțională. Însă nu se poate să nu iei în calcul că s-a produs o falie. PSD a fost într-o permanentă defensivă până acum, dar dacă se consolidează, ar putea ataca. Dacă fiecare rămâne înghețat în propria poziție, nu ajungem nicăieri. Primul pas este disponibilitatea de a înțelege, apoi de a intra în dialog. „Dialog“ înseamnă „vorbire în lumină“, din greaca veche, adică onest, deschis, fără ascunzișuri, și cred că de asta va fi nevoie acum.

Angajarea răspunderii pentru un pachet legislativ cuprinzător

Adrian Năstase a devenit prim-ministru în urma victoriei PDSR (actualul PSD) la alegerile parlamentare din noiembrie 2000. În mandatul său, Năstase nu s-a confruntat cu manifestații antiguvernamentale masive. Cea mai mare adunare publică din această perioadă a fost mitingul festiv organizat cu ocazia vizitei președintelui SUA, George W. Bush, în noiembrie 2003, cu participarea a aproape 100.000 de persoane.

Adrian Năstase: Este o temă delicată. Răspunsul trebuie să țină seama de rațiunile pentru care se realizează o manifestație publică. În funcție de obiectivele, de revendicările acesteia, se putea gândi o soluție. În ceea ce privește tema de acum, o soluție ar fi fost asumarea unei politici clare a Guvernului în materie de legislație penală, justiție, angajarea răspunderii pentru un pachet legislativ cuprinzător, care să fi fost trimis în Parlament. S-ar fi făcut o moțiune, apoi, dacă președintele ar fi retrimis în Parlament acel pachet de legi, s-ar fi dezbătut în continuare și s-ar fi ajuns la o soluție. Eu nu aș fi eliminat participarea Parlamentului din procesul de realizare a respectivelor modificări de legi. Mai ales că există precedente. În 2005, Guvernul și-a asumat răspunderea pentru un pachet legislativ care cuprindea și legile proprietății, iar în 2003, eu am făcut același lucru cu un pachet legislativ care se referea și la definirea conflictului de interese, la chestiuni de integritate. Ar fi fost executată o procedură care să evidențieze nu doar niște ordonanțe, dar o strategie, o poziție a guvernului, în domeniul justiției, inclusiv pe chestiunile incluse în actuala discuție, precum grațierea, reinserția socială a persoanelor eliberate, și altele. Este adevărat că în campania electorală Guvernul nu a fost clar în privința intențiilor sale din acest domeniu. Ar fi fost nevoie, și încă e nevoie, de o comunicare mult mai bună, de explicații clare. Și de gândirea unui ansamblu legislativ pentru care Guvernul să-și asume răspunderea.

Ponta tace

Fiind întrebat miercuri de presă „cum vede scandalul cu ordonanța 13, 14, abrogările, protestele“, fostul prim-ministru al României în perioada 2012-2015, Victor Ponta, a declarat: „Dacă am preferat să tac până acum, înseamnă că am avut un motiv“.

Despre Dan Nicu Articolele 33
Author