„Dacă nu voi fi de acord cu soluţia guvernului, îmi voi da demisia!”

S-a potrivit socoteala de-acasă cu cea din târg?

Există restrângeri bugetare care m-au surprins. Dintr-o minimă solidaritate guvernamentală am evitat să fac însă comentarii pe această temă şi încerc în aceste condiţii să construiesc cât de mult se poate. Avem câteva priorităţi şi aş aminti patrimoniul, monumentele istorice şi muzeele. Trei mari muzee naţionale, la Bucureşti, Cluj şi Iaşi, sunt închise de ani de zile, deşi au colecţii importante care trebuie să stea la dispoziţia publicului. Lucrurile acolo sunt foarte complicate şi foarte româneşti; bani au fost pentru toate trei şi s-au irosit. Şi vorbim de zeci de milioane de euro… Apoi, e nevoie de o mare sală de concerte. Ateneul e fără îndoială o clădire importantă, de referinţă, dar reflectă mărimea şi ambiţiile ţării la sfârşitul secolului 19. Se impune o sală de mai multe mii de locuri care să poată fi compartimentată pentru evenimente artistice majore şi să beneficieze de o acustică pe măsură.

Există o vorbă a lui Michele Sardou, care spunea despre Franţa: „Noi nu avem petrol, dar avem idei”. Aşa mă gândeam şi eu; nu am bugetul care-mi trebuie, dar încercăm să suplinim o parte din banii care lipsesc prin imaginaţie şi creativitate. Mi-am dat seama că se pot face puţine din investiţiile majore de care avem nevoie din lipsă de bani. Sigur, mai există speranţa că vom reuşi să-i convingem şi pe cei de la Bruxelles, şi pe cei care negociază în numele României exerciţiul bugetar 2014-2020 că fondurile europene ar putea suplini deficitul de finanţare.

Fondurile europene arată mai mult precum „cioara de pe gard”. Până să fie ele accesate, Cultura ajunge în dubă, vorba unui jandarm din Piaţa Universităţii… A înţeles cineva care este rolul şi locul dumneavoastră în mecanismul guvernării României?

Nu, nu, evident că nu. Şi asta se vede cu ochiul liber de 23 de ani. Nu există nici din punctul de vedere al politicienilor – şi daţi-mi voie să vă spun cu onestitate opinia mea -, şi nici din punctul de vedere al mass-media un interes pentru cultură. Vă mărturisesc că, de cinci luni de când ocup acest portofoliu, nimeni, dar nimeni n-a fost curios să afle ce intenţionează să facă Ministerul Culturii. Ştiri apar când se întâmplă ceva rău: un furt de tablouri, o controversă legată de vreo lucrare sau pseudo-lucrare a lui Brâncuşi… Cultura ocupă un loc marginal, modest.

Putem vorbi de bine când scandalurile privind Sarmizegetusa Regia, Roşia Montană şi alte situri arheologice sunt în toi?

În acest domeniu al şantierelor arheologice există interese, unele legitime, altele mai puţin legitime. Există de asemenea şi ambiţii. Aţi menţionat Munţii Orăştiei; acolo există un Consiliu Judeţean, domnul Molot, preşedintele, comunitatea locală, care şi-au asumat responsabilitatea faţă de prezervare, sigur, în parteneriat cu Ministerul Culturii, cu Jandarmeria pentru a se împiedica jaful din situl de mii de hectare.

Personal, v-aţi dori continuarea săpăturilor arheologice la Sarmizegetusa Regia, unde s-a decopertat mai puţin de zece la sută din complex?

Sus în munţi, da! Însă, din câte-mi spun arheologii, situl este enorm, există ipoteza că ar putea să fie absolut monumental. Adică dacă ar fi cu adevărat săpat – dincolo de acel ansamblu sacru care a fost şi modificat în timpul filmărilor din anii comunismului, există o cetate de dimensiuni fabuloase şi ar fi nevoie de un şantier care să dureze câteva generaţii.

Dar cum de se găsesc bani pentru Catedrala Neamului din Deal şi nu pentru adevărata Catedrală a Neamului din Munţi?

E vorba de bani foarte, foarte mulţi. Am vorbi pentru o sută de ani, de zeci de miliarde de euro, care să fie investiţi acolo…

Cam câţi dispar anual la „negru” din PIB-ul nostru…

Exact. E o problemă de resurse… Situl este extrem de vast, trebuie protejat, se fac săpături ilegale acolo, dar, dacă se fac, înseamnă că se şi găsesc lucruri. Din fericire, avem în minister persoane foarte pricepute care se ocupă cu recuperarea pieselor de aur dacice care apar la diverse licitaţii în străinătate şi le recuperăm. Şi acum avem un ansamblu de piese din Statele Unite – câteva sute de monede dacice din aur şi argint – pe care le recuperăm. Pentru prima oară, autorităţile americane au rezonat la aşa ceva. Dintr-odată, din motive pe care nu mi le explic, aşa ca-n filme, FBI, toate autorităţile americane dau un concurs absolut necondiţionat şi impecabil. Sigur, e mai convenabil să păzeşti decât să mergi prin lume să le recuperezi.

Să trecem la alt punct sensibil – Roşia Montană…

Toată lumea a spus: „Să punem Roşia Montană pe lista de propuneri către lista-tentativă UNESCO” şi s-a creat impresia că totul stă în pixul ministrului. Vă daţi seama, eu aş fi semnat cu dragă inimă dacă aş fi putut proteja printr-o simplă semnătură un sit care este fără îndoială deosebit de interesant. Am cerut să văd exact situaţia de acolo, tocmai pentru că este un subiect foarte sensibil în opinia publică. Nu poţi face nimic fără autorităţile locale, deci e departe de a fi vorba de ultima semnătură. Mie nu mi-e greu să dau mâine un ordin de ministru – pe care, sigur, unii mi l-ar putea contesta în instanţă – să spun: „Eu, ministrul Daniel Barbu, ordon ca localitatea Roşia Montană şi arealul ei să fie propus la UNESCO pentru includerea pe listă”. Şi ce valoare ar avea? Absolut nici una. De asemenea, dacă au doi arheologi şi un istoric alături spun că au cei mai buni specialişti. Sunt specialişti foarte buni şi de partea companiei (n.r. – RMGC), să ştiţi. Dacă ne batem în specialişti, nu ştiu cine câştigă!

Pot fi însă acei specialişti ai companiei „suspectaţi” de obiectivism când joacă după cum le cântă banul, altul decât cel al statului?

Poate exista această prezumţie, dar într-o asemenea speţă lucrăm cu dovezi. Deocamdată, din punctul de vedere al Ministerului Culturii, nu e nimic urgent. Ar urma să fie descărcat de sarcină, în 2016, doar masivul Cârnic.

Doar? Până la urmă, dumneavoastră sunteţi pro sau contra exploatărilor cu cianuri la Roşia Montană?

Bunul-simţ îmi spune că atunci când auzi de cianură te sperii şi spui că nu-i ceva sănătos… Eu înţeleg – n-am văzut însă cu ochii mei, s-ar putea să nu fie adevărat -, uitând toată dezbaterea politico-tehnică gen cianuri, locuri de muncă, şi privesc la monumente… Ce văd? Că, într-o localitate de 300 de case, jumătate au fost restaurate pe banii companiei…

Domnule ministru, casele, toate, se pot restaura la preţul unei vile mai „răsărite” din Bucureşti, aşa că nu este acesta un argument. Să trecem la subteran…

Subteranul; am văzut galerii romane restaurate, inclusiv recuperate utilaje din lemn de pe vremea romanilor. Niciodată statul român n-a avut banii necesari să le restaureze. Spun asta din ce-am văzut pe hârtie, repet, în plus mai citesc şi opiniile ambelor tabere. Am văzut o echipă de arheologi condusă de o doamnă din Franţa – care înţeleg că e o autoritate în materie -, care au conservat aceste galerii, unele se pot şi vizita, că există şi un muzeu cu utilaje de minerit folosite de-a lungul timpului. Ce văd pe hârtie nu pare descurajant prin prisma punerii în valoare a patrimoniului. Acum, din fericire pentru mine, chestiunea cianurilor rămâne o problemă ce ţine de competenţa celor de la Mediu. Aceasta-i „balamaua” care închide sau deschide uşa până la urmă.

Probabil nu vor fi puţini cei care vor spune că aveţi interese, că v-aţi vândut companiei, că nu sunteţi bine informat, că v-a dat telefon Ponta să autorizaţi descărcarea de sarcină arheologică. Cum le răspundeţi?

Răspunsul este foarte simplu: tehnic vorbind, decizia hotărâtoare în privinţa cianurilor este una de Mediu. Desigur, decizi şi o anumită perspectivă, ce vrei să faci cu un asemenea sit, vrei să-l transformi într-o „rezervaţie” arheologică, ecologică, umană, un loc mitic în România şi în Europa, pentru că din ceea ce am văzut în fotografii pare să fie un loc deosebit de frumos…

De ce nu faceţi un drum până acolo?

Nu-l fac, ezit, ca să nu se spună că m-am dus pe banii companiei sau mai ştiu eu ce…

Mergeţi pe banii dumneavoastră!

Da, dar tot vor spune că am fost plătit de companie… Sincer, aş vrea să merg, dar nu o fac pentru că vor fi interpretări.

Poate vă invită cei care se opun cianurilor şi-acolo puteţi sta de vorbă cu ambele tabere, echidistant, dar informat direct de la „sursă”.

Să vedem… Dar cum văd eu lucrurile: decizia este una de tip „macro”. Fie e o opţiune politică, şi mă refer aici la întregul guvern care are parlamentul în spate pentru acest tip de amenajare, fie o opţiune pentru locuri de muncă, infuzie de capital, şi-aşa mai departe… Când ea se va lua, eu voi avea propria-mi opţiune pe baza documentaţiei. Dacă nu voi fi de acord cu soluţia guvernului, îmi voi da demisia! E foarte simplu! În altă ordine de idei, m-am simţit jignit de atitudinea aşa-zisei societăţi civile. Inclusiv la dumneavoastră în Cotidianul, un domn fost la PRM a spus nişte lucruri absolut odioase despre mine şi care cred că-l descalifică pentru prezenţa în spaţiul public. Este jenant când faci considerente referitoare la aspectul fizic al cuiva. Te descalifici. Într-un fel, cam acesta-i tonul societăţii civile; dacă nu spui „da” la cererile lor, eşti un trădător, slugoiul companiei. E un limbaj care nu te-ndeamnă la dialog şi la reflecţie.

Pe la şedinţele dumneavoastră de guvern şi de partid se mai aude vreodată sintagma „interes naţional”?

Să ştiţi că am avut o dezbatere la partid şi va urma parţial şi în guvern şi am fost foarte impresionat, nu vă ascund că ministrul meu favorit în acest moment e doamna Lucia Varga, doamnă care a propus spre adoptare în guvern un nou cod silvic. Spunea dânsa: „Vom asigura prin acest Cod pentru totdeauna patrimoniul nostru silvic”. S-a terminat cu înstrăinarea lui, cu punerea lui pe piaţă. Şi-atunci a fost o mică dezbatere în sensul în care noi ca liberali ar trebui să fim favorabili privatizării şi comerţului. Şi toată lumea a căzut imediat de acord că aceasta este soluţia, că sunt lucruri cu care nu se glumeşte, iar ideea de interes public a avut o valoare mai mare decât una doctrinară. Deci există, oricât ar părea de ciudat, dezbateri privind interesul naţional.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.