La finalul săptămânii trecute, Financial Times părea să fi descoperit vinovatul pentru explozia din portul Beirut care a distrus o parte din oraș. Cotidianul britanic scrie că ”este bine cunoscut că Hezbollah controlează sectoare din portul Beirut, la fel ca și din aeroport”. Televiziunile au arătat apoi că Hezbollah face contrabandă cu arme prin port.
Jurnalistul Robert Fisk, de la The Independent, rezident o vreme în Liban, vine cu niște precizări importante. ”Hezbollah controlează într-adevăr părți din aeroportul din Beirut, în apropiere de suburbiile sudice, unde face regula. Vedeți cine se ocupă de securitatea aeroportului când sosesc avioanele iraniene și membrii Hezbollah trec de punctul de control pentru imigrație. Însă portul?
Iată un mic adevăr de la un agent comercial din Beirut pe care îl cunosc de câteva decenii. «Fiecare partid libanez își are oamenii lui în port – sunniți, șiiți, creștini, toți. Dacă trebuie să aduc un vapor și vreau să trec marfa mai repede prin port, atunci pot să apelez la oamenii din partidul lui Berri – mișcarea Amal, pseudomiliția șiită a liderului parlamentului libanez. Dacă oamenii lui Berri îmi cer prea mult? Atunci mă duc la Hezbollah, să văd dacă îmi iau mai puțin pentru serviciul lor vamal. Sau mă duc la creștini. Sau chiar la druzii care lucrează în port»
Asta e ideea. Când toate marile facțiuni – monitorizate de toate serviciile marilor puteri – lucrează în port, oare Hezbollahul ar depozita ezxplozibili, muniții, bombe sau chiar rachete în port? Poate într-un film de la Hollywood. Însă în viața reală? Nu, armele lor vin peste frontiera cu Siria, la est. Portul Beirut nu era un depozit de armament. Era o ruletă la care jucau toți. Iar cazinoul, cu zarurile aruncate de toate facțiunile din Liban, a explodat spectaculos, săptămâna trecută”, scrie Robert Fisk.
”Toate elementele sectare din Liban, care au ajuns în viața politică, economică, în societate și în cultura țării, toate sunt afectate de explozia de săptămâna trecută. Nu spunem că zona exploziei era zona creștină, nu spunem că Hezbollah e mișcarea șiită și nu spunem nimic nici despre război, însă toate astea sunt adevărate și ar trebui să recunoaștem asta înainte de a îmbrăca toată tragedia într-o poveste despre ”elitele” corupte și înainte de a spune că străzile din estul Beirutului sunt un simbol al întregului Liban.
Adevărata poveste a acestei națiuni strălucite merge mult mai departe în timp. Este un truism să spui că corupția este cancerul lumii arabe (și nu doar al lor, așa cum au arătat ultimele evenimente din Israel). Însă, cumva, ni se pare că versiunea libaneză a corupției este mai urâtă, mai rușinoasă, mai grotescă decât cele practicate în alte țări arabe. Oare asta pentru că corupția libaneză este mai evidentă? Sau pentru că este în singura țară arabă care vorbește public despre propria decădere?
Fiecare dictator arab care câștigă la alegeri circa 90% conduce o țară coruptă. Însă Egiptul, unde armata controlează mall-urile, imobiliarele, etc. – suficient cât să-l facă invidios pe orice politician libanez – nu este supus acelorași standarde de măsurare a corupției ca și Libanul. Marea Britanie face afaceri cu președintele el-Sisi (97% la alegerile din 2018), iar Trump îl numește ”dictatorul meu favorit”, după ce Sisi l-a dat jos pe singurul președinte ales democratic al Egiptului și a inchis zeci de mii de oponenți și i-a torturat până la moarte. Iar noi îi încurajăm pe cetățenii britanici să susțină industria turistică a acestei țări falite, trimitem Royal Navy în portul Alexandria și lăudăm stabilitatea Egiptului sub acest tiran care – și aici e aici – luptă cu ”extremismul” islamist, etc, etc.
La fel este și cu Siria. Rușii fac afaceri cu al-Assad (88,7% la alegerile din 2014), vor să reconstruiască toată țara, navele lor vin în porturile siriene și regimul este privit la Moscova drept un luptător împotriva ”extremismului” (etc, etc din nou). Corupția saudită – într-o țară care nici nu poate visa la alegeri, chiar dacă regele ar câștiga 99.9% – este atât de respectată, încât am putea acuza de corupție chiar și serviciul anti-fraudă din Marea Britanie, dacă l-ar supara cu ceva pe șeful corupților din regatul saudit. Tony Blair a spus multe despre ”interesul național” al Marii Britanii când i-a făcut scăpați pe cei care au luat mită de la saudiți. Ideea este: dictatorii arabi sunt corupți, oamenii sunt oprimați. Știm bine că votul lor – când au loc așa-zise alegeri – este o ficțiune.
Foarte ciudat însă, libanezii sunt judecați altfel. Alegerile lor nu dau procente de 80-90%. De regulă, partidele obțin procente sub 10%. Sistemul de vot pe liste sectare este într-atât de minuțios, încât chiar ține cont de populație. Într-un fel, sistemul e chiar corect. Însă doar dacă ignorăm că votul confesional și politicile sectare ale statului produc o serie de lideri care dețin puterea nu datorită abilităților lor, ci datorită religiei lor. Este usor de înțeles ce vor tinerii libanezi sau cei care demonstrează acum. Niciodată o țară în care premierul va fi mereu un sunnit, președintele va fi mereu un creștin și președintele parlamentului un șiit nu va fi un stat modern.
Libanezii sunt atrași într-o roată electorală a rușinii atunci când introduc buletinul în urnă. Participarea la alegeri îi contaminează cu corupția pe care o urăsc visceral. Nu e de mirare că sunt înfuriați. Demisia guvernului este o altă invitație pentru a participa la următoarea autoumilire: încă niște alegeri pentru a-i aduce pe aceiași sarlatani la cazinou.
Acum au apărut idei depre un soi de mandat internațional pentru a reface economia Libanului, pentru a forța băncile și guvernul să fie transparente. Însă în momentul în care Vestul va veni în Liban – sub forma FMI-ului, a Organizației Mondiale a Comerțului sau a ONU – creștinii și musulmanii din Liban se vor uni pentru a-i alunga, așa cum au făcut-o și bunicii lor cu francezii.
Noi, vesticii, ne-am specializat în ultimul secol să creăm noi națiuni, noi constituții și noi ”popoare” adunate în niște frontiere care nu au sens nici geografic, nici politic. Dacă libanezii chiar vor să le salvăm băncile și economia, să le dăm mâncare și să le reconstruim sistemul politic, atunci nu mai putem să cârpim sistemul încă o dată, pedepsidu-i pe libanezi pentru lăcomia lor. Prețul împrumuturilor vestice – de la SUA, de la UE și de imperiile noastre financiare – nu va arăta neapărat ca mandatele coloniale din 1919, însă va semăna cu reparațiile de război impuse Germaniei după Primul Război Mondial. Pentru a ne impune legea într-o țară care murea de foame în 1919 și pentru a ne asigura că își va plăti reparațiile de război, a trebuit să ocupăm o parte din Germania. Pentru a ”curăța” Libanul de azi, Vestul ar trebui să se asigure că libanezii se vor supune regulilor vestice. Ce forță ONU ar putea să asigure succesul acestei misiuni imposibile?
Singura soluție poate fi o combinație între o nouă ligă a națiunilor și un Plan Marshall generos, o nouă revizuire a acordurilor lumii – nu doar pentru micuțul Liban, ci pentru întreagul Orient Mijlociu – un efort de imaginație multinațional care să ia în calcul războaiele sectare și cele expansioniste care au afectat regiunea în ultima sută de ani. Dar gândiți-vă la cum arăta ONU la apariția lui, în 1945, la euforia și la puritatea aproape virgina a lui și faceți comparația cu tropăitul măgarului bătrân care a ajuns ONU astăzi”.
Robert Fisk a publicat un articol de-a dreptul rusinos.Chiar daca luam in considerare „standardele” aplicate de presa britanica celorlalte state ( cu exceptia cuvenita, fireste ) Toata nenorocirea din Orient e opera lor.Nu stim cum ar fi fost fara interventia lor si nu are rost sa ne inchipuim ce si cum. Dar stim care este urmarea faptelor lor.
Trebuie sa Admit ca in special Datorita Criticilor Mele, in ultimele zile am remarcat o Maturizare precoce a Jurnalistulu Călin Marchievici. Mai mult decit atit, Dinsul da Dovada de Piosenie si Evlavie Crestina cind vine vorba despre Coruptie in General si Spaga Mioritica in Particular.
La noi in Principatele Unite toata lumea Accepta cu Stoicism ca exista Coruptie Cacalau dar nu avem Corupti nici in Ruptul Capului. Spaga, Peschesul, Ciubucul si Hatirul fac parte din ADN-ul Cultural implementat de Imperiul Otoman in cele peste 5inci Secole de Stapinire. In comparatie cu altii, unde coruptii fura Miliarde de Dollari/Zi, ai nostri sint doar niste Bieti Gainari !
Pe Cuvint…
E urletul motanului cand il doare dupa actiunea f…! Ei fac toate porcariile si tot ei se dau in spectacol ca nevinovati!
O realitate brutala in haos, o lume in care marii corupti arata cu degetul paiul din ochii celor marunti cand ei insisi au fost jucatori si beneficiari capitali, precum ulii dau tarcoale hoiturilor.
Concluzia autorului este o ironia tragica, caci inainte de a da lectii/interventii si a pretinde ca ajuti umanitar pe altii, in beneficiul tuturor, ar fi mai onest si spre binele tuturor intradevar, sa te reformezi radical pe tine insuti. Ceea ce, in conditiile lumii de azi, pare mai curand o utopie, o gluma care indica grotescul si tragicul lumii de azi.
Ceea ce este valabil si pentru UE — ce s-a vrut candva si ce este azi cu interventia „umanitara” a acelorasi actori…
O lume inscrisa pe calea auto-distrugerii, isi urmeaza in virtutea inertiei vectorul de forta pe care l-a creat cu mult timp in urma… Sau, altfel spus, cand te inchini la Mammon, caci nu poti servi doi stapani fara ca pe unul sa-l vinzi…
vaia vai vai ce fau este el Sisi! Mai rau ca Mubarak? Oricum se pare ca mai bine cu el decaty cu Morsi al Fratiei Musulmane!
PRINCIPATELE UNITE, va multumim ca l-ati adus cu picioarele pe pamant pe jurnalistul Calin Marchievici. Marturisesc ca inca nu v-am citit nici o postare de pe forumul Cotidianului, dar promit ca o sa va caut si o sa va urmaresc. Ba chiar voi incepe sa scriu cu majuscule toate cuvintele postate pentru a va fi aproape. Succes! In fond, formatorii de opinie sunt rari si trebuie urmati.