Suntem (r)atașați de branduri și pentru un alt motiv, mult mai profund, înrădăcinat în subconștientul nostru colectiv.
Prin imaginație creăm mituri comune, colective, care ne determină sau ne dau motive să cooperăm, să planificăm, să facem scenarii și strategii. Echipa „noastră“ se construiește în jurul mitului nostru comun. Forța unuia singur nu mai înseamnă nimic față de forța mulțimii indivizilor care constituie grupul. Așa se mișcă munții, așa se schimbă lumea. Miturile, cu toate (ne)adevărurile lor, sunt civilizatoare. Un număr mare de străini pot coopera cu succes prin intermediul credinței în mituri comune. Aceste mituri, chiar și cele false, dar mai ales religia și misterul care însoțesc întotdeauna ritualurile religioase și pelerinajele, nu numai că sunt utile pentru civilizație, sunt chiar vitale.
Cine este mai de încredere?
Deși miturile există numai în imaginația comună a oamenilor, aceasta nu înseamnă deloc că ele sunt mai puțin reale decât lucrurile palpabile. În definitiv, nimeni nu poate spune cum arată și cum poate fi capturată o emoție, o fațetă ori o caracteristică a unui gând sau o amintire, dar suntem pe deplin conștienți că ele există, de vreme ce nu numai că ne influențează și ne jalonează viață, ci chiar ne definesc. Viața întreagă este compusă din evenimente, iar evenimentul nu este nimic altceva decât un fapt istoric, obiectiv, de care legăm emoții și amintiri. Și, în orice caz, o realitate imaginată sau imaginară nu este, totuși, o minciună. E ceva în care, individual sau colectiv, toți oamenii cred, fără excepție. Banii sunt încredere, statul este încredere, dreptul este încredere, religia este încredere. Pentru astfel de realități imaginative se duc războaie și se negociază pacea. Dacă credința comună persistă, realitatea imaginată exercită o forță coercitivă, eficientă, în lumea reală, lume care se modifică și se distorsionează ca urmare a acestei forțe, exact la fel cum gravitația distorsionează continuum-ul spațio-temporal. De altfel, mai ales când „profetul“ este notoriu, odată ce un lucru, un concept, o serie de fapte sau de istorii imaginate sunt numite, ele există deja. O astfel de profeție se împlinește prin simplul fapt că e rostită.
Cooperarea socială este cheia supraviețuirii și reproducerii noastre. Nu degeaba se spune că e nevoie de un sat întreg pentru a crește un copil. Creșterea și educarea copiilor cer ajutor constant din partea comunității, la fel și creația brandurilor și creșterea economică sustenabilă.
Coeziune prin mituri
Miturile stimulează și permit cooperarea. Miturile dau coeziune unei colectivități sau unei tipologii de indivizi complet străini unii de alți, dar cu „gusturi“ sau obiceiuri de consum comune. Sub efectul miturilor, colectivitatea care crede în ele poate face lucruri pe care individul, văzut dintr-un punct de vedere singular, nici măcar nu și le-ar putea imagina. Energia fizică și emoțională emanată de grup, strategiile și proiectele colective, istoria comună și idealurile împărtășite dau reziliență nu numai colectivității, ci chiar majorității membrilor acestora, dintre care unii pot dăinui în mentalul și emoționalul colectiv chiar și după trecerea în neființă. Un exemplu de astfel de comunități reziliențe este poporul evreu, care a supraviețuit și a prosperat prin mituri, prin cuvinte, prin istorii și idealuri comune, în ciuda tuturor vicisititudinilor istorice, a persecuțiilor și a pogromurilor repetate de-a lungul veacurilor.
Lumea umană, inclusiv cea postmodernă, funcționează exact pe această bază, a realității imaginate. Adevărul este că marile corporații sau micile societăți de familie sunt persoane juridice, adică ficțiuni juridice create ca tehnici de limitare a răspunderii asociaților, dar uităm mereu că avem de-a face cu niște ficțiuni, și nu cu persoane fizice, naturale, întrucât, de circa 300 de ani ne-am obișnuit atât de mult cu aceste entități ficționale, încât nu mai reușim să percepem ficțiunea, care a devenit banală, trivială, încastrată în cotidian.
Ce este brandul
Brandul, ca și miturile civilizatoare, inclusiv cele religioase, este o ficțiune, un concept existent doar în imaginația noastră colectivă, fără corespondent în realitatea obiectivă. Brandul este un produs al imaginației noastre colective care suprapune realității palpabile aura alchimică a unui mister creator de plus-valoare a produselor și serviciilor comercializate de sau în numele proprietarului brandului, un mit care face din brand un adevărat „obiect magic“, cu atât mai puternic cu cât este mai extins teritorial și mai rezilient în timp, un „obiect“ capabil să extragă energia și entuziasmul, plus banii de achiziție, de la un număr foarte mare de oameni.
Brandul este un mit care face posibilă cooperarea și aliniază sau aglutinează oamenii, prin efectul încrederii colective, în jurul său. Brandul facilitează alegerea unor produse sau a unor servicii, în momentele în care alegerea este dificilă sau presupune consum de energie și de timp, pe care consumatorul nu le are. Brandul poate să dea valoare unei afaceri, unei locații sau regiuni geografice și, în continuare, să le faciliteze dezvoltarea. Spre exemplu, brânzeturile și vinurile franțuzești sau italiene sunt mai valoroase nu neapărat pentru că sunt mai calitative decât cele americane, ci pentru că sunt aureolate de o denumire de origine și de o tradiție seculară. Mașinile germane sunt mai valoroase decât cele sud-coreene nu pentru că ar fi mai oneste și mai prietenoase cu mediul, ci pentru că beneficiază de faima preciziei și rectitudinii morale germane (greu pusă la încercare de cazurile Volkswagen, Airbus, Siemens, Deutsche Bank etc., unde s-au aplicat amenzi penale enorme pentru manipularea pieței, corupție și practici evazioniste). Sub un brand lucrează foarte mulți oameni, de diverse specializări, se perfectează și se execută milioane de contracte, se organizează rețele de distribuție cu show-room-uri și magazine, se face lobby și propangandă, se scriu și se modifică legi, se fac sau refac construcții și rețele de infrastructură și, cu toate acestea, brandul rămâne o ficțiune, o realitate imaginară, diferită de realitatea palpabilă, dar o realitate cu puterea de a face oamenii, chiar străini unii de alții, chiar complet diferiți din punct de vedere cultural și religios, să coopereze. Între impulsul de a coopera generat de această aura alchimică imprimată produselor și serviciilor comerciale și imaginația stârnită de totemul șamanului, trebuie s-o recunoaștem, nu există o diferența de gen, ci doar de specie.
Brandul ca specie a mitului
Cum brandul este o specie a mitului, înseamnă că acesta poate stimula cooperarea, având capacitatea de a extrage energiile (și banii…) și de a canaliza eforturile întru crearea și comercializarea unor bunuri sau servicii palpabile.
Nu e dificil să spui povești, ci să îi convingi pe ceilalți să le creadă și, sub influența poveștii, să coopereze. Dacă reușește să convingă, povestea sau mitul capătă puteri enorme, dând oamenilor care cooperează sub magia poveștii sau a mitului imense puteri în atingerea unor scopuri comune, infinit mai mari decât puterea individuală a fiecăruia dintre ei. Milioanele sau miliardele de indivizi care, sub puterea acestui scop comun, cooperează, fac ca individul sau grupurile mici să devină insignifiante în masă mare. De aici rezultă și unul din marile riscuri ale miturilor și ale brandurilor – indivizii se pot pierde în mulțime, pot renunța la efortul pentru propria propășire și pot abandona sentimentul responsabilității. Dincolo de bine și de rău este un câmp nesfârșit al deșertăciunii.
Rog să pardonați coane Ghorghiță, brand, cei aia brand. Dex Brand 1. Aruncător de mine. 2. Proiectil de aruncător de mine.
Toate bune si frumoase : realitati ce tin de o reactie instinctuala, fara sa fie validata neaparat de ratiune.
La procesul de la Nurenberg s-a concluzionat urmatorul aspect : infractiunile comise in numele unor entitati fictionale precum corporatia , patria-statul, partidul sau secta – gruparea religioasa sunt sanctionate si nu pot fi mutate in „carca” persoanei fictionale. Acest aspect se reflecta azi de exemplu in legea cadrelor militare : ordinul ce ar duce la incalcarea legii Nu se respecta .
Eliade arată că Mitul e întotdeauna povestea unei «faceri»: ni se povestește cum a fost produs ceva, cum a început «să fie». Mitul nu vorbește decât despre ceea ce s-a întâmplat «realmente», despre ceea ce s-a întâmplat pe deplin“.
Două curente de interpretare au existat dintotdeauna. Primul ne spune că mitul este o poveste fabuloasă, inventată, imaginară. Celălalt curent explică că mitul este o poveste care traduce realitatea sub o formă simbolică-cazul prezentului nostru. Mircea Eliade- mitul este expresia unui mesaj codat căruia trebuie să-i găsim cheia de decodare.
Traim in realitatea imaginata care inlocuieste realitatea,adica ni se da o imagine ca asta ar fi viata reala in care vor sa credem ,pe cand aceasta este Iluzia ,este Matricea adica inchisoarea ,lipsa de libertate inclusiv vibrational.
Istoriile adevărate (miturile), sacre, sunt adresate doar celor care parcurg o traiectorie inițiatică și vizează probleme esențiale (cosmogonia, originea morții), având drept protagoniști ființe divine, supranaturale, cerești sau astrale,de aici Iluminati,soc.secrete etc.care parcurg toate mileniile confiscand invataturile importante pt.omenire in folosul lor.Anunnaki din Tablitele Sumeriene,Nefilimii-Fii zeilor din Biblie,incrucisarea genetica (cu homo sapiens /homo erectus) s.a luptele dintre humanoizi si reptoizi, explicate aproape exhaustiv de David Icke documentate urmarite pana in actual,fac o lumina asupra controlului lumii si centralizarea existenta ,mecanismele care ne dirijeaza ,desi turma e mare si ei putini.Mai sus se arata conditionari,prin care devenim grupuri mici sau compacte producatori de plusvaloare- magul malefic in lucrare. Cele 13 familii regale si ramificatiile de „drept divin” perpetuate si regasite in varful ierarhiei .Legea lui Unu sau teoria campurilor unificate =a invinge teama si minciuna prin Iubire, adevar si eliberare de conditionare si Matrice.