Ne-ați părăsit, Majestatea Voastră, dar rămîneți Rege în inimile noastre!

Vestea morţii Majestăţii Sale Regele Mihai a adus izbăvire în sufletele celor l-au urît în numele unei ideologii criminale, cum a fost comunismul, însă amplifică în sufletele noastre, ale celor care l-au dorit urcat pentru a treia oară pe tronul României, sentimentul de vinovăţie că nu am fost în stare, după Revoluţie, să impunem ca necesitate acest eveniment care ne-ar fi schimbat tuturor destinele.

Ani de zile, mulţi dintre noi, cei care ne-am născut în comunism, i-am ascultat vocea la Europa Liberă fără să-l cunoaştem şi ne minunam că România are un rege care vorbeşte atît de frumos despre ţara lui. Căutam prin biblioteci cărţi în care să-i vedem chipul, să înţelegem cum arată exilatul nostru Rege despre care profesorii nu ne spuneau aproape nimic, deşi la orele de istorie ni se zicea că Ziua Naţională a României era ziua în care armata a întors armele împotriva Germaniei hitleriste, zi în care la conducerea statului se afla chiar Regele Mihai!

Aveam să aflu mult mai tîrziu ce se scria în brevetul de decorare, semnat de președintele american Harry S. Truman, prin care Regele Mihai a primit din partea Statelor Unite „Legiunea de Merit în grad de Comandant-Șef“: „Puși în fața acestui frontal și puternic act din partea suveranului lor, răspunsul poporului român și al armatei române a fost imediat și din toată inima, cu rezultatul că, în doar câteva zile, cea mai mare parte a teritoriului României a fost eliberată de sub controlul nazist și linia principală a rezistenței germane pe frontul de Sud-Est a fost alungată mai mult de cinci sute de kilometri spre Nord-Vest. Prin judecata lui superioară, prin ascuțimea acțiunii sale și prin înaltul caracter al cârmuirii sale personale, Regele Mihai I a avut o contribuție extraordinară la cauza libertății și democrației“.

A venit apoi acel Decembrie 1989, odată cu vestea că Regele Mihai s-ar putea întoarce în ţară, şi am fost realmente şocat cînd am aflat că, încă de la scara avionului, autorităţile, instalate pe umerii morţilor din timpul Revoluţiei, l-au izgonit. Fac parte dintre acei naivi care n-au înţeles nimic în acele momente. Mi-am zis că este o greşeală, o eroare pe care trebuie s-o îndreptăm, în ciuda sentimentului care se instaurase deja, că Revoluţia ne-a fost furată de cei împotriva cărora se pornise.

Nu întîmplător, în primul număr al revistei Cartel, am publicat un amplu interviu cu Emil Hurezeanu, care era directorul Europei Libere, chiar despre acel moment ruşinos, cînd Regele Mihai a fost obligat să se întoarcă din drum. Îmi amintesc şi acum de zilele ce au urmat, cînd, împreună cu colegul Tiberiu Pătru, puneam zilnic boxele pe pervazul ferestrei de la redacţie, pentru ca, în semn de solidaritate cu Majestatea Sa, să răsune „Imnul regal“. Era o formă naivă, poate, prin care voiam să transmitem că nu acceptăm decizia puterii de atunci de a-l izgoni iarăşi pe cel care fusese de două ori pe tronul României!

Mai tîrziu, cînd totuşi i s-a permis Majestăţii Sale Regele Mihai să vină în ţară, toate posturile TV din lume au difuzat acele imagini în care peste un milion de oameni ieşiseră în stradă pentru a-l întîmpina. Am avut privilegiul să fiu primit în acea audienţă de la Hotelul Continental din Bucureşti, unde nu numai că l-am văzut pentru prima oară pe Regele Mihai, dar am putut să aud şi acea voce pe care o ştiam de la radio, ale cărei inflexiuni nu mi-au ieşit nici pînă azi din memorie, devenind simbolul discursului de adevărat şef de stat. Nici unul dintre cei care au condus ţara în aceşti ani n-a reuşit să mă apropie de acest sentiment, ceea ce adîncea şi mai mult diferenţele dintre un rege şi un preşedinte.

Fără îndoială, întrebările cele mai frecvente din aceste zile care urmează morţii MS Regele Mihai vor fi acestea:

– Oare ce am fi fost dacă, imediat după Revoluţie, Regele Mihai ar fi revenit pe tron?

– Ce s-ar fi schimbat în viaţa noastră dacă, încă din 1990, am fi avut monarhie?

– Cîte din relele imense ale acestor ani nu ni s-ar fi dat dacă Regele Mihai ar fi fost şeful statului?

– Ce s-ar fi întîmplat dacă am fi fost scutiţi de bătăliile politice pentru funcţia de preşedinte al României?

– Cum ar fi arătat clasa politică dacă şeful statului n-ar mai fi fost unul dintre politicieni, ci Regele Mihai?

Toate aceste întrebări şi le vor pune nu numai cei care s-au declarat adepţi ai monarhiei, ci, mai ales, cei care au căzut pradă manipulărilor incredibile ale unui sistem care vedea în întoarcerea regelui pe tron şi pierderea puterii lor uriaşe, pe care şi-au creat-o şi cu ajutorul naivităţii noastre.

Mulţi ani de aici înainte, generaţiile ce vor urma ne vor condamna pentru îngăduinţa noastră faţă de putere şi nu vor înţelege, în ciuda tuturor explicaţiilor, cum a fost posibil ca România să prefere să aibă în fruntea statului nişte politicieni mărunţi, incapabili să dea o perspectivă de durată ţării, în locul unei monarhii care ne-ar fi apropiat în mod natural de marile monarhii ale Europei. Cei care vor veni după noi vor fi neiertători cu alegerile noastre din aceşti ani, mai ales că acel argument pe care îl auzeam în anii 90’, cum că e păcat, că regele este prea bătrîn pentru a urca din nou pe tron, nu mai stă în picioare, după ce Dumnezeu a fost atît de îngăduitor cu Majestatea Sa şi l-a ţinut în putere pînă la această vîrstă venerabilă.

În ceea ce mă priveşte, voi păstra cu sfinţenie în inima mea acea întîlnire pe care am avut-o cu Majestăţile Lor Regele Mihai şi Regina Ana, la Craiova, în cadrul recepţiei de la Palatul „Jean Mihail“ din Craiova, imortalizată în fotografia de mai jos, pe care o voi păstra totdeauna în sufletul meu ca pe un talisman.

Peste cîteva zile, întreaga populaţie a României îl va primi pentru ultima oară pe Regele Mihai pentru despărţirea definitivă. Sînt convins că milioane de oameni îşi vor găsi timp să treacă prin faţa catafalcului, transmiţînd lumii întregi mesajul că ultimul şef de stat din timpul războiului se ridică la cer, însoţit de lacrimile dureroase ale poporului său, dar şi de iubirea veşnică pe care o merită din plin.

Drum bun, Majestate, şi iertaţi-ne că nu am ştiut să vă preţuim îndeajuns!

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.