Dolce Vita? De la Liberty la designul italian

Din 15 aprilie până în 13 septembrie se poate admira la Muzeul d’Orsay din Paris o expoziţie dedicată artei italiene de la Liberty la designul industrial. Această perioadă de creativitate extraordinară este prezentată într-o ordine cronologică prin sute de opere. Muzeul d’Orsay inaugurează sezonul italian cu expoziţia Dolce Vita. De la Liberty la designul italian 1900-1940, punând în scenă peste 200 de opere.

La începutul secolului XX, ebenişti, ceramişti, maeştri în arta sticlei lucrau în colaborare cu marii artişti, creând un adevărat stil italian.

Detaliu din 1001 de nopţi

Această perioadă de creativitate extraordinară este prezentată de-a lungul unui parcurs cronologic cu câteva sute de opere de către doctorul în istoria artei Xavier Chardeau.

Style Liberty este evocat de creaţiile lui Carlo Bugatti, Eugenio Quarti, Federico Tesio în dialog cu operele pictorilor divizionişti. A doua secţiune a expoziţiei este consacrată Futurismului.

Inaugurarea expoziţiei Dolce Vita la Muzeul d’Orsay

Reîntoarcerea la clasicism se declină în Italia sub multiple forme în ceramicile lui Gio Ponti ca şi în lucrările realizate în sticlă ale lui Carlo Scarpa.

În 1988 se deschidea la Londra The Italian Exhibition, consacrată artei moderne italiene. Cu această ocazie era menţionată prietenia care exista între Anglia şi Italia. Carlo Bugatti (1856-1940) prezenta o serie de mobile care uimeau prin extravaganţă şi prin furniturile elegante. Artistul primea un premiu în categoria designului. Mobilierul său era inspirat de orientalism: prin sofisticatele utilizări ale plăcilor de metal, de lemn cu nuanţe spre negru, prin suprafeţele acoperite de motive şi incrustaţii în fildeş, în os şi în metal. Către 1900, stilul său evoluează către sobrietate, dar în aceeaşi măsură către libertate: el glisează uşor de la eclectism la Art Nouveau, cunoscută în Italia sub denumirea de Style Liberty, influenţată de magazinul londonez Liberty and Co deschis în 1875 de către Arthur Lasenby Liberty. Arts&Crafts devine în jur de 1900 emblema Art Nouveau-lui englez.

Giacomo Balla

Prima expoziţie de artă decorativă modernă a fost organizată în 1902 la Torino, devenind efectiv o emblemă pentru toată generaţia. Numeroşi artişti internaţionali şi-au prezentat creaţiile: printre ei Bugatti, care a etalat un uimitor Salon Escargot. Lemnul era acoperit de o culoare cremă şi decorat cu motive geometrice roşii şi negre. Piesele erau constituite din patru scaune cu linii curbate perfect în acord cu Art Nouveau.

Într-un alt stil, Eugenio Quarti (1867-1929), format în atelierul lui Bugatii, se detaşează progresiv de maestrul său şi realizează mobile între orientalism şi Arts&Crafts.

Fortunato Depero

Alessandro Mazzucotelli (1865-1938), un extraordinar virtuos în arta fierului forjat, creează opere care amintesc de stilul lui Gaudi. Decorul cu fluturi oscilează între sculptură şi piesele decorative.

Ceramica este domeniul lui Florentin Galileo Chini (1873-1956), care îşi deschide prima manufactură în 1896. Vasele ornate cu flori, cu pene de păun şi de salamandre combină subtil tradiţia italiană cu excentricitatea simbolismului.

Fotoliu cu incrustaţii în os purtând semnătura lui Franco Albini

Către anii 1910, Art Nouveau glisează către Art Deco, avându-l ca maestru pe Umberto Bellotto (1882-1940), originar din Veneţia, care experimenteză o tehnică asociată fierului şi sticlei în piese decorative rafinate cu siluete graţioase. În aceeaşi manieră, pictorul Vittorio Zecchin (1878-1947) conceptualizează obiecte, piese de mobilier şi tapiserie utilizând tehnica sticlei de Murano în vasele pe care le creează cu mozaicuri colorate în stilul lui Klimt.

Mobilă de Gio Ponti

După război, Italia traversează o criză politică şi socială care duce la dictatura fascistă a lui Mussolini, care preia puterea în 1925. Dar aceasta nu îi împiedică pe artiştii italieni să aibă o activitate intensă, numeroase manifestări. Bienala de la Monza creată în 1923 a fost un eveniment internaţional consacrat exclusiv artelor decorative. Transferată la Milano către 1930, ea s-a transformat în Trienală, una din expoziţiile majore ale Italiei între cele două războaie care continuă până azi.

Futurismul: de la pictură la artele decorative

Mobilă decorată în stil italian semnată Carlo Bugatti

Fotoliu modern de Franco Albini

Futurismul are la origine o mişcare esenţială a picturii, al cărui prim manifest a fost publicat în 1909 în Le Figaro de către poetul Marinetti printr-o pictură inspirată de cubism luând o întorsătură către artele decorative. Biciuind întreaga artă a trecutului, futuriştii doresc să se întoarcă spre dinamica lumii moderne, într-o suită de ultimatumuri decisive şi de revendicări agresive. În acest manifest teoretic, futuriştii îşi exprimă ostentativ dorinţa de a ucide orice formă de artă veche, ca şi tradiţia. Noua cultură trebuie să exalte mişcarea, singura realitate a lumii moderne. Simpatiile anarhiste de la început nu îl împiedică pe Marinetti, în 1919, atunci când vorbeşte de un al doilea futurism, să declare că a găsit un Benito Mussolini, fondator în acelaşi an al ”fasciilor de luptă”, pe ”futuristul ideal”.

Lampadar în sticlă de Murano şi fier forjat de Umberto Bellotto

Seratele futuriste organizate de Marinetti sunt pline de insulte şi se adresează publicului apelând uneori chiar la violenţă fizică. Acesta compune, aruncând literalmente cuvinte pe hârtie, poeme tipografice intitulate ”Cuvinte în libertate”. Artiştii încep să creeze piese unice pentru locuinţe. Între 1916 şi 1918, Giacomo Balla (1871-1958) realizează o splendidă sufragerie constituită dintr-un bufet, o masă cu scaune şi un covor, realizate din lemn decorat în culori vii şi motive abstracte. După manifestul ”Reconstrucţiei futuriste a universului”, publicat în 1915, apartamentul lui Balla devine Casa artei futuriste în armonie cu conceptul de operă totală.

Dolce Vita la Muzeul d’Orsay

Pictură de Vittorio Zecchin

În 1919, Fortunato Depero (1892-1960), pictor, grafist şi decorator de teatru, realizează o Casă a artei la Rovereto, care devine un veritabil centru artistic, un simbol al artei futuriste prezentând o mare varietate de obiecte de la mobilier, afişe, textile, tapiserii…

Oglindă semnată Carlo Bugatti

Tullio d’Albisola (1899-1971) produce în manufactura tatălui său Giuseppe Mazzotti ceramice în forme originale cu linii curbe şi octogonale care scot în evidenţă motivele culorilor vii. În aceeaşi manieră, în anii ’30, Nicolai Diulgheroff (1901-1982) creează obiecte cu decoraţiuni geometrice cu o arhitectură monumentală în stilul epocii. Pictor, sculptor, creator de mobile, desenator de costume, Thayaht (1893-1959) realizează obiecte decorative, asemănătoare faimosului ”ready-made”, de Marcel Duchamp.

Între Novecento şi Art Deco italian

Nicolai Diulgheroff

Portre de femeie pe fundal de Veneţie, de Ubaldo Oppi

Opusă principiilor futurismului, o altă tendinţă apare la începutul anilor ’20. După avangardele anilor 1910, mai mulţi artişti au revenit către arta tradiţională. Picturile redevin figurative, obiectele reiau liniile riguroase şi motivele inspirate de trecut: o întoarcere la ordine. Italia nu face excepţie. Din contră, renaşterea clasicismului este încurajată ca o revendicare a rădăcinilor. Mişcarea Novecento este observată atât în pictură, cât şi în literatură, arhitectură şi arte decorative, manifestându-se ca o reacţie împotriva avangardei, ea fiind inspirată de Antichitate şi de Renaştere.

Scaun de Carlo Bugatti pentru Salonul Escargot

Vas în stil futurist realizat de Nicolai Diulgheroff

Gio Ponti (1891-1979) este unul dintre principalii reprezentanţi. El realizează vase cu motive ornamentale din faianţă şi teracotă punând în scenă personaje inspirate de compoziţiile picturale ale Renaşterii. Gio Ponti reutilizează deliberat forme tradiţionale. Această mişcare, care a avut o revendicare naţionalistă, a incitat artişti îndepărtaţi de clasicism de a replonja la rădăcinile italiene. Un vechi adept al Art Nouveau-lui colorat, Vittorio Zecchin părăseşte excentricităţile şi se îndreaptă către sobrietate în vasele transparente, către forme pure care amintesc de vasele veneţiene ale secolului al XVI-lea. El este inspirat în creaţiile sale de tablourile lui Veronese, cât şi de cele ale lui Tintoretto.

Vas de Gio Ponti

Corrado Cagli (1910-1976) se asociază cu ceramistul Dante Baldelli, creând o manufactură în care leagă modernitatea de clasicism. O serie de vase în ceramică în forme tradiţionale reprezintă personaje naive care aduc cu scene epice din antichitate.

Vas cu pene de păun şi mici sfere din manufactura Chini&Mugello, 1910

În ceea ce priveşte mobilierul, reîntoarcerea la clasicism poate fi asimilată Art Deco-ului italian prin două mişcări legate între ele, prin gustul pentru tradiţie. Franco Albini lucrează cu Gio Ponti în realizarea de mobile luxoase. El creează un fabulos fotoliu-gondolă cu incrustaţii în os ale cărui forme curbe amintesc de neoclasicism. Dar ingeniozitatea tânărului Albini evoluează către modernism, odată cu mobile create în metal.

Către Modernism

Stilul italian Liberty în viziunea lui Vittorio Zecchin

Numeroşi artişti care se reîntorseseră la tradiţie o abandonează încet, încet, pentru a evolua în 1930 către modernism. Depero, după călătoria în Franţa la Expoziţia din 1925, ia contact cu arta lui Le Corbusier, îndreptându-se către modernism. Creează obiecte în metal fără nici un fel de decoraţie sau ornament. În 1929, Barul Craja de la Milano este amenajat de Luciano Baldessari, devenind un veritabil manifest al arhitecturii raţionaliste cu mobilierul său cu linii geometrice şi suprafeţe epurate în oţel cromat. În acelaşi fel este şi Casa Elettrica prezentată la Trienala de la Monza.

Mobilier realizat de Giacomo Balla

Gio Ponti evoluează în aceeaşi măsură către raţionalism în obiectele pe care le prezintă, aşa cum este şi lampa Bilia din 1931 din metal şi sticlă. Veritabil adept al clasicismului, el devine unul dintre cei mai importanţi protagonişti ai raţionalismului italian. Revista Domus, pe care a fondat-o în 1928, devine un simbol al modernismului şi rămâne până astăzi una dintre referinţele majore în materie de arhitectură şi design.

Un excelent catalog al expoziţiei este semnat de Guy Cogeval şi Beatrice Avanzi.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.