Drept la replică

Drept la replică – Ana Nedelea

Stimate domnule Ohanesian,

În articolul „Andrei Novac a stârnut cuibul de viespi din ICR“, ați menționat numele meu fără să verificați informațiile pe care vi le-a furnizat domnul Novac și fără să mă contactați pentru a-mi oferi ocazia de a-mi expune punctul de vedere, așa cum prevede deontologia profesiei pe care o practicați de mult timp.

Nu este, de altfel, prima oară când domnul Novac afirmă în mod public niște neadevăruri flagrante la adresa mea. Voi începe cu afirmația conform căreia domnul director al Centrului Cărții „a refuzat să mai semneze state de plată pentru colaboratori ai revistei Lettre Internationale”, aflați în așa-zisă incompatibilitate, „revistă coordonată de subsemnata”. Subsemnata nu coordonează revista în cauză, ci chiar domnul Novac o face, dumnealui fiind singurul coordonator al departamentului Editura ICR și Publicații, iar domnul Novac a semnat contractele respectivilor angajați (vă pot furniza corespondența scrisă pe această temă), contractele blocându-se ulterior la Secretarul General al Institutului (superiorul domnului Novac), nemaiajungând, astfel, în stadiul de stat de plată. Menționez, de asemenea, că domnul Novac nu are nici o dovadă pentru afirmația că și-ar fi anunțat angajații cu privire la acestă prevedere, eu în schimb, am corespondența în care îl rog să îmi dea această informație în calitate de superior al meu, iar dumnealui afirmă că „nu știe”, urmând să se decidă la nivel de conducere. Inutil să mai menționez, în aceeași notă, și faptul că eu, din funcția de execuție pe care o ocup, nu pot atribui în mod discreționar plăți, iar ierarhia din institut prevede, în mod logic, că orice act semnat de cei din funcții de execuție trebuie avizat de superiorul ierarhic (în cazul meu, domnul Novac). Lucrurile stau exact invers.

În altă ordine de idei, singurul fel în care domnul Novac a declanșat șirul de reclamații la adresa dumnealui a fost cel legat de abuzurile verbale la care m-a supus (țipete și jigniri repetate, apelative cu „bă”, remarci de genul ”eu o bat pe-asta”). Poate că ați auzit, domnule Ohanesian, de termenul „hărțuire morală și intelectuală la locul de muncă”. Se pedepsește prin lege și totuși, domnului Novac i se permite acest gen de abuz de aproximativ doi ani în Institutul Cultural Român. Aș putea spune că eu am deschis cutia Pandorei atunci când am cerut conducerii instituției să sancționeze acest comportament abuziv, care pune angajații într-o situație degradantă.

Dacă ați fi făcut și cea mai mică încercare de a afla adevărul, ați fi știut și că am fost pedepsită de conducerea ICR pentru curajul de a sesiza derapajele de comportament ale domnului Novac, retrăgându-mi-se dosarul pentru ocuparea postului de referent la ICR Viena, în ciuda faptului că am încheiat cu succes pregătirea necesară în cadrul MAE. Mai rău, nici măcar nu am fost anunțată, ci am fost lăsată să mă pregătesc, să susțin și să promovez examenul necesar. Dar aceasta nu este nicidecum singura șicană la care am fost supusă pentru că am reclamat comportamentul grobian al unui director „cu spate puternic”, după cum afirmă jurnaliștii de la România Liberă (https://romanialibera.ro/politica/citu-strange-latul-in-jurul-icr-839994). Am cerut o explicație pentru această decizie abuzivă a conducerii și nu am primit nici una, așa că am decis să mă adresez unor foruri superioare.

Despre cele două colege care și-ar fi dat demisia din cauza mea, vă pot spune următoarele: domnul Novac nu a ascuns niciodată faptul că întreține o prietenie de lungă durată cu una dintre ele, căreia chiar dumnealui i-a facilitat angajarea prin detașare. De altfel, aceleiași doamne i se permitea să-și înceapă programul la ora 12.00 sau chiar 14.00, printre scuzele invocate de dumneaei numărându-se, nu o singură dată, faptul că „este iarnă” sau că „locuiește în Drumul Taberei”. Cât despre cealaltă doamnă, vă anunț că este pe deplin răsplătită de către domnul Novac pentru declarația calomnioasă la adresa mea. Răsplata constă într-o colaborare din bugetul institutului, în valoare de 2.500 de lei, deși nu are studii de specialitate pentru obiectul contractului, iar activitatea pentru care i se fac acești bani cadou nu era absolut deloc necesară, aceasta făcând parte din fișa postului meu.

Aș dori, de asemenea, să-l întrebați pe domnul Novac care sunt persoanele pe care a încercat să le angajeze în sprijinul meu în redacția revistei și nu a reușit din cauza mea, pentru că realitatea este cu totul și cu totul invers: i-au fost recomandați trei redactori cu experiență, dar domnul director nu a dorit angajarea lor, pe unul dintre ei chiar l-a chemat la interviu și posibilul viitor angajat a fost nevoit să-l aștepte două ore pe domnul director, domnul Novac venind la interviu doar în urma insistențelor mele telefonice. Nici în ziua de astăzi nu i s-a comunicat rezultatul interviului.

Menționez că vă pot pune la dispoziție actele și corespondența scrisă prin care vă puteți face o idee despre situația deosebit de complexă pe care ați tratat-o atât de superficial și părtinitor.

Domnule Ohanesian, domnul Novac împroașcă acum cu noroi doar ca să ocupe o funcție în conducerea Institutului Cultural Român. Este important de menționat că în prezent ocupă prin detașare funcția de director într-un departament în care a eșuat lamentabil la concursul pentru o funcție de execuție. Eu, în schimb, lucrez la Institutul Cultural Român din anul 2009, am fost angajată în urma promovării examenului pe post, iar în acest timp nu am avut niciodată parte de reclamații și conflicte, pentru că mi-am îndeplinit atribuțiile exemplar și am lucrat într-un mediu civilizat. Nu a existat în această lungă perioadă absolut nici o sesizare sau vreun avertisment la adresa mea, în ceea ce privește respectatea programului de lucru, îndeplinirea atribuțiilor de serviciu sau comportamentul la locul de muncă. Conflictele dintre angajați au apărut odată cu desemnarea unor persoane pentru posturi inadecvate comportamentului și competențelor lor.

Cu stimă, Ana Nedelea, Institutul Cultural Român