Competiţia DREAPTA vs. STÂNGA în campaniile electorale din ultimul an şi jumătate pare a se fi redus, treptat, la un cuvânt, o abreviere şi un semn al mirării: „Moarte PSD!”, deşi cele mai autorizate voci ale naţiei se mulţumeau, nu cu mult timp în urmă, cu ceva mai la îndemână. „M♥♠e PSD!” a devenit un slogan pe care, din păcate, îl ştiu şi copiii. Cum de s-a putut ajunge atât de jos? A fost şi această confruntare una pe viaţă şi pe moarte? Pentru ce?
Nu este locul aici de a trece în revistă greşelile şi aiurelile specifice populismului de stânga de la „Dumineca orbului“ din 1990 încoace. După treizeci de ani, ţara încă mai păstrează sechele ale vechiului regim şi e departe de a le oferi românilor să trăiască «fericiţi…într-o Românie normală». Lupta împotriva PSD a dat naştere la multe interpretări. In acest context, merită a fi evocat un moment din istoria noastră asupra căruia, cumva, vreunul dintre consilierii prezidenţiali ar fi trebuit să atragă atenţia. Acum mai bine de o sută de ani, regele Carol I a adresat un mesaj Parlamentului, la deschiderea unei sesiuni. In textul documentului, semnat de şeful statului, dar propus de liderul executivului, s-a strecurat o frază a cărei interpretare lăsa să se înţeleagă că numai partidul de guvernământ reprezintă voinţa naţională. Opoziţia a protestat vehement invocând faptul, de necontestat, că şi ea se bazează pe votul alegătorilor şi este expresie a voinţei naţionale, chiar dacă în minoritate în parlament.
Nimeni dintre oamenii politici de astăzi din România nu are dreptul de a susţine că este deţinătorul voinţei naţionale în integralitatea ei, aceasta fiind, în primul rând, întruchipată de Parlamentul ţării, cum era chiar şi atunci, demult, când mandatul i se reducea la un an. O comparaţie cu sistemul politic al monarhiei constituţionale de până la 1938 reliefează faptul că în perioada interbelică au fost consemnate doar două cicluri legislative complete – 1922-26 şi, respectiv, 1933-37. În anii de după Revoluţia din Decembrie ’89, România a înregistrat şapte cicluri cvasi-integrale, ceea ce este un progres, deşi au fost şi ani marcaţi de o accentuată instabilitate.
Mai ales, criza guvernamentală din toamna anului trecut a scos în evidenţă rolul determinant al deputaţilor ce reprezintă în Parlament minorităţile naţionale (altele decât cea maghiară) în aritmetica legislativă şi care pot înclina decisiv balanţa şi în acest an, în privinţa alcătuirii unei majorităţi stabile, pentru că, invariabil, până în octombrie 2019, aceşti deputaţi votau cu guvernul. Mandatele acestora nu au în spate un prag de voturi pe care ar trebui să-l atingă în alegeri, cum ar fi normal, aşa cum se întâmplă, de exemplu, în Croaţia sau Ungaria.
În cazul ultimelor alegeri pentru Camera Deputaţilor (11 decembrie 2016), când prezenţa la vot nu a atins cotele modeste din acest an, indicatorul numărului de voturi per mandat a fost de 20.678 (voturi/mandat; din totalul celor 7.047.384 de voturi valabil exprimate, cele şase partide parlamentare au întrunit 6.451.641 de voturi, fiindu-le atribuite 312 mandate de deputat). In socoteală nu s-au inclus cele 17 mandate alocate reprezentanţilor organizaţiilor minorităţilor naţionale şi nici cele 94.028 de voturi obţinute de acestea, adică o medie de 5.531 voturi/mandat de deputat. La alegerile parlamentare din 2012, cele 18 organizaţii ale minorităţilor, câte erau atunci, au obţinut cumulat 12.947 de voturi, ceea ce se traduce prin 719 voturi/mandat, o valoare extrem de redusă. După ce se vor da publicităţii rezultatele alegerilor din acest an, calculele ce se vor face vor evidenţia un nivel mai ridicat.
Doamna Mungiu –Pippidi a lansat un apel la unitate naţională printr-o revizuire constituţională. Şi acest domeniu al reprezentării unor minorităţi are potenţialul de a fi analizat în detaliu, mai ales că are la bază, efectiv, un „Catch 22“. In forma sa actuală, de după revizuirea consistentă din 2003, Constituţia României păstrează aceleaşi inconsistenţe ale unui regim republican zis semiprezidenţial, în care, în ciuda prevederilor, preşedintele face politică de partid, deşi, în principiu, odată învestit încetează de a mai fi membru al vreunui partid politic. Ţara a devenit, de fapt, după 2004, o monarhie eligibilă, cu un domn ales pentru zece ani în două mandate succesive, sub rezerva confirmării, printr-un vot intermediar, după primii cinci ani. Culmea, nu cei care au beneficiat de acest regim l-au şi instituit, ci o guvernare zisă de stânga, confirmând zicala că „nu-i pentru cine se potriveşte, ci pentru cine se nimereşte”. Trecerea, în urma unei noi reforme constituţionale, spre un regim prezidenţial, poate după modelul francez, cerută de unii, nu ar face decât să întărească înclinaţiile autoritare, eventual iliberale, chiar autocrate. Acestea ar putea fi considerate drept preferabile coabitării cu fricţiuni majore între preşedinte şi un premier puternic reprezentând alte viziuni politice. In fapt, cum nici un centru de putere nu reflectă voinţa unui singur om, ci e vorba de echipe de oameni de stat cu ramificaţii până la nivel local, războiul palatelor e un exerciţiu contraproductiv, deşi preşedintele republicii nu e, teoretic, în opoziţie cu nimeni…
Sigur, România nu mai poate reveni uşor la un sistem politic în care executivul să fie dominat de un puternic preşedinte al unui Consiliu de Miniştri. Ultimul care a mai deţinut o astfel de poziţie influentă, ca în perioada 1866-1938, a fost demnitarul comunist I.Gh.Maurer, în condiţiile specifice regimului respectiv, în care secretarul-general al (CC al) PCR era, totuşi, persoana №1. Pe fundalul risipirii speranţelor de a avea vreodată, cu adevărat, un preşedinte neafiliat politic şi echidistant, nu mai rămâne decât iluzia apropierii cumva a exerciţiului funcţiei prezidenţiale de litera şi spiritul legii fundamentale.
Alegerile din 6 decembrie 2020 sugerează analogia cu situaţia în care, la „Crucea de Piatră“, a apărut o „prospătură“, al cărei nom de guerre e evident. Ca mai mereu în astfel de împrejurări, înalte oficialităţi se grăbesc spre stabiliment, în ciuda unei inerente idiosincrazii generate de întâlnirea cu bătrâna matroană. „Bunicuţa“, reformată, care a marcat cele trei decenii de existenţă a celei de-a III-a Republici, a aşteptat cuminte să vină Moş Nicolae şi, ferindu-se de nCoV, nici nu s-a dus la vot. Văzându-i, sare, bucuroasă de rezultatele ce-i amintesc de tot trecutul ei de luptă, şi, adresându-se bordelului, exclamă: «Fetelor, un „69“ la domnii’!».
Pierdeti timpul cautand explicatii savante. Atata timp cat la Cotroceni zace un bolsevic din viscerele caruia se revarsa numai URĂ, orice alt slogan decât „ce vrea mushkii lui” este superfluu. Și nu știu de ce faceți abstracție de faptul că ăsta este IDOLUL românilor. Uitați-vă cum l-au votat de două ori, cum ieșeau în piețe la chemarea lui, cum i-au urmat dispozițiile la două referendumuri de râsul lumii. Așa că, nu vă mai uitați în istorie, nu vă mai uitați în Constituții, uitați-vă la români.
Daca au adus ceva bun aceste alegeri este că am scăpat de Petrov in parlament și de trădătorii Ponta&Tradiceanu. Pupincuristul lui petrov pe nume Cristian Diaconescu tot trage speranțe sa intre in parlament Ia-o și pe EBA și la sapa cu voi, jigodiilor!
Care sechele ale comunismului? Alea din care au supt supraviețuirea toată succesiunea de guverne incapabile, lacome și distructive, sau astea în care câștigătorul alegerilor nu poate forma guvernul de teama adversarilor politici ca li se vor descoperi matrapazlacurile odioase care au adus Tara în pragul falimentului?
Ce titlu de giampara!Credeam ca e om serios,nu un z-bucium XXL
Toată puterea așa-zisei drepte securiste stă în Iohannis. Când Iohannis nu va mai fi puterile lor vor fi la fel ca ale oricui.
Cade Iohannis se duce și globalizarea, se dezumflă anticorupția.
Ambasadele n-au decât să mârâie cât or vrea fără sluga lor politică credincioase. USR și PNL vor reveni cu picioarele pe pământ ca oricare altul.
S-a ajuns aici pentru ca niste impostori au acaparat dreapta. De exemplu basau nume secu Petrov le-a spus intelectualilor si romanilor ca el e anticomunist si luptator anticoruptie. Inelectualii ticalosi l-au adoptat si venerat pt posturi si avantaje gen Director al Institutului Cultural Roman. Ambasadele l-au sprijinit pe turnator si din securisti au facut pro-europeni moderni!! Fraierii au crezut si pe intelectuali si pe ambasadori si pe comisarii UE. Si uite asa democratia inceputa in anii 90 s-a evaporat, politicienii care luau voturi bagati la puscarie si alegerile ca in video sector 1. Adica plecau aia de striga „fara hotie” cu sacii noaptea ajutati de procuror. Si sa nu uitam snobismul complexatilor care iubesc neconditionat pe nemti ca e bogati si are bmw. Asa ca cel mai supus si sluga popor si-a ales presedinte neamt recunoscand ca el ca popor nu mai are nici oameni nici resurse de demnitate sa supravietuiasca istoriei. Un popor sfarsit …
Au înghețat si înfierat instituțiile statului cu aresteri de judecător de la curtea constituțională cu DNA ….sub motivul de Export de Struți in RUSSIA …….oare câți din cei ce aplaudau se gândeau la penibilul acestui lucru ????? Poate ca mai erau oameni zdraveni la cap si poate erau parlamentări cand au vazut asta ?????? Ce să mai faci ?? Cu ce sa lupți cu Chirilă ?? cu Orban care sarea in piața ????? Cu Usr care punea muzică in parlament ????? și-au bătut joc de orice instituție care trebuia sa fie dreaptă numai vorbim de DRAGNEA …. ca este inchis nu pentru ce trebuia sa fie ci pentru ca a dat din cap sa angajeze 2 femei dim Romania fără sa semneze doar a ridicat din mustăți in semn ca da …. Cum să mai votez eu ?? Cum sa ma duc sa fac politică eu sau un om sănătos ?? Au strâns toți inculții, toți mediocrii ….ministru ca fumează trabuc cu mănuși in biroul primului ministru …. apucături de interlop de Dâmbovița de mare cocalar ….cu ce sa te ajute un astfel de om ????? Miste mizerii ….care umblă cu girofare să facă nimic …sa incurce traficul care oricum este aglomerat ….. numai frustrați dam vina pe PSD …dam vina pe PNL …facem dregem ….deschiderea școlilor în ziua de astăzi deja este sărbătoare națională …..si mai aveți curaj sa vorbiti de comuniști ???? Ca erau rai ca nu se facea nimic …. Pai si dacă atunci era un singur Partid acum ca sunt mai multe la ajută ????
Astrala repercusiune fara asop Fase si diamandoze urcate sus sus acum deretica cerana prin doplib Acum avem kireta si ojara ,acum avem druia si vreta Dragi romani 69 dulcea mitricala dulcea butreaza
Iohannis prin agresivitatea, injuraturi si atac zilnic la PSD a devenit agent electoral al PSD. Guvernul meu nu a fost al PSD a fost al lui. Ataca opozitia din pozitia de guwernare.
Toata UE s-a intors impotriva PNL. Tot un fel de „Dumineca orbului“, Iohannis a azvarlit laturi spre stanga PSD ca sa nimereasc in final asa zisa dreapta PNL+PDL+PMP.
Mai reale ar fi sechelele securismului dar da ca naiba cata vreme securitatea este inca perfect sanatoasa si bagata in toate. In politica si in toate partidele. Si atunci ce rost are sa ne batem pe care-i dreapta si care-i stanga cand de fapt sunt una. Doctrinele in Romania de azi sunt pentru fraierii ce se cred scoliti si ca atare pot fi manipulati usor doar scarpinandu-i intre coarne. Putem vorbi de un singur partid nou,AUR, care poate fi personalizat doctrinar. Iar faptul ca toti analistii incearca a-i gasi si acestuia provenienta securista dovedeste ca doresc sa-i faca un loc in lunga scala securista drepta-stanga. Depinde de cei din AUR daca vor fi sau nu pozitionati acolo.
Vorbind logic, Johanis le insulta birjareste pe acele milioane de romani care au votat mereu PSD-ul. Pentru ca la alegeri alegatorii sunt de fapt partidul. In marea sa imbecilitate si dispret sau reflex fata de romani o face cu multa placere de sase ani.