63. Naşterea şi moartea undei verzi
Plimbându-se prin frumosul parc al municipiului, celebrul scriitor James Roth se destăinui lui Julius Zimberlan:
– Mă aflu într-o situaţie extrem de delicată: când am scris romanul „Unda verde“, mi-am imaginat o forţă egală cu…
– Ştiu, îi tăie vorba Julius, am citit cartea, asemenea miilor de fani ai tăi.
– Da, dar eu mi-am imaginat unde verde!
– Şi ai scris o capodoperă!
– Nu înţelegi? Eu mi-am imaginat unde verde! repetă James.
– Am înţeles. Şi care-i problema?
– Păi, pe ce lume trăieşti? N-ai văzut că unde verde a ajuns subiect de sute de conferinţe ştiinţifice?
– Bravo ţie! Dar să ştii că meriţi o asemenea faimă!
– Omule! Unda verde n-a existat decât în capul meu, iar acum efectele ei sunt aplicate în tot felul, inclusiv în industria de armament! Dar astea toate se vor termina!
Şi, într-adevăr celebrul scriitor ieşi pe piaţă cu romanul „Sfârşitul undei verzi“, roman pentru care a obţinut, de altfel, Premiul Naţional pentru Literatură, iar savanţii au demonstrat că unda verde are o viaţă atât de scurtă încât nu poate fi folosită în niciuna dintre aplicaţiile care păreau atât de promiţătoare.
Richardt Richy, s-a pomenit brusc falit, după ce şi-a investit întreaga avere în industria armelor bazate pe unda verde.
64. Imperiul Zu 23
Plimbându-se prin frumosul parc al municipiului, celebrul scriitor James Roth se destăinui lui Julius Zimberlan:
– Imaginează-ţi că atunci când am scris povestea civilizaţiei Zu, totul n-a fost decât rodul inspiraţiei…, mă rog, imaginaţiei mele. Iar acum, istoricii şi arheologii au adus la suprafaţă mărturii ale acelei civilizaţii! Tot săpând au ajuns chiar la Dinastia a douăzeci şi treia! Unde se va termina asta?
– Fii mândru că ai asemenea intuiţii! încercă să-l liniştească Julius Zimberlan.
– Au dezgropat nu numai schelete şi artefacte, ci chiar aşezări întregi!
– Scriitorii mari au intuiţii mari!
– Dar nu înţelegi că totul s-a născut doar din imaginaţia mea!
James Roth a scris un material pe tema aceasta, dar, spre deosebire de tot ce a publicat până atunci, acel articol n-a fost socotit decât una dintre obişnuitele răsfăţuri ale geniilor. Iar când a fost şi el la şantierul Imperiului Zu, unde mişunau specialiştii, reporterii şi turiştii, a fost rugat politicos să stea la o parte şi să nu facă o antireclamă stupidă acelui sit care a ajuns unul dintre punctele de atracţie ale ştiinţei şi nu numai.
James Roth a plecat acasă şi a scris o carte despre Dinastia Zu 24, roman pentru care a obţinut, de altfel, Premiul Naţional pentru Literatură, iar savanţii au dezgropat mărturiile materiale ale grandioasei civilizaţii dispărute.
65. De ce Victor a devenit Robert
Plimbându-se prin frumosul parc al municipiului, Victor R., fratele geamăn al lui Robert R., i se destăinui lui Julius Zimberlan:
– Ceea ce am să-ţi spun acum, n-am mărturisit nimănui. Poate că vremea aceasta atât de ciudată – soarele puternic şi, după numai două minute, norii ameninţători – m-a făcut să las la o parte orice stânjeneală…, orice prudenţă.
Într-adevăr, în după amiaza aceea târzie de vară, soarele părea că se copilăreşte cu oamenii, ba ascunzându-se, ba strălucind atât de intens de ziceai că o să explodeze. Astrul se purta ca un prunc somnoros, neastâmpărat şi capricios – poate din pricina oboselii adunate peste zi.
– Să ştii că e destul de complicat să ai un frate geamăn: pe lângă faptul că te confundă mai toată lumea, pari mereu propria ta clonă. Cu atât mai dificil este să fii geamăn din acelaşi zigot. Aici, Victor R. suspină adânc. Având acelaşi ADN, se pare că ai şi aceeaşi speranţă de viaţă, aceleaşi perspective, într-un cuvânt, eşti copia perfectă. Iar să fii o copie… Acum, gândeşte-te cât de neliniştit trebuie să fii în fiecare moment de teama ca nu cumva celălalt să facă un lucru necugetat, fiind sigur că toate consecinţele se vor răsfrânge şi asupra ta. Ajunge ca el să se rănească şi te doare la fel şi pe tine! Iar Robert, pe cât este de neatent, se alege mai mereu cu câte o plagă…
Se însera şi natura părea s-o fi luat razna cu totul: un vânt iscat din senin se repezi asupra unui nor, deşertându-i conţinutul, în vreme ce la capătul aleii soarele frigea nestingherit mai departe.
– Drept să-ţi spun, lucrul acesta mă frământă tot mai mult. Am ajuns să-l urăsc pe Robert – tu ştii foarte bine cât este fratele meu de nesăbuit! Acum, însă, în sfârşit, am găsit rezolvarea.
Victor tăcu şi priviră amândoi uluiţi natura dezlănţuită. Geamănul se uită în dreapta şi în stânga şi îi şopti lui Julius Zimberlan la ureche:
– Acum, însă, în sfârşit, am găsit rezolvarea: eu am devenit el! Pur şi simplu am schimbat rolurile.
– Cum, adică?!
– Între gemenii univitelini acest schimb este posibil, doar că nici ei nu prea sunt conştienţi de acest lucru, chiar dacă îl simt… Acum eu sunt Robert şi el este Victor. Şi, fiind Robert, mă port ca şi Robert şi-l scot din minţi pe fratele meu, aşa cum a făcut-o tot timpul el cu mine. Simplul fapt că ţi-am spus toate astea dovedeşte că am devenit cu adevărat Robert.
Şi, fără să-şi ia măcar rămas bun, Robert R., fratele geamăn al lui Victor R., o apucă la fugă. În direcţia ploii.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.