Expoziţii care vă provoacă

“Corneliu Baba. Confesiuni. 1944-1965”

 Muzeul Național de Artă al României vă invită în perioada 2 noiembrie 2018- 28 februarie 2019 la expoziția Confesiuni. 1944-1965 dedicată lui Corneliu Baba, unul din marii maeștri ai școlii românești de pictură. Deschisă la parterul Galeriei Naționale, expoziția este prilejuită de apariția volumului cu același titlu publicat prin grija executorului testamentar al pictorului, Maria Albani.

Expoziția Confesiuni, prima deschisă la MNAR după marea retrospectivă din 1997, reunește peste 70 de lucrări din patrimoniul MNAR și din colecția artistului, unele dintre ele inedite, precum și câteva fotografii din arhiva de familie. Selecția urmărește firul evocărilor și mențiunilor din volumul cu iz de jurnal personal privitoare la preocupările artistice ale pictorului într-o perioadă care corespunde primelor decenii ale regimului comunist din România. Deși artistul începe să scrie aceste mărturii în 1944, referirile acoperă și amintiri din copilăria sa. Este de altfel prima dată când lucrări din copilărie și din anii de școală sunt incluse într-o expoziție de asemenea anvergură, alături de picturi și desene din perioada de deplină maturitate a artistului.

Atât Confesiunile cât și desenele și picturile din această perioadă arată preocuparea lui Baba pentru tot ce ține de specificul limbajului plastic: ecleraj, echilibrarea volumelor, expresivitate cromatică. Artistul ocolește orice referire directă la conţinutul de idei impus de regimul politic în deceniile „realismului socialist”, propriul realism constituind un avantaj bine pus în valoare, Baba protejându-se astfel, măcar parțial, de ingerințele ideologice ale perioadei.

Volumul Corneliu Baba – Confesiuni și Jurnale 1944 – 1965 se va putea achiziționa de la magazinul MNAR.

Curatori: Monica Enache, Maria Muscalu Albani

 “The Atlas of the Unseen and Unspoken”, la Cluj-Napoca

SPAŢIU INTACT vă invită la vernisajul expoziției grupului australian A Constructed World, The Atlas of the Unseen and Unspoken, în data de 31 octombrie, ora 19:00, la Centrul de Interes, strada Fabricii de Chibrituri, nr.9, Cluj-Napoca.

A Constructed World face o restructurare a modului în care suntem împreună într-o cunoaștere democratică care nu este ierarhică. Ea ne propune o democrație care nu a fost niciodată produsă sau atinsă. Fără idealism, propunerea lor sugerează o valoare materială de folosire pentru ceea ce noi toți am făcut, am spus, am gândit colectiv. Într-un grup. Paradoxal, acest loc public este cel mai ușor de atins atunci când indivizii își recunosc sau își percep propriile dorințe. Ceea-ce-oamenii-vor și ascultatul-altora produc un loc al alterității, iar o dată ce ajungem în acest loc, avem impresia că învățăm cunoașterea pentru a doua oară.
În felul acesta, A constructed World folosește democrația ca o platformă de locuit și găsește o valoare de întrebuințare pentru ceea ce este posibil, fără a folosi cunoașterea pentru a exclude opinii diferite, neformate sau ilizibile. Alteritatea devine materială și putem vedea mult mai bine unde se găsesc acțiunile și gândurile. Fiind receptivi la alte moduri de gândire, s-ar putea spune că diferite voci există chiar și înainte de a fi fost produse. Celălalt (persoană) este deja acceptat, are un loc și orice negociere poate fi văzută ca un efect a ceea ce se găsea deja acolo… În timp ce acest sistem este organizat în mod riguros, totul rămâne disponibil ca material (pentru gândire).

ATLASUL NEVĂZUTULUI ȘI NEROSTITULUI
Atlasul este o acumulare de materiale care urmăresc nevăzutul și nerostitul, ceea ce este ascuns și absent din discursurile proprii societății și culturii în sens larg. Unde căile care duc către anumite informații par a fi în mâinile celor puțini, care operează în ierarhii inaccesibile, A Constructed World caută să înțeleagă unde-suntem-acum și ce înseamnă să fim într-un-loc, fragmentați, împreună cu alții.
Această lucrare a început ca o colecție de interviuri cu criticul literar Frances Ferguson, psihanalistul Darian Leader, profesorul în studiile indigene Philip Morrissey și artistul Louise Druhle.

Pentru A Constructed World, a părut mai potrivit să intrăm în discursurile acestor academicieni și specialiști, mai puțin cunoscuți, în teoria feministă, munca psihanalitică, cultura indigenă și rețelele interconectate, mai degrabă decât în discursurile unor comentatori bine-cunoscuți și recunoscuți și a unor materiale deja publicate. În consecință, ceea ce este generat este un fel de cunoaștere vie care poate fi întâlnită fără a fi consumată sau stăpânită, cunoștințe care pot fi împărtășite cu privitorul, înainte de a fi pe deplin înțelese, astfel încât să putem ocupa mai mult acest spațiu al necunoașterii încă (împreună). În acest sens, această expoziție funcționează ca un scenariu sau ceea ce francezii numesc un partition.

Arhitecturi spirituale în opera pictorului Marin  Gherasim

Institutul Cultural Român „Mihai Eminescu“ la Chișinău în colaborare cu Muzeul Național de Artă al Republicii Moldova organizează în perioada 26 octombrie  – 18 noiembrie 2018, la Muzeul de artă al Republicii Moldova „Expoziția artistului plastic Marin Gherasim“.

În cadrul evenimentului ICR Chișinău susține participarea Alinei Gherasim, curatorul expoziției retrospective, și a criticului de artă Călin Stegerean, autorul conferinței „Arhitecturi spirituale în opera pictorului Marin Gherasim”.

Vernisajul expoziție va avea loc în data de 25 octombrie 2018, ora 17:00, iar conferinţa a fost susţinută  în 26 octombrie 2018.

Expoziția pictorului Marin Gherasim aduce valori statornice și profund ancorate creștinismului românesc, constituindu-se într-o frescă a rezistenței prin cultura în Romania postbelică.

Expoziţia conţine un număr de 52 de tablouri şi acestea sunt arondate unei teme generoase, care vizează priorităţile educaţiei creştine în artă, profesie de credinţă a unuia dintre cei mai importanţi pictori ai deceniilor 6-8 ale secolului trecut.

Marin Gherasim a fost un pictor român, profesor universitar, personalitate marcantă a artei românești, membru Fondator al Grupării 9+1. Cunoscutul grup de disidență 9+1, compus din Horia Bernea, Florin Ciubotaru, Sorin Dumitrescu, Horia Mihai, Vasile Gorduz, Napoleon Tiron, Bata Marianov, Doru Covrig și Marin Gherasim, a promovat cu rectitudine, responsabilitate și jertfire de sine, principii, norme și valori care au constituit filonul viu și peren al culturii și civilizației românești apreciate de publicul larg.

Călin Stegerean, curatorul expoziției, este artist plastic, critic de artă și a fost manager general al Muzeului Național de Artă al României. Până în 2014, timp de două mandate, a condus Muzeul de Artă din Cluj-Napoca. Călin Stegerean a absolvit Institutul de arte plastice „Ion Andreescu” Cluj-Napoca, secţia grafică în 1985 și un masterat în management cultural la Facultatea de Studii Europene a Universităţii Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca. De asemenea, este doctor al Facultăţii de Litere a Universităţii Babeş-Bolyai cu teza „Artele plastice şi revistele literare de avangardă din România interbelică”.

Alina Gherasim este artist vizual cu specializările pictură și grafică. În 1998 a absolvit cursurile Universității Naționale de Arte București, secția scenografie la clasa profesorilor Ion Popescu-Udriște și Niculae Ularu. Este membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România, secția pictură. Artista are o activitate expozițională impresionantă cu participări în cadrul expozițiilor organizate atât în țară cât și peste hotare. Lucrări semnate de Alina Gherasim se găsesc în colecții private din Romania, Elveția, Germania, Anglia, Grecia, SUA.

Manifestarea se circumscrie prin valorile perene pe care le promovează între cele aflate sub corolarului Centenar.

„Azulejo: O provocare românească“ la Lisabona

 În urma succesului de public de care s-a bucurat expoziția „Azulejo, în viziunea artiștilor români“ la Galeria Institutului Cultural Român de la Lisabona (6 – 31 octombrie 2016) și la Muzeul de Arte Decorative din Viana do Castelo (10 martie – 2 aprilie 2017) și ținând cont de interesul manifestat și de alți artiști români de a participa la acest proiect, a fost lansată din nou propunerea de realizare a unor lucrări care să se integreze tematicii acestei expoziții. Prin urmare, lucrărilor deja existente li s-au alăturat numeroase altele, inedite, noua expoziție astfel realizată acoperind în perioada 7 iulie – 23 septembrie 2018, generoasele spații de expunere de la Muzeul Quinta da Cruz din Viseu.

Consistența de structură a proiectului, în noua lui formă, și spectaculozitatea acestuia au condus la o nouă expunere la Galeria ICR Lisabona, în vecinătatea instituției tutelare a ceramicii portugheze, Muzeul Național Azulejo. Expoziția, intitulată de data aceasta „Azulejo: O provocare românească“, este alcătuită din lucrări de pictură, sculptură, grafică, ceramică și fotografie, ale unor artiști români consacrați sau în curs de afirmare și va fi inaugurată în data de 31 octombrie 2018, ora 19:00.

Alături de Corina Gabriela Duma, curatorul expoziției, Alexandre Pais – prestigios istoric al fenomenului azulejo din Portugalia și curator al Muzeului Național Azulejo – este probabil cel mai competent cunoscător al selecției de opere românești pe care ICR Lisabona le oferă acum publicului portughez spre vizionare. Acesta este motivul pentru care istoricul de artă este invitat să deschidă expoziția și să realizeze o nouă vizită ghidată a exponatelor.

Pe simeze se vor afla peste 100 de lucrări în tehnici foarte diverse, realizate de 70 de plasticieni: Grațiela Andrei, Ion Anghel, Monica Apăvăloaiei, Adriana Băloiu, Cristina Bășoiu, Zoltán Béla, Anca Boeriu, Otilia Boeru, Cristina Bolborea, Brândușa Bontea, Andreea Elena Brătucu, Alexandra Budianu, Adelina Butnaru, Sanda Buțiu, Răzvan Constantin Caratănase, Ruxandra Călăraș, Maria Petcu Chioibaș , Teodora Chinschi, Maria Roxana Cioată, Iulia Costache, Selia Costache, Victor Costache, Cristina Corobleanu, Laura Covaci, Diana Dăncilă, Victoria Cornelia Dedu, Corina Dobre, Corina Gabriela Duma, Dinu Dumbrăvician, Anca Vintilă Dragu, Andreea Floreanu, Sofia Fraenkel, Alina Gherasim , Celina Grigore, Ruxandra Grigorescu, Mirela Hagiu, Bogdan Severin Hojbotă, Dorina Horătău, Lucian Hrisav, Cristina Iliescu, Ovidiu Ionescu, Smaranda Isar, Claudia Lazăr, Cristina Lazăr, Petru Lucaci, Elisabeta Lujanschi, Alina Mistreanu, Mircea Muntenescu, Claudia Mușat, Andreea Năstase, Carmen Nistorescu, Mihaela Obadă, Cosmin Paulescu, Emilia Persu, Melanée Danesh Răvan, Andrei Rosetti, Ilie Rusu, Doina Laura Sibiceanu, Elena Scutaru, Marcel Scutaru, Doina Simionescu, Gabi Smoleac, Eusebiu Spînu, Andreea Bădrăgan Stoica, Liviu Stoicoviciu, Andrei Șendrea, Cristina Țurlea, Claudia Ungureanu, Mihai Zgondoiu.

Azulejo, tema care devine prilej de reflecție plastică în cadrul acestei expoziții, este un cuvânt portughez de origine arabă, care denumește placa de ceramică decorată (iar nu cum greșit se crede, potrivit unei etimologii la îndemână, culoarea albastră, pornind de la faptul că majoritatea ceramicilor decorative lusitane sunt predominant albastre și că, în portugheză, azul înseamnă chiar albastru). Deși utilizarea faianței decorative în arhitectura exterioară și interioară a locuinței este comună în tradiția mai multor țări (Italia, Spania, Maroc, Tunisia, Iran, Olanda, etc.) în Portugalia arta azulejos s-a dezvoltat într-o formă aparte de expresie artistică și este aici, lucru important de notat, o artă încă vie, deosebit de prețuită. De la așa-numitele Figuras de convite (o signaletică sui-generis, care indică, prin model plastic, nu numai traseele de urmat prin palate, ci și ultimele repere în materie de modă) la Cartelas (desene înșirate aidoma benzilor desenate de azi), azulejo a fost prezent în arta Portugaliei timp de mai bine de jumătate de mileniu.

Expoziția „Azulejo: O provocare românească“ de la sediul ICR Lisabona va putea fi vizitată până pe 30 noiembrie 2018.

Retrospectiva “Eugen Gâscă”, la Galeria Quadro

 Expoziția, care va fi deschisă până în  24 noiembrie, este prima retrospectivă realizată după moartea artistului (ultima retrospectivă a fost realizată în 1978/1979), care are astfel vizitatorului posibilitatea să privească opera în întreaga sa amploare, incluzând lucrările din ultimul deceniu de activitate – extrem de importante pentru împlinirea viziunii artistice a lui Eugen Gâscă.

Evenimentul aduce laolaltă o serie consistentă de lucrări din anii 1930, când tânărul artist a ajuns la o sinteză artistică timpurie. Aceste lucrări au fost prezentate într-o expoziție personală în 1934, la Cluj,  remarcându-se vocea aparte a pictorului, de o modernitate tulburătoare. Conștient de fragilitatea vieții, pictura sa izvorește din emoțiile concomitente ale tristeții, speranței și bucuriei.

Expoziția urmărește atât activitatea sa de pictor, cât și de desenator, oferind astfel o privire asupra modului de gândire și creație al artistului. Desenele și acuarelele nu sunt independente de picturi, ele precedând realizarea tablourilor. Nu sunt însă schițe, ci exerciții de intrare în ritm, gesturi de aprofundare și trepte de esențializare a temei.

După o perioadă de căutări, cea a etapei realiste „obligatorii” a anilor 1950 – în care s-a remarcat prin reușitul tablou istoric Horia și căpitanii săi – începând cu anii 1960 revine și duce mai departe universul vizual al tinereții: figurile sale plasate în peisaj, siluete angelice schițate, ireale, au preocupări misterioase, nu activează, ci sunt supuse ritualurilor și ritmurilor unor vieți interioare bogate. Simbioza dintre om și natură – cu dealurile și plopii specifice meleagurilor natale, Văii Mureșului – este de factură cosmică și metafizică, toate având aceeași substanță, exprimată de artist prin nuanțele de albastru-verzui reci, asemănătoare luminozității stinse a frescelor.

Atât prin temele din tinerețe (Fuga în Egipt, Răstignire, Crist) cât și prin spiritul întregii sale opere, arta lui Gâscă ne prezintă o fire sensibilă profund spirituală, care prin propriile experiențe a reușit reinventarea și reîncărcarea iconografiei și a înțelesurilor artei creștine.

În premieră prezentăm și acele lucrări – acuarele și pictură – realizate în ultimii ani, denumite „Bucurie”, într-o epocă în care nu se puteau face referiri clare la teme biblice, dar în care recunoaștem bucuria Învierii: această finală sinteză luminoasă a artistului, plină de speranță. Este capodopera unui artist ajuns la bătrânețe, împăcat cu propria viață, scăpat de încercările existenței precare care i-au marcat întreaga tinerețe, convins de crezul său artistic.

Expoziția prezintă în primul rând colecția care s-a păstrat în grija familiei, acoperind cronologic întreaga creație. De asemenea, un aport major îl au împrumuturile din colecții private din țară și străinătate. Valoarea expoziției este mărită de parteneriatul cu Muzeul Județean Mureș – Muzeul de Artă Târgu Mureș, care deține o importantă donație Eugen Gâscă.

Cu această expoziție retrospective organizatorii doresc să marcheze și zece ani de existență ai Galeriei Quadro – galerie angajată în cercetarea și promovarea unor importante opere și fenomene ale artei secolului 20 din România.

Eugen Gâscă (1908-1989) este o personalitate definitorie pentru arta din România în secolul 20. Opera sa de un pregnant modernism sprititualizat, acoperă șase decenii de activitate. Expresionismul său melancolic, cu accente metafizice, învăluie figurile și peisajele reprezentate într-o culoare-lumină albastră, transmițând zbuciumul și speranța artistului aflat în permanentă luptă pentru viața sa.

Născut la Cristur-Grindeni în 1908, într-o familie de învățători, și-a pierdut părinții și frații de mic. Aceste evenimente tragice, precum și sărăcia și propria luptă pentru viață (fiind bolnav de tuberculoză) au reprezentat acea experiență de viață care a dus la maturizarea rapidă a personalității sale artistice și închegarea unei viziuni originale asupra vieții.

S-a format în ambianța culturală a Clujului interbelic, unde și-a început studiile la Școala de Arte Frumoase din oraș, în 1928, sub îndrumarea unor tineri profesori școliți la Paris. Și-a continuat studiile la București și Iași, în ultimul loc avându-l profesor pe Nicolae Tonitza, care i-a remarcat simțul pentru culoare. În timpul studiilor la Cluj, a făcut parte din celebra grupare artistică Boema a unor studenți care au transformat sărăcia lor și dragostea pentru artă în ars poetica. Biografia artistului a fost marcată de dese mutări în diferite colțuri ale țării, unde a ajuns prin câte un post modest de profesor de desen sau pentru a fi internat într-unul din sanatorii, unde a petrecut adesea luni sau chiar ani.

“NOW”, semnată de artista britanică Jane McAdam Freud

Artistă britanică de anvergură, purtând un nume răsunător pentru istoria culturii europene, Jane Mc Adam Freud revine la Timișoara cu o expoziție personală, deschisă până în 28 noiembrie, după vizita de documentare ce o făcuse la galerie, la începutul anului. Expoziția este realizată în parteneriat cu Gazelli Art House London și susțintă de Asociația Timișoara Capitală Culturală Europeană.

Criticul de artă dr. Maria Orosan-Telea afirma la vernisajul expoziţiei:

“Expoziția artistei Jane McAdam Freud prezintă un corpus de lucrări realizate în cadrul rezidenței sale la Harrow School, care a avut loc în perioada septembrie 2015 – iulie 2017. Cantitatea mare de artă de bună calitate produsă atunci a constituit baza unei selecții de lucrări impresionante. Expoziția de la Galeria Jecza preia titlul lucrării Now, care aparține seriei “adăposturi”. McAdam Freud vorbește despre prezent ca despre un refugiu pe care noi toți ar trebui să-l populăm. Într- un interviu pe care l-am realizat împreună cu Jane în ianuarie 2018 pentru galeria Jecza, aceasta îmi spunea că lucrările sale cele mai importante sunt: «cele pe care le fac acum. Prezentul este momentul meu favorit. Dacă ești realmente viu, nu poți trăi decât în prezent».

Prin lucrările de la Galeria Jecza, Jane abordează ready-made-ul în maniera sa unică și originală. Se raportează la actul artistic ca un cercetător aplecat asupra unui studiu de caz. Conceptualizând evenimente exterioare, acționează prin arta sa asemeni unui psihanalist care abordează obiectele ca într-o ședință de psihoterapie. Urmărind conceptele străbunicului ei, Sigmund Freud, – și anume cele legate de relevarea inconștientului – intenția ei este de a scoate la lumină părțile ascunse sau ignorate. Istoria uimitoare a uneia dintre cele mai vechi și prestigioase instituții de învățământ pentru băieți din Marea Britanie a reprezentat pentru Jane, atât o sursă de inspirație, cât și o provocare. Abordarea sa urmează modelul aproprierii duchampiene. Mai mult decât atât, intervenind asupra acestor obiecte și le însușește inclusiv din punct de vedere simbolic. Printr-o atitudine instinctivă care suprimă orice plan conștient și prestabilit, Jane realizează lucrări conceptuale care comunică cu privitorul pe două planuri; atât la nivel instructiv, cât și la nivel subliminal. Tema auto-analiză / identitate este una dintre cele mai des abordate și mai interesante problematici ale demersului său artistic, care pare a fi o formă esențială de întâlnire cu ea însăși.

La Harrow, mobilierul și alte obiecte mărunte lăsate în atelierul pe care l-a folosit timp de doi ani i-au apărut impregnate de vechile tradiții ale practicii artistice, ceea ce, pentru Jane, a prilejuit o reconsiderare a teoriilor adorniene legate de autonomia artei în relație cu industria culturală. Tot ce se afla în atelier putea deveni obiect de artă, chiar și  rebuturile metalice, grămezile de rugină, vechile șevalete sau pânzele aruncate după ce au fost pictate. Relația dintre cele două modalități tradiționale de expresie artistică, sculptura și pictura, este chestionată prin crearea de instalații sculpturale folosind obiecte specifice picturii (Am I Fixed Yet?, High Chair).

Pe de altă parte, în lucrări precum Plan, Draw, Top End sau Object Conversation a operat cu metodele artei conceptuale, inscripționând cuvinte semnificative pe suprafețele obiectelor pentru a-și confrunta propriile gânduri cu propriile acțiuni, sau pentru a da o reprezentare fizică unei idei (în strânsă legătură cu teoria lucrurilor a lui Sigmund Freud).

Pentru Jane, obiectele au propria lor existență, intervențiile ei având ca scop doar a le conferi sensuri noi și surprinzătoare. Astfel, aranjarea într-o ramă de lemn a câtorva carcase goale de proiectile colorate împreună cu un torso clasic de marmură (You Kill Me), devine un statement al rolului de muză pe care Harrow l-a avut pentru artistă”.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.