Un pianist îşi rupea tentaculele pe clape şi tot bătea din buzele-i groase, vineţii, zgâindu-se la viermuiala aia sufocantă, iar Andreea de la PSD îmi turna tot felul de baliverne aiuritoare în urechi! Ne înghesuiam. Ne călcam pe picioare. Ne aruncam priviri languroase sau periculoase, pline de promisiuni perverse.
Din tavan cădeau viermişori marini. Într-un acvariu rozaliu se tot unduia o sirenă îmbiindu-ne parşiva să facem porcărele cu ea că și ăia de la PNL apelau cu încredere la serviciile ei, scrie și Facebook.
Un barman gras şi suferind de paranoia, tot răcnea că vine sfârşitul lumii şi că o mare cometă o să ne cadă drept în cap săturându-ne de giugiuleală, c-o să rămânem fără președinte, care președintă, urlă Gică din Pantelimon, c-o să vină o cometă, un tsunami și o tornadă.
Erau şi nişte fantome de sticlă ce se zgăibărau printre coloanele de alge marine aruncând limbi de foc, funigei, bănuţi de argint, afișe electorale, buletine de vot, alte alea, de pe la supermarketuri, de pe la sediile partidelor și vreo două, trei fițuici de la serviciile secrete.
Dacă nu ştiţi ce e o fantomă de sticlă nu e o mare pierdere!
Ce poate să fie decât o fiinţă fabuloasă, imposibilă, care circulă cu viteza gândului prin visele aiuriţilor locuitori ai lumilor. Chiar şi ai lumilor acvatice din București. Fantomele astea pun la cale tot felul de ghiduşii. Schimbă câte un guvern, joacă un renghi vreunui imperial sclivist şi bulversează mulţimile cu pase magnetice şi cu miracole din alea de mucava ca în filmele cu Stan și Bran.
Dupa marea” cucerire”,nu Fantomas,ci cineva din nordul tarii,nu stia ce sa mai faca cu banii.
Nevasta ii striga:De ce ai cumparat atitea costume ? Pai,pentru asa o cucerire,trebuie ” sa rasplaresc ” pe multi. Si strada cu costume crestea,si nimeni nu se intreba de ce.