Isus din Nazaret, devenit, cum atestă Evangheliile, Isus Cristos, nu numai că a influențat cel mai mult istoria umanității, dar depășește orice încadrare în categoriile cu care operăm.
A fost Isus filosof? Dacă îl iei în seamă pe Hegel (Prelegeri de istoria filosofiei, 1816), filosofia propriu-zisă începe în Grecia antică. Înainte ar fi fost ridicări la gânduri cuprinzătoare, dar atât de strict legate de nevoi practice ale coagulării comunităților, încât poate fi vorba de speculații vagi ori reflecții, dar nu filosofie.
Hegel îl privește pe Isus plecând de la Ioan Botezătorul, socotit inițiator al unei chemări la „demnitatea” persoanei ca parte a Rațiunii, dar adaugă imediat: „Acela însă care și-a câștigat cele mai mari merite în îmbunătățirea maximelor corupte ale oamenilor, precum și în cunoașterea moralității veritabile și în venerarea deschisă a lui Dumnezeu a fost Christos” (Hegel, Viața lui Isus, Paideia, București, 1994, p.12). Isus este prezentat aici, de fapt, ca anticipator al unei morale – aceea care a făcut posibilă morala lui Kant! Dar Hegel și-a dat seama că ponderea istorică a lui Isus nu se datora doar moralei pe care a pus-o în mișcare pentru umanitate.
Și astăzi, este imposibil a-l fixa pe Isus într-o categorie consacrată a gândirii și acțiunii, căci de fiecare data ceva scapă și mai trebuie luat în seamă. Nu dă rezultate analogia cu militanții zeloți, căci Isus nu a fost parte a unei fracțiuni politice, chiar dacă soarta poporului său l-a preocupat continuu. Isus nu se lasă încadrat în mistica vremii, căci a fost pentru o organizare conștientă, rațională a vieții omului. El nu se confundă cu un moralist, căci oferă mult mai mult decât maxime morale. Nu este teolog dogmatic, căci Isus a gândit orientarea vieții umane dincoace de orice teologie. Nu se numără pur și simplu printre marii preoți, căci Isus și-a îndreptat privirea spre împlinirea vieții în condițiile acestei lumi. Este clar că Isus este mult mai mult decât fiecare dintre aceștia și de alții care s-ar putea invoca.
Astăzi, avem însă descoperiri noi, care îl privesc pe Isus și calea pe care Isus din Nazaret a devenit Isus Mântuitorul. Ele întrec de departe ceea ce se știa în vremea lui Ernst Renan și chiar Rudof Bultmann. Dar avem și explicitări incomparabil mai ample și mai precise ale învățăturii lui Isus.
Cea mai recentă inițiativă de pondere pe o asemenea bază este cea a lui Frederic Lenoir, care și-a asumat să decanteze ceea ce s-a numit “filosofia lui Christos”. Cu volumul Le Christ philosophe (Plon, Paris, 2007), filosoful francez dă una dintre cele mai bune cercetări pe această temă. La capătul ei, avem o delimitare și prezentare sistematică, în termenii de azi, a mănunchiului de opțiuni care nu numai că au format filosofia lui Isus, dar au marcat decisiv cursul istoriei. Sub multe aspecte, societatea modernă, cu orientarea ei spre libertăți, drepturi ale omului, egalitate cetățenească, nu era posibilă fără această filosofie.
Desigur, Kierkegaard și Dostoievski au fost drastici când au spus că până și în creștinism s-ar fi făcut tot ceea ce era posibil pentru debarasare de mesajul lui Isus! Nietzsche a fost și mai drastic când a spus că a existat un singur creștin și acela a murit crucificat. Iar Heidegger nu este mai puțin sever când spune că începutul făcut de creștinism în a prelua la origine experiența umană a lumii a fost ratat ulterior. Dincoace de toate acestea, tema felului de a gândi al lui Isus a rămas.
Frederic Lenoir duce la consecințe noi acțiunea de recuperare, de sub straturile acumulate grație istoriei, inclusiv a celei ecleziale, a acestui fel. La rândul ei, această acțiune urma o sugestie a patristicii alexandrine din secolul II, care sesiza o “filosofie a lui Christos”, formulă pe care Erasmus a consacrat-o înțelegând prin ea un creștinism dincolo de hainele teologice pe care acesta le-a îmbrăcat cu timpul. Martin Buber a făcut, desigur, distincția importantă dintre “credința lui Isus” și “credința în Isus”, dar putem privi, totuși, unitar gândirea, acțiunea și impactul istoric al lui Isus sub aspecte fundamentale.
Frederic Lenoir ia în seamă două ordine de fapte ce ridică întrebări. El amintește “reacția de nemulțumire (colera)” a lui Isus, atestată de Scripturi, față de unii discipoli, care nu înțelegeau mesajul și îl transformau pe nesimțite, precum și față de oameni religioși ai timpului său – scribi, farisei, prelați – pe care îi socotea ipocriți, formaliști, dogmatici. Pe de altă parte, Frederic Lenoir ia în seamă “marele paradox, ironia supremă a istoriei”, anume că “emergența modernă a laicității, a drepturilor omului, a libertății de conștiință, a tot ceea ce s-a făcut în secolele XVI, XVII, XVIII contra voinței clericilor, s-a produs prin recurs implicit la Evanghelii” (p.20). Acestea trimit efectiv la o “filosofie a lui Christos”, care nu a fost epuizată niciodată de preluarea instituțională a învățăturilor lui.
Teza demnă de reținut a lui Frederic Lenoir este că “mesajul lui Isus poate fi citit la mai multe nivele. S-a reținut mai ales dimensiunea religioasă: Isus este un reformator al iudaismului sau fondatorul religiei creștine. În realitate, Christos, mai cu seamă, a inițiat o nouă cale spirituală fondată pe întâlnirea cu propria persoană. Dar el a și transmis o învățătură etică de pondere universală: nonviolența, egala demnitate a tuturor persoanelor, justiție și partajare, primatul individului asupra grupului și importanța libertății sale de alegere, separarea politicii și a religiei, iubirea aproapelui mergând până la iertare și iubirea dușmanului. Această învățătură este fondată pe revelația unui Dumnezeu al iubirii și se înscrie, deci, într-o perspectivă transcendentă. Nu mai puțin ea se înscrie, de asemenea, într-o profundă raționalitate. Acest mesaj etic este o veritabilă înțelepciune (sagesse), în sensul în care o înțelegeau filosofii greci” (p.21-22).
Să reținem, de asemenea, detalierea din cartea lui Frederic Lenoir a acestor idei ce compun “filosofia lui Isus”.
Este limpede că vechiul Israel a avut un șir lung de profeți. Isus s-a înălțat deasupra tuturor și a fost recunoscut deja de unii evrei ca Mesia, în primul rând prin felul de a vorbi despre “salvare (mântuire, redempțiune)”: “a fi salvat nu mai însemna a practica, a sacrifica, ci a fi atașat lui Christos într-un mod direct” (p.63) Spre deosebire de înaintași, Isus vorbește în nume propriu și, dovadă, folosește frecvent pronumele persoanei întâia singular: “Veniți, urmați-mă“, se spune în Evanghelia după Matei. Iar “Eu sunt Calea, Adevărul și Viața”, din Evanghelia după Ioan, este paradigma exprimărilor sale.
Dar Isus s-a înălțat efectiv deasupra înaintașilor ca urmare a faptului că prin îndemnul “urmați-mă!” a înțeles punerea în aplicare de către oameni a unor precepte universale. Frederic Lenoir subliniază că Isus a avut “o privire asupra omului cu o profunzime universală care a pus bazele marilor principii etice” (p.63). A-l urma pe Isus însemna, în fapt, două opțiuni: “iubirea lui Dumnezeu și iubirea aproapelui”, cum ne spune Evanghelia după Matei. Isus era convins că oamenii pot trăi doar cu cele două devize, căci ele au capacitatea de a organiza în profunzime, în toate direcțiile și cu efecte benefice viața omului.
Pe această convingere a clădit Isus adâncile sale reconsiderări ale omului și lumii sale, ce alcătuiesc miezul învățăturii sale.
Isus a provocat toate ierarhiile din societate bazate pe forță și acumulări anterioare afirmând că “a venit pentru cei umili, care vor fi cei dintâi în grația lui Dumnezeu. El anunță că grația locuiește în mizerie, suferință, păcat, fragilitate. El anunță beatitudinea în inima nefericirii înseși” (p.68).
Prin sacrificiul său suprem, Isus a deschis calea considerării morții ca pasaj spre altă viață, care se pregătește prin felul în care se trăiește și se moare în această lume. Și moartea și viața capătă semnificații noi.
Isus a dat un sens suferinței – acelei suferințe puse în slujba comandamentelor supreme: iubirea lui Dumnezeu și iubirea aproapelui. Iubirea lui Dumnezeu are capacitatea de a induce noi relații între oameni – eminamente relații de egalitate – dincolo de vârstă, statut, sex, etnie.
Isus proclamă libertatea de alegere a fiecărei ființe umane. “Societățile vechi funcționau sub autoritatea tradiției, primatul grupului asupra individului. …Or, Isus înțelege să emancipeze individul de grup, începând cu legăturile cele mai puternice: legăturile familiale” (p.74-75). El a opus legii talionului iubirea aproapelui.
Isus a pus la încercare ordinea socială îmbrățișând principiul “nu există <oameni neînsemnați>: există numai persoane apte de a-și alege calea justă, oricare ar fi condițiile lor de viață” (p.75). În orice situație, ființa umană a celui din fața ta trebuie să conteze.
Adevărata libertate pentru Isus nu constă în bogăție. În Evanghelia după Luca se pune întrebarea “la ce-i servește deci omului câștigarea lumii întregi dacă el se pierde sau se ruinează pe el însuși?”.
Femeile sunt puse pe picior de egalitate cu bărbații. Și ele se “salvează” numai și numai prin “credință”. Cum se consemnează în Evanghelia după Marcu, unei femei cu dificultăți firești Isus îi spune “Fiica mea, credința ta te-a salvat. Du-te în pace!”
Isus nu s-a opus obținerii de bunuri. “Ideea centrală a mesajului evanghelic nu este interdicția sau disprețul bogăției, ci necesitatea partajului. Isus îi denunță pe cei care acumulează bogății fără a se îngriji de săracii care trăiesc la poarta lor” (p.80).
Isus a făcut clară deosebirea dintre religie și politică. “Mesajul lui Isus este în fapt denunțarea confuziei între domeniile religiosului și politicului, după părerea lui ireconciliabile” (p.83).
Isus și-a învățat discipolii să nu intre în ciclul violenței. El a mers cel mai departe în această direcție. “Nu numai că el cere să nu se răspundă la violență prin violență; nu numai că el sugerează să se dezvăluie falsitatea poziției agresorului adoptând atitudinea exact inversă celei pe care el o așteaptă; dar, în plus, Isus cere să-l iubești!”(p.85).
Isus se adresează inimilor. La el, “iertarea este un act interior care-i permite omului să nu intre în spirala urii și a violenței mortale” (p.86). Isus a plasat “iubirea” – iubirea lui Dumnezeu și iubirea aproapelui – mai presus de orice.
Frederic Lenoir observă că toate aceste opțiuni ce compun filosofia lui Isus stau pe o nouă concepție asupra omului – sinonimă cu o “revoluție”. “Un element se dovedește capital în această revoluție: concepția sa asupra ființei umane ca subiect autonom, căruia îi atribuie o valoare inedită, restabilind fiecare individ în deplina sa demnitate și libertate sa deplină, independent de orice considerent exterior: vârstă, sex, statut social, religie…” (p.89). Isus insista asupra caracterului sacru al omului și egala demnitate a tuturor ființelor umane deoarece toate sunt fii și fiice ale aceluiași Tată ceresc.
Aceasta este, captată în linii foarte strânse, filosofia lui Isus. Cu siguranță, însă, ea nu se epuizează astfel. După cum nici filosofia nu epuizează profilul lui Isus Cristos.
Felicitări dle profesor.
Asta e din cursul de socialism stiintific pe care-l preda acum 40 de ani.
Dai în străchini, camarade, Marga nu a predat vreodată socialism științific. Am fost colegi la catedră în fiecare moment. A debutat cu Filosofia istoriei, a continuat cu Istoria filosofiei, Teoria argumentării, iar în afara țării a predat în Franța, germania, Israel, Austria altceva. Ar trebui să mai citești căci ce scrie în articol nu are de a face cu ce spui. dacă nu citim nu înseamnă că tot ce vorbim trebuie luat în seamă. Dar poate diversiunea te interesează. Este ieftină.
Cam mare grădina, nenicule! Păi dacă asta-i socialism științific atunci orice este socialism cum zici. Așa de mare ți-e ura pe idei ce nu încap în căpșor că încurci toate? sau asta-i simbria – să discreditezi și să fugi? Vezi, de asta nu se poate progresa. Tot timpul într-o discuție serioasă vin neinformați sau unelte. Așa nimeni nu poate face progrese. Vai de capul satului!
Si astazi „colera” lui Isus ar fi justificata.
Este desigur evident că Isus nu era advers obținerii de bunuri (de exemplu prin muncă). Însă în privința redistribuirii bogăției avea niște idei ceva mai radicale decât autorul citat de către domnul prof. Marga.
„Iisus i-a zis: Dacă voieşti să fii desăvârşit, du-te, vinde averea ta, dă-o săracilor şi vei avea comoară în cer; după aceea, vino şi urmează-Mi.” (Matei 19:21)
Nu i-a cerut tânărului bogat să le de-a ceva acolo și săracilor, ci să-și împartă acestora ÎNTREAGA sa avere.
Iar dacă obținerea de bunuri materiale este necesară vieții, acumularea acestor bunuri însă pare să o fi socotit o activitate demnă de dispreț:
„Iar Iisus a zis ucenicilor Săi: Adevărat zic vouă că un bogat cu greu va intra în împărăţia cerurilor.
Şi iarăşi zic vouă că mai lesne este să treacă cămila prin urechile acului, decât să intre un bogat în împărăţia lui Dumnezeu.” (Matei 19:23-24)
Dacă chiar ar fi socialism, părințele, care-i hiba? Nu a spus Isus să împărțim ce avem cu fratele? Nu-i creștin să-l înțelegem pe fiecare? Se cam vede pe ce mâini este Isus dacă mata a-i asemenea reacții. Așa părinței se dau pe nedrept creștini.
Depinde de traduceri, stimate Ciprian. Traducerile au probleme pe care clasiciștii le știu. Să nu luăm cuvintele folosite ca ultim cuvânt. Precauția este sănătoasă, căci distanța în timp e mare, iar cuvintele folosite de Isus erau diferite de cele de acum. Nu mai vorbim de diferența dintre ceea ce a spus Isus și ceea ce s-a relatat. Aici contextele au avut un cuvânt greu. Lenoir, pe care îl știu și din alte scrieri decât cele citate de domnul Marga, cunoaște bine lucrurile.
In Dialogurile lui Platon, Socrate considera ca un adevarat intelept nu se va ingriji sa aiba haine bogate si hrana buna, ci va cauta sa ajunga la Stapnul cerului, in aceiasi nota putem intelege si invatatura lui Orfeu care indemna la o alimentatie simpla vegetariana pentru a opri ciclul reincarnarilor. Corect, Iisus a spus sa-si lase averea si sa-l urmeze. Sensul este profund, orice lucru material adunat devine un atasament/o legatura, el creaza un sentiment de regret/dor fata de lumea pamanteasca, a ajunge in Ceruri si a trai beatitudinea inseamna sa nu mai ai la ce sa te intorci, de a nu mai avea dorita sa cobori in materie ci de ridicare in ierarhia cereasca. Fiind o scantei nu mai ai nici trup nici percetii senzoriale, deci nu mai poti gusta din ceea ce a fost pamantesc. Daca ai citit „Tinerete fara batranete si viata fara de moarte,” atunci vei intelege ca Fat Frumos a atins nemurirea, dar amintindu-si de cei dragi, de atasamentele sale si-a dorit intoarcerea, a pierdut nemurirea. Miliarde sunt crestini, insa putin sunt cei ce cauta sa adune comorile sufletului si mai putin bogatii. Comunismul pare sa fie dupa invatatura lui Iisus, sa ajuti, sa fii bun si sa imparti cu altii adica milostiv.
Numai că nu merge citirea lui Iisus cu mintea la Orfeu și Socrate. Tradițiile evreiești, mult înainte de Iisus erau mai dispuse să ia în seamă individualitatea oamenilor și nevoile firești. Aceste tradiții au mers pe ideea unui legământ al oamenilor cu Dumnezeu, nu pe ideea accesului în sfere înalte, ca la greci. La Iisus este ceva comunizant, dar este greu de discutat câtă vreme la noi comunismul este redus la regimul politic de tristă amintire al lui Ceaușescu sau Gheorghiu-Dej. Dar la Iisus nu este vorba de regim politic, ci de atitudine față de celălalt, de morală a iubirii aproapelui, în termenii preciși. Câți dintre creștini întruchipează această morală – da, este chestiunea cea mai gravă.
Voi nu vedeți că Iisus Christos este Fiul Lui Dumnezeu? că este Dumnezeu și om și că este cea mai clară dovadă că omul este creat dup chipul și asemănarea Lui Dumnezeu? Nu vedeți că oameni căzuți în întunericul propriilor păreri, idei, filozofii se identifică cu niște biete animale sub raționale? Christos a înviat!, lumea a luminat și o luminează; doar cei care resping asta, stau și orbecăie în întuneric, nefericiții!
Cam Mic de tot, bade! Așa ceva nu ai cum să vezi, fiind vorba de credință profundă. Și rațională, nu mistică ieftină, pe care și un copil o ia în răspăr! Iisus obligă la gândire, nu este destul să crezi. Acesta este misterul mare – a pus credința în termenii gândirii despre om. Așa că lasă părințele filosofii, că știu ei, care vor, despre ce este vorba. Ar trebui ceva prospețime și în credință. Altfel suntem tot în anii 30.
Nu e oare ciudat ca marxistii in loc sa dezvolte „filosofia lui Isus” au blasmefiat-o, iar pe slujitorii Domnului i-au persecutat
„crucificandu-i”? Ceea ce apreciez la aceasta analiza in afara acuratetei axiologice, e faptul ca majoritatea indoctrinatilor marxisti de pe Forum o privesc cu un respect total neasteptat de la niste ateisti inraiti!!!
Ei vor sustine ca Marx tocmai asta a facut,a dezvoltat filosofia lui Isus dandu-i o forma inchegata si un SCOP in sens teleologic,
organizand deposedarea bogatilor atat de averi, cat si de puterea politica!?
Numai ca Isus a propovaduit iubirea de aproape in toate formele sale vizand scoaterea la suprafata a trasaturilor omenesti, prin aceasta indepartandu-l de „fiara originara”, spre deosebire de Marx care a conceptualizat TEROAREA ca INSTRUMENT de „creare” a unei lumi „mai bune”! Si pentru a distruge „concurenta” formidabila a lui Isus, a malformat acel aspect al invataturii crestine care promitea fericirea transcendenta, ignorand ca aceasta putea fi atinsa doar printr-o existenta terestra marcata de DRAGOSTEA DE APROAPE, de „respectul pentru cele omenesti si cele sfinte”…
De fapt, Marx l-a copiat si pe Isus preluandu-i „conceptele” principale, printre care si „crearea omului nou”, asa cum a procedat cu filosofii consacrati intr-o ampla operatiune de plagiat intelectual, un „amalgam” menit sa stearga urmele raptului, produsul fiind o monstruozitate care a costat omenirea cateva miliarde de victime…
Cunoștințe superficiale, Șarlică! De pe lună așa par lucrurile, dar cunoașterea a mers mult mai departe decât spui. De la Iisus la Marx s-au interpus enorm de multe praguri. Trebuie citit, par exemple, creștinismul de la Luther la Hegel, Schelling, Strauss, Feuerbach, nu doar filosofia acestora. Nu este nici un îndoctrinat marxist cum zici, în discuția asta. Lupți cu fantomele? În definitiv și Marx a spus că nu este marxist! Ar fi de învățat, nu de repetat clișee ale unei culturi de mult clasate. Dacă nu ies din cap clișeele, totul este degeaba – și lectură, și opinie.
A sosit momentul sa ma ocup de ateii superindoctrinati marxist „Pt. Ciprian” si „Pt. Anda” care se…contopesc in adularea elucrubanta a comunismului in trupul unui inorog cu doua capete!
Lasitatea acestui pretins specialist in filosofie care comenteaza inept am mai incondeiat-o aici cu alte ocazii si vad ca nu
se serios pe carte! Ideea descreierata propagata tot de marxisti e ca ideologia genocidala a fost aplicata gresit, reflex plin
de disperare pentru prezervarea elucubratiilor…
Am mai explicat aici cum kgb-istul Gorbaciov l-a crucificat pe Stalin pentru a-l salva pe asasinul contra umanitatii, Lenin, al carui trup bicisnic e pastrat in continuare la mare „cinste”, fapt care certifica odata in plus cacealmaua organizata in 1989,
de trecere a Lagarului Bolsevic de Concentrare la capitalismul kgb-ist de stat!!!
Sa nu uitam ca Lenin a provocat mai multe victime decat Stalin prin organizarea primului macel bolsevic mondial si a razboiului civil urmat de infometarea la fel de organizata a imensului Imperiu Tarist transformat in Rusia sovietica!!!
Infometarea a generat aprox. 10 milioane de victime, asa cum reiesea indirect dupa recensamantul de la mijlocul anilor 1930! La acest bilant MACABRU, Lenin a adaugat GRIPA SPANIOLA raspandita generos in intreaga Europa de catre medicii bolsevici…
„simona”, cand ii citeam pe cei cativa enumerati tu te jucai in…tzarana! Salut totusi faptul ca ti-ai dat un pseudonim, chiar dacanu recunosti direct ca ai scris aici replici la „Ciprian” si „Anda”. Cu alte ocazii m-ai atacat cu alte cateva pseudonime, dar la fel de inept si axat pe persoana si nu pe idei. Spre deosebire de tine am dezvoltat o viziune inchegata despre lume care da multe raspunsuri atat asupra trecutului, cat si al prezentului generat de acest trecut criminal!
Profesorul nu a facut intamplator aceasta analiza exceptionala in saptamana Pascala si nu am facut decat sa prezint unele aspecte
pentru a o accentua. Isus nu a propovaduit masacre, iar filosofii autentici studiaza/analizeaza idei, construiesc concepte, nu fac
apologia holocaustului/genocidului. Dar ti-am mai explicat toate astea cand semnai „Friedrich” sau ” Ileana Rollason” etc…
Radiografia pe care o fac prezentului e cea mai buna dovada ca cunosc trecutul sub toate fatzetele sale absconse. Crezi ca te poti rupe de viata adevarata izolandu-te in lumea conceptelor din care nu reusesti sa extragi esenta? Citeste ce au scris adevaratii filosofi, care au creat scoli, nu doar apologiile sau criticile altor filosofi fara opere. Noile curente sau viziuni nu garanteaza valoarea, nu creaza o noua calitate, ele incearca doar sa surprinda fatzete noi, care sa deschida eventual noi perspective asupra evaluarii gandirii TITANILOR. Din pacate pentru tine, Marx nu face parte din acest club select, asa ca umbli dupa cai morti, vorba
bolsevicului Brucan, cel care a aplicat „filosofia” marxista in Romania in 1945 si 1989…
Nu prea explici nimic, nene. Însăilezi un amestec de legionarism și vorbe goale și crezi că e important. Acum pare că și securiștii sunt antimarxiști, iar la umbra lor se poate face pe curajosul. Dar se vede, nene. Discuția profesioniștilor – nu din cei de paie – este cu totul alta și despre Iisus, și despre Marx și despre cine vrei. Faptul că ne ascundem prin subsoluri nu dă dreptul moral să vorbim la întâmplare. Sau dirijați de acolo…
Dacă tot la Brucan ai rămas atunci este clar ce pricepi prin filosofie. Unde filosofie la Brucan? Nici vorbă, habar nu avea și nici nu pretindea, sper. Lumea a evoluat mult și ar trebui să învățăm asta. Așa că lăsându-ne capul în buruieni nu facem decât să vegetăm.
Cenzura, comentariul meu de la orele 13:06 se afla inca in „moderare”!!! Cenzor, asa crezi tu ca poti bloca comunicarea unor idei
deranjante Secu, prin amanari sau nepublicari?
Mai, „simonica”, dintr-un intreg comentariu tocmai de chestia strecurata cu Brucan, simplul executant al ordinelor „filosofilor” bolsevismului, ti-ai gasit sa te agati cu disperare?
Esti condamnata sa respiri pe vecie aburii narcotizanti ai dezbaterilor teoretice de care se folosesc asasinii ideologici pentru a-si disimula activitatile criminale DIN LUMEA REALA…
„Pt. Anda”, mai baietzica, chestia cu „nene” si „legionarism” ti-am fumat-o de mult cand foloseai pseudonime mai acatarii, ba chiar ti-am explicat ca NAZISMUL/FASCISMUL/LEGIONARISMUL ETC sunt creatiile miscarii bolsevice, dand si exemplele corespunzatoare, doar cateva ca sa nu va obosesc neuronul…
Dacă cuvintele nu contează, cum zici, atunci de ce te mai obosești, omule? Lasă-i pe cei care știu ce înseamnă fiecare cuvânt și răspund de el să-și spună părerea! Mesteci vorbe și apoi vrei să te ia cineva în seamă. Numai că este cam iresponsabil.
„Pt. Anda”, ca un facut apari din vagaunile unde vegetezi de cate ori publica Profesorul Marga, sub cele mai tembele pseudonime ca sa cadreze cu discursul pe care-l livrezi cu obstinatie.
Mesajele mele va scot din minti, ma refer la unicul neuron proaspat iesit din hibernare! Deja comentatorii te cunosc ca incapabil sa emiti o idee proprie si atunci ataci persoana deranjanta, metoda tipic securista.
Comentariile mele va strica socotelile, in special demascarea „filosofilor” si „istoricilor” marxisti care acopera crimele marxismului impingand dezbaterile in plan teoretic…Despre miliardele de victime nu ati suflat un cuvintel,
bestiilor securiste… Ce sa mai spun de cazul Lazar care demasca duplicitatea bolsevicilor romani, atrocitatile continuand nestingherite pana in 1989 cu aceeasi ferocitate bestiala care a asigurat masacrarea unor popoare si a unor clase sociale in ultimii 170 de ani la nivel mondial! Dar e mai bine sa participam la colocvii despre sexul ingerilor, nu-i asa, atei nenorociti…
Iar faci varză din orice, șarlicule. Ce legătură are Lazăr cu Isus, despre care se discută aici? Nu faci decât să te demaști – cultură de improvizații, vehemență de stradă, lipsă tipică de argumente, vorbe goale. Am văzut că m-ai apelat. Îți confirm că bați câmpii cu suficiență.
„Ileana zisa si Rollason”, va jucati cu pseudonimele la fel cum o faceti cu cuvintele, despre idei sau analize nu aveti resurse, eventual insirati niste nume celebre, in rest desert total!
Pe voi nu va intereseaza victimele oricarui tortionar si cu deosebire ale marxismului, ideologia care l-a facut asasin pe Lazar si alte zeci de milioane de asasini la nivel mondial de cand a aparut Maex si pseudoteoria lui.
Despre Isus nu aveti dreptul sa vorbiti, ateilor securisti, creaturi monstruoase ale ideologiei marxiste criminale,
„simona”, „Pt. Anda”, „Ileana”, „Ileana Rollason”, Friedrich”, „Ion Acatrinei” si alte pseudonime alese dupa teme.
Personalitate multipla lipsita de demnitate si de onoare datorita culturii mediocre, dupa ureche, dublata de un tupeu invers proportional. Ti-ai ales prost mentorii sau mai precis mentori dogmatici te-au malformat intelectual si moral!
Comentariul care te-a dus in turbare prezinta caracteristicile unei analize pe tema abordata de Profesor, ceea ce tu si ceilalti cu care te identifici nu sunteti capabili…
Oricine are voie să vorbească de Isus. Nu este proprietatea cuiva, har Domnului. Charlie, te demaști singur. Vezi cu ochii deschiși că articolul este despre Isus, nu despre Charlie sau Marx sau Lazăr, cum bați câmpii voios prin subsoluri.
Mă șarlică, iarăși mă chemi. Nu te-am mai băgat în samă de mult, dar recidivezi cu aiureli. Las-o baltă, că nu cunoști nici pe Isus, nici pe alții, Pune mîna pe carte că nu ține. Mai sunt pe lume oameni cu capul pe umăr. Să te ajut să ți-l pui?