Gellu Naum: Pe toate ni le-a dat partidul

„Lumină şi putere: Lumina pleoapelor noastre străvezii/ şi zîmbetul trecut de pe o gură pe alta, ca un sărut,/ şi haina care te fereşte de muşcătura iernii/ şi mâna prietenului care îţi caută mîna,/ aşa cum pasărea îşi caută cuibul,/ şi mîngîierea tatălui, ca pe un drept al vieţii/ caldă încredere în care te adăposteşti/ aşa cum se adăposteşte apa fluviului în matca sigură/ puterea de a nu fi singur în singurătate,/ puterea de-a iubi şi bucuria/ păstrată în adîncul ochilor, în adîncul inimii,/ şi puritatea frunţilor în ceasuri de noroi şi oboseală,/ şi atitudinea că oamenii se oglindesc în tine,/ iar chipurile oamenilor sînt oglinda ta,/ puterea de-a simţi, cînd te credeai o frunză în copacul toamnei,/ că eşti legat de oameni prin rădăcini statornice/ şi lampa luminînd prin ceaţă, către vis,/ pe toate ni le-a dat/ Partidul.” (Gellu Naum, „Lumină şi putere”, „Rapsodie pentru alegeri”, Bucureşti, 1975, p. 91).

„Primăvara lumii: (…) Primăvara, o mie nouă sute patruzeci şi nouă/ Bate ploaia subţire, subţire/ peste oameni/ peste mugurii cruzi,/ crengile flutură în neştire,/ sevele primăverii urcă în adîncuri/ şi le aud cu urechile mele,/ sevele primăverii, proaspete, grele. (…) Sevele primăverii urcă mereu./ Ştirbey se mai iveşte la cozi,/ (ţăranii i-au intrat în moşie,/ a crăpat glorioasa monarhie,/ ca o băşică de săpun a crăpat) Ştirbey se mai iveşte pe la cozi./ „Pîinea-i necoaptă, amară,/ să dai cu tunul şi nu găseşti o gambelă,/ păi asta e ţară?/ Vine iar seceta, vin iar inflaţiile,/ n-ati citit în gazetă?/ Fraţilor, ce-o să mai fie!/ O să pierim, vai de noi!”/ Şi oftează mîngîindu-şi pe ascuns decoraţiile: „Sonny-Boy, hai, vino-napoi!”

(…) Şi primavara s-a statornicit,/ proaspată, caldă, curată.(…) martie 1955″. (Gellu Naum, „Poemul lumii”, antologia „Ceea ce nu se uită. Din lirica românească antifascistă”, Editura Minerva, Bucureşti, 1977).