Vorbe goale şi laude cât cuprinde. În acest timp, realitatea infirmă toate aceste vorbe goale. Din vremea lui Nicolae Ceauşescu, în toate revistele de specialitate, de la literatură la tehnică şi medicină, apăreau sute de articole în care nu mai aveai loc de atâţia super-specialişti, pe care nu-i aveau nici Europa şi nici SUA.
Discipolii acestor „specialişti” optzecişti administrează azi România. Toţi îşi dau cu părerea despre orice, dar nu se pricep la nimic, la fel ca în anii’80. Preşedintele ţării dă sfaturi de revigorare economică: azi măreşte TVA, mâine anulează taxa, acum impozitează pensiile, peste un ceas se răzgândeşte. În timp ce lectura sa se reduce la neant. Şi ţara este neantizată social, economic, politic şi cultural.
Apoi cine şi pe ce criterii a stabilit cuantumul de 25% de diminuare a salariilor? De ce nu 20% sau de ce nu 10%? Iar timpul este ezitant: ba pentru 6 luni, ba până anul viitor sau, cum spun unele voci, pentru totdeauna.
Dacă specialiştii neantului rămân în continuare stăpâni pe pârghiile statului, rezultatul nu poate fi decât haos şi neant. Iar dezmembrarea ţării este o chestiune de deliciu diplomatic. Aceasta în timp ce şi opoziţia şi-a încetat rolul istoric. În loc să sesizeze mizeria în care ne prăbuşim şi să fie solidari cu noi, dnii Ponta şi Antonescu polemizează ridicol între ei în timp ce ţara o ia la vale din cauza viiturii prostiei.
De exemplu, cum a ajuns ideologul de partid Octavian Ştireanu în funcţii publice înalte după 1990? Căci demersul său de odinioară numai democratic nu era: „(…) expunerile tovarăşului Nicolae Ceauşescu reprezintă sursa ideologică a adoptării unor soluţii optime, izvorâte din realităţi, reflectă străduinţa de a găsi… răspunsuri la întrebările pe care le ridică viaţa” (Octavian Ştireanu, „În spiritul viu al Teoriei revoluţionare”, „Amfiteatru”, anul XV, martie 1980, p. 3).
„Printre marile obiective politice ale Partidului Comunist Român se află înscris educarea revoluţionară a tineretului, formarea tinerei generaţii de constructori ai socialismului şi comunsimului ca o îndatorire de onoare şi o sarcină esenţială a întregului partid” (Octavian Ştireanu, „Partidul şi tânăra generaţie”, „Amfiteatru”, anul XV, aprilie 1980, p. 3).
Jurnalistul Ioan T. Morar scria nu demult astfel: „(…) În concepţia partidului nostru, de realizare a legăturii cu masele, credem că întreg corpul didactic din învăţământul superior trebuie să fie preocupat de formarea complexă a personalităţii studentului, viitor specialist, de formarea lui politică prin menţinerea interesului şi faţă de cartea social-politică” (Ioan T. Morar, „Popularitatea şi popularizarea cărţii social-politice”, „Viaţa Studenţească”, nr. 11, anul XXV, 18 martie 1981, p. 9).
Un alt jurnalist, renumit astăzi, Sorin Roşca Stănescu, afirma în 1985: „Secţiunea a 8-a, a celei de-a 29-a sesiuni a cercurilor ştiinţifice studenţeşti… au acoperit o largă paletă tematică, un loc important fiind consacrat analizei rolului şi locului tineretului patriei noastre în procesul de edificare a societăţii socialiste multilateral dezvoltate, contribuţia Partidului Comunist Român, a secretarului său general, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, definirii pe care Asociaţiile Studenţilor Comunişti trebuie să o aibe în procesul construirii României moderne, a României comuniste…” (Sorin Roşca Stănescu, „Preocupări ştiinţifice circumscrise anului internaţional al tineretului”, „Viaţa Studenţească”, anul XXIX, nr. 20, 15 mai 1985, p. 5).
Actriţa Anca Sigartău în 1989 era preşedinta Consiliului Asociaţiei Studenţilor Comunişti din Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografie Bucureşti. În această calitate a publicat articolul „Noul chip al omului de mîine” din care oferim un fragment: „(…) Aşa cum ne îndemna secretarul general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, trebuie să facem totul pentru obţinerea unei noi calităţi, să racordăm arta la izvorul nesecat al realităţii contemporane” (Anca Sigartău, „Viaţa Studenţească”, anul XXIX, 4 ianuarie 1989, nr. 1, p. 7).
Mircea Micu, membru al Uniunii Scriitorilor şi literat cu pretenţii, era şi el un apărător fervent al obedienţei ideologice:
„Partid, desăvârşită frumuseţe,/ şi cântec ce pe buze arde viu,/ Aş vrea să-ţi fiu un steag de tinereţe/ şi braţ apărător aş vrea să-ţi fiu./ Că eşti lumina ce ne dai putere/şi inima ce bate viu în piept,/ Partid – pilon susţinător de ere/ şi-al ţării, pe un drum dens şi drept” (Mircea Micu, „Viaţa Studenţească”, anul XXV, nr.18, 6 mai 1981, p. 7).
Dinu Săraru, romancier, publicist şi dramaturg, fost director al TNB, descria cum arăta „o personalitate la scară planetară”: „(…) România Preşedintelui Ceauşescu este, în film, prezenţa cea mai viu grăitoare pentru faptul că biografia Conducătorului nostru se dovedeşte azi atât de strâns legată de destinul întregului popor” (Dinu Săraru, „O personalitate la scară planetară”, SLAST, anul III, nr. 5, 30 ianuarie 1983, p. 5).
În acelaşi număr al suplimentului „Scânteii Tineretului”, Virgil Calotescu adresa următorul omagiu: „(…) Vă mulţumim tovarăşe Nicolae Ceauşescu, pentru ceea ce înseamnă viaţa inconfundabilă şi adevărată a poporului român” (Virgil Calotescu, „Neputinţa cuprinderii”, SLAST, anul III, nr. 5, 30 ianuarie 1983, p. 5).
Virgil Calotescu şi un alt regizor, Pompiliu Gîlmeanu, îl omagiau pe Ceauşescu şi prin filmul-poem „Al patriei Erou între eroi”, deşi biografia lor nu cuprinde şi această peliculă. Mai mult, Pompiliu Gîlmeanu scria în 1983: „Trebuia să reconstituim din imagini simbol… marea personalitate a celui mai iubit fiu al poporului nostru, tovarăşul Nicolae Ceauşescu” (Pompiliu Gîlmeanu, „Omagiu celui mai iubit fiu al ţării”, SLAST, anul III, nr. 5, 30 ianuarie 1983, p. 5).
Profesorul universitar de azi, dar şi politician PSD, Ioan Rus, pe când era preşedinte al Consiliului Uniunii Asociaţiilor Studenţilor Comunişti din Centrul Universitar Cluj-Napoca, o arăta pe „dr. inginer Elena Ceauşescu, pilduitor exemplu de dăruire pentru cauza partidului, pentru afirmarea cu putere a geniului creator al poporului român”, iar cât priveşte „asociaţiile studenţilor comunişti din Centrul Universitar s-au preocupat – sub conducerea organelor şi organizaţiilor de partid – pentru formarea tinerei generaţii universitare în spiritul tradiţiilor revoluţionare ale partidului şi poporului nostru” (Ioan Rus, „Viaţa Studenţească”, anul XXIX, 4 ianuarie 1989, nr. 1, p. 6).
Specialiştii sunt la putere. Vom oferi drept exemplu doi intelectuali, unul de la putere, respectiv din opoziţie. Din sferele puterii actuale face şi dl Vladimir Tismăneanu, despre ale cărui convingeri comuniste a scris chiar domnia sa: „Spiritul revoluţionar studenţimea, alături de întreg tineretul, de toţi oamenii muncii, dă viaţă prin faptul spiritului revoluţionar communist, este angajată plenar în efortul de transformare revoluţionară a societăţii noastre pe drumul comunismului” („Convingeri Comuniste”, 1974, nr. 1, p. 10).
Din tabăra opoziţiei, un alt exemplu de intelectual ar putea fi dl Adrian Năstase, oricum mult mai convingător decât „micul Titulescu”. Interesant ne apare însă opinia dlui Adrian Năstase pe când era un militant „tânăr leninist”: „Teoria marxistă este interesată de sensul evoluţiei societăţii socialiste şi de teoriile care o reflectă. Este evident că această societate s-a transformat în cei trei-patru sute de ani de existenţă, dar progresul uman împinge inevitabil acest sistem către dispariţie” (Adrian Năstase, „Ideologii occidentale la porţile viitorului”, „Tânărul Leninist”, nr. 10-octombrie, 1972, p. 14).
Oare ce fel de opoziţie politică avem pretenţia că există atâta timp cât unul dintre membrii ei marcanţi a profeţit dispariţia capitalismului!? Şi ce fel de putere avem iluzia că ne reprezintă în vreme ce cu toţii par a face parte dintr-un uriaş organism transpartinic?! De slujitori ai neantului şi neantizării sociale. Ce înseamnă asta? Sunt specialişti într-ale adaptării la sisteme politice diferite urmând celebra povaţă românească: „Nouă să ne meargă bine!”.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.