George Clooney: „Niciodată America nu a fost atât de mânioasă ca acum”

Corespondenţă de la Magda Mihăilescu

Sunt multe asemănări între Robert Redford şi George Clooney, celălalt mare nume care, în mod sigur, va marca istoria acestei a 74-a ediţii a Mostrei veneţiene. Amândoi întruchipează idealurile masculine ale unor epoci, anii ’60-’80, respectiv 90-2000. Amândoi au trecut, cu succes, de la actorie la condiţia de regizor şi producător. Şi unul şi altul sunt ceea ce se cheamă artişti militanţi ai cauzelor pe care ar trebui să le numim, fără teama patetismului, nobile. Îi mai uneşte ceva: amândoi s-au însurat la Veneţia. Îi deosebeşte însă, dincolo de vârstă (80 – Redford, 56 – Clooney), un anumit mod de fi implicaţi în destinul ţării lor. Tăcut, fără declaraţii publice, în cazul celui dintâi, dornic să se facă auzit, fără a se bate, însă, cu pumnii în piept, în cazul celui de al doilea. S-a văzut asta şi acum, la Veneţia.

Matt Damon, Julianne Moore şi George Clooney la conferinţa de presă

Redford a venit cu un film (în afara concursului) despre dragostea crepusculară, George Clooney s-a pregătit pentru competiţie cu Suburbicon, o comedie neagră despre America anilor ’50, când rasismul intoleranţa, ipocrizia erau în floare. Cineastul, care este şi coscenarist şi coproducător, nu s-a oprit întâmplător asupra acestei epoci. „Niciodată America nu a fost mai mânioasă ca astăzi” – spunea el la conferinţa de presă. În timpul campaniei prezidenţiale a fost exasperat la auzul atâtor ameninţări la adresa migranţilor sau de discuţiile despre ridicarea unor ziduri. Îi aduceau aminte de trecut. A citit 80 de scenarii, nu s-a oprit la niciunul, când şi-a adus aminte de un vechi proiect al fraţilor Coen. A mutat acţiunea, plasată iniţial în 1987, cu treizeci de ani mai înainte, într-o Americă provincială, în aparenţă liniştită, dar în care a fost de ajuns o scânteie pentru a se aprinde vâlvătaia. Scânteia a fost mutarea unei familii de negri într-una dintre frumoasele căsuţe cu aerul lor de mici construcţii din basme. Numai că, doar peste câteva zile, băieţelului alb nu i s-a mai dat voie să se joace cu vecinul afroamerican, peste alte câteva zile, în jurul locuinţei familiei de intruşi cu altă culoare a pielii s-a înălţat un gard înalt, din scânduri.

Matt Damon, Julianne Moore şi George Clooney la premiera oficială

S-ar părea că în căminele albilor este armonie şi pace, femeile cu rochiile lor pe jupoanele umflate ale modei din epocă sunt numai zâmbet şi iubire, dar să nu uităm că ne aflăm, totuşi, într-un film născut din imaginaţia fraţilor Coen, în care violenţa, deşi dezamorsată prin umor, tot ne pune pe gânduri, iar sângele care curge şuvoaie, deşi ostentativ un ketchup folosit în studiouri, tot ne irită ochii.

George Clooney şi soţia sa, Amal, înainte de a păşi pe covorul roşu

În amintita aşezare, un respectabil tată de familie; Gardner Lodge (Matt Damon, vechi amic şi colaborator al lui Clooney) îşi vede de traiul lui fericit, până într-o seară când doi răufăcători, mai mult jalnici decât măreţi (specialitatea Coen), îi dau, chipurile, viaţa peste cap. Nevasta (Julianne Moore) va muri, ceea ce nu se lasă cu mare jale. Cumnata (tot Julianne Moore) îi va lua locul iar trauma copilului orfan nu va impresiona pe nimeni. Domnul Gardner nu face nici un efort pentru a da de urmele atacatorilor pe care, vom constata, îi cunoştea foarte bine, relaţiile lor fiind o încâlceală de iţe, proprie şi ea lui Ethan şi Joel Coen. Albii întreţin tot felul de complicităţi, unele derizorii, în timp ce protestele rasiste, ameninţările zgâlţâie existenţa aşa-zis paşnicului orăşel.

George Clooney şi soţia sa, Amal, înainte de a intra în sala premierei oficiale

Probabil că unii se întreabă cum ar fi arătat Suburbicon dacă ar fi fost făcut chiar de cei care au scris prima formă a scenariului. Cred că George Clooney este prea inteligent pentru a se fi luat la întrecere cu marii autori de comedie care sunt Coenii. Ţinta lui a fost să semneze „un film rău, dar şi distractiv; care să vorbească despre rasismul de ieri, egal celui de azi, când nori negri plutesc deasupra Americii” – cum mărturisea la întâlnirea cu ziariştii. Ce să spun, ni se tot vorbeşte despre o Americă din noumare – a continuat el – ştim asta de la Eisenhower, dar modelul lui era „omul puternic, alb sau nu”. „Domnule Clooney, vorbiţi ca şi cum v-aţi pregăti pentru alegerea unui nou preşedinte – i-a spus cineva. Nu vreţi să candidaţi?” Răspunsul: „Nu, pentru că nu vreau să-mi distrug viaţa”.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.