Sancțiunile economice impuse de la Washington pentru apropierea periculoasă de Rusia în conflictul din Siria l-au făcut pe președintele turc Recep Tayyip Erdogan să ia calea penitenței și să se prezintre cu coada între picioare în Germania pe care o acuza în urmă cu doar un an de ”nazism”.
Sancțiunile economice și tarifele cu care Washingtonul amenință UE, dar în primul rând Germania, presiunile pentru alegerea cât mai rapida a taberei în războiul comercial SUA-China, sancțiunile cu care amenință administrația Trump Germania pentru cooperarea cu Rusia în proiectul Nord Stream 2 și pentru continuarea cooperării economice cu Iranul au făcut ca Germania să caute un front comun cu Turcia, țară pe care cancelarul Angela Merkel a sugerat deseori că nu o dorește în UE, țară din care Germania și-a retras trupele și bateriile Patriot și pe care a acuzat-o de nerespectarea drepturilor omului.
Vizita președintelui Erdogan la Berlin, la finalul săptămânii trecute,pare să fi marcat reluarea bunelor relații, de această dată pe un front comun anti-Trump. Însă, înainte de toate, întâlnirea de la Berlin a fost una între doi lideri încolțiți, depășiți de miza jocului în care s-au angrenat.
Un drum la Canossa pentru Erdogan
Doar astfel poate fi explicată acceptarea de către Erdogan a umilințelor la care a fost supus, știut fiind orgoliul său uriaș. Oficial, vizita a fost prilejuită de competiția turco-germană pentru găzduirea Campionatului European de Fotbal din 2024. ”Noi avem Europenele, voi aveți dictatorul”, titra Berliner Kurier. Berlinul a fost scena unor proteste masive ale etnicilor kurzi, cu pancarte uriașe afișând fețele femeilor din unitățile miliției kurde YPG, considerată organizație teroristă în Turcia, pancarte cu Abdullah Ocalan, liderul PKK închis in Turcia din 1999. Doar așa se poate explica cum a acceptat președintele Turciei pancartele de la aeroport care cereau eliberarea jurnaliștilor turci, profesorilor și militarilor pe care i-a trimis în închisoare după tentativa de puci din 2016 . În plus, protocolul german a acceptat acreditarea la conferința de presă a fostului redactor-șef al publicației Cumhuriyet, cel care a scris despre cum regimul Erdogan a trimis arme în Siria chiar pentru teroriștii din organizația Stat Islamic, după care a fost acuzat el însuși de terorism și s-a refugiat in Germania. Jurnalistul a renunțat, în cele din urmă, să participe la eveniment. Apoi, la cina oficială găzduita de președintele Germaniei a participat președintele de origine turcă a Partidului Verde din Germania, Cem Ozdemir, care a explicat astfel prezența sa: ”Vreau să-i arăt că într-o democrație opoziția ia parte la viața politică, nu la cea din închisoare, ca în Turcia”.
Recep Erdogan a încercat să salveze aparențele prezentând o listă cu 69 de ”teroriști” care s-au refugiat în Germania și pe care-i vrea extrădați în Turcia. Însă răspunsul cancelarei Merkel a adus o nou umilință: solicitarea Turciei este inadmisibilă. Cu lira turcească care a pierdut o treime din valoare de la începutul anului, cu șomajul crescând, cu presiunea sancțiunilor economice, președintele Turciei a ales să treacă peste aceste ofense și să reia relațiile bune cu cel mai important partener comercial al Turciei.
Angela Merkel, invitata sa se retragă
De partea cealaltă, situația Angelei Merkel nu este deloc mai bună. Administrația Trump încearcă să scoată guvernarea Merkel din imobilismul ce a caracterizat-o în ultimul deceniu. America nu mai acceptă relația energetică actuală între Germania Angelei Merkel și Rusia lui Putin, nici politica mercantilă cu Beijingul, nici ieșirea Germaniei și a UE din frontul anti-iranian pus la cale de Donald Trump, Israel și monarhiile salafiste din Golf.
Incapabilă să inoveze, așa cum a demosntrat-o și de-a lungul precedentelor trei mandate, Merkel este încolțită și în politica internă. Înfrângerea suferită de candidatul său la șefia grupului parlamentar al CDU din Bundestag, demiterea de către Merkel a șefului serviciului secret intern de informații, susținut anterior chiar cancelară însăși, au fost văzute în Germania ca bomboanele de pe coliva actualului cabinet. Comisarul german de la Bruxelles, Gunther Oettinger, un politician influent în CDU, a dat verdictul în fața jurnaliștilor ”Angela Merkel este un cancelar pe ducă”. Mesajul a fost limpede, chiar dacă Oettinger a nuanțat declarația și a spus că Merkel va mai primi un mandat în fruntea CDU și își va duce la capăt guvernarea.
Presa germană amintește că mulți dintre liderii CDU erau de acord ca Merkel să se retragă la finalul celui de al treilea mandat, în 2017 sau chiar înainte, în 2015, la apogeul crizei migrației, provocată în parte de decizia sa de a suspenda legile europene și de a deschide granițele. A fost o decizie care a grăbit și a acutizat criza din relația Turcia-UE, ”reparată” apoi tot de Angela Merkel printr-o înțelegere impusa peste capul celorlalte țări membre prin care UE s-a obligat să plătească Turciei 6 miliarde de euro, iar apoi aceeași Merkel a impus nefericita solutie a cotelor obligatorii de imigranți. Strategia cancelarei de a aplica politici străine conservatorilor (deschiderea granițelor, renunțarea la energia nucleară, stabilirea unui salariu minim) din dorința de a cuceri electoratul de centru și chiar de stânga și a se agăța de putere nu a făcut decât să alimenteze extrema-dreapta, ajunsă în Bundestag pentru prima dată în perioada postbelică. ”Merkel ar trebui să se pregătească pentru viața de după guvernare. Un început perfect ar fi un discurs emoționant de rămas bun. Apoi ar trebui să plece la căsuța ei de la țară din Uckermark. După câteva luni de copt prăjituri și ascultat Wagner, ar putea să aplice penntru o funție importantă la Bruxelles sau la ONU, la New York. Fără îndoială că ar primi slujba”, scrie jurnalistul Konstantin Richter pentru Politico.
Întâlnirea Merkel-Erdogan de la Berlin demonstrează cât de mare este deranjul provocat de administrația Trump în Europa și Orientul Mijlociu. Încercarea Turciei de a sfida Washingtonul prin apropierea de Moscova, încercarea Germaniei și a UE de a înfrunta dolarul american (moneda tranzacțiilor internaționale și a rezervelor valutare) cu moneda unică europeană (un construct politic), înțelegerea Germaniei și Franței cu Rusia, China și Iran pentru contracararea sancțiunilor SUA, încercarea UE de a câștiga timp în fața presiunilor Americii ce-și dorește Europa în tabăra sa în războiul comercial cu China, totul ascuns in spatele marotelor ”multilateralismului”, ”liberalismului”, ”globalizării”, ”liberului schimb bazat pe reguli agreate de toți”, relevă deruta din cancelariile vestice și incapacitatea Europei conduse de Germania de a propune repere noi și de a inova la nivel politic.
Se pare ca din vizita in Germania Erdogan a venit insa cu mana goala. Nu s-au prea inteles! Problemele Turciei sunt prea mari, ca sa le rezolve numai cu Germania. Dati-l jos pe Dragnea pana cand problemele Romaniei nu vor ajunge la fel de mari.
E mai greu sa te intorci pe partea cealalta, ca ti le dai jos !