A fi tânăr nu este o virtute şi nici un păcat. A avea o vârstă tânără nu înseamnă să fii lipsit de răspunderi pe care îndeobşte şi le asumă cei care au în spatele lor povara de înţelepciune adunată în lungi ani de de experienţă.
De un an şi jumătate, România are un prim-minstru tânăr ca varstă, cu o carieră politică de anvergură foarte scurta, datorită ascensiunii sale meteoritice.
La 38 de ani, V.V. Ponta a preluat preşedinţia celui mai mare şi important partid politic, reconstruit de Ion Iliescu, Sergiu Cunescu, Adrian Năstase şi Mircea Geoană din “ruinele păgânului” Partid Comunist Român.
La 40 de ani, liderul social democrat a înlăturat, prin moţiune de cenzură, guvernul condus de M.R. Ungureanu, un politician cu o şi mai scurtă carieră politică, dar cu patru ani mai în vârstă şi girat de preşedintele Traian Băsescu, urmare a loialităţii personale dovedite în funcţiile de ministru de Externe şi director al Serviciului de Informaţii Externe, dar, în principal, si ca o consecinţă a unor influente susţineri externe.
Speranţele populare în noua guvernare au fost de o amplitudine ce a depăşit orizontul oricăror alte aşteptări anterioare. Supralegitimarea guvernului a estompat realităţile grave ale stării naţiunii şi a dat echipei gunernamentale a lui V.V. Ponta un prea mare optimism, în raport cu posibilităţile şi capacităţile fiecărui membru al guvernului, luat în parte, de a înţelege unde se află cu adevărat România şi ce anume ne ţine, în continuare, în blocaj.
Premierul şi România se află într-un moment politic extrem de dificil, greu de înţeles şi aproape imposibil de previzionat în finalităţile sale. Variabilele necunoscute ale actualului moment politic par a fi mai decisive decât elementele de logică ce ar trebui să fundamenteze normalitatea guvernării.
Problemele reale ale României continuă să fie estompate de scandalurile unor ţinte aparent minore, în raport cu adevăratele obiective ale guvernării.
Roşia Montană, nu câinii maidanezi şi gazele de şist ne-au scos în stradă. Dar ce nu vedem în tot acest timp?
Nu vedem cum aceste scandaluri alimentează, într-o alta zonă, indiferenta politică protectoare a unei imense evaziuni fiscale. O evaziune a cărei stopare ar putea să aducă României nu numai resursele financiare ale prosperităţii promise, ci şi rezervele pentru plata datoriei externe.
Nu vedem încetineala de melc a reformei birocratice a fiscalităţii.
Nu vedem lunga boala a sistemului de sănătate, acum blocat în chestiunea distribuţiei cardurilor de sănătate şi a disputei fundamentale pe tema decontărilor schimbărilor de sex.
Nu vedem despăduririle nemiloase şi nu protestăm împotriva nelucrării milioanelor de hectare de terenuri arabile.
Nu protestăm împotriva retrocedării ilegale a unor părţi din patrimoniul naţional unor vinovaţi de crime de război, ori impotriva păcii şi omenirii.
Dar pentru câte alte lucruri la fel de importante ori de mare necesitate naţionala nu ieşim în stradă?
Sub imensa presiune a străzii, a presei, a dreptului nostru de a ne spune părerea şi de a fi necruţători cu deciziile proaste, cu erorile guvernării, premierul are nervii tari, îşi păstrează calmul şi manifestă disponibilitate la dialog, cu toate părţile. Ăsta poate fi un punct forte şi o mare calitate.
Trebuie să recunoaştem că povara guvernării de pe umerii lui V.V. Ponta nu a avut-o nici unul dintre predecesorii săi. Jumătate din această povară înseamnă şanse, cealaltă jumătate poate deveni fatalitate.
Şansa poate veni numai din lungile insomnii ale celui mai tânăr prim-minstru. Insomnii fireşti în ciclul fiziologic al oamenilor cu înalte demnităţi, întodeauna aflaţi în faţa unor mari decizii. Insomnii dătătoare de înţelepciune, când nu sunt pătimaş gestionate şi dimineţile îlgăsesc cu orizonturile strategice ale gândirii limpezite de negurile destinului.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.