Inspectorii

– Serviciile secrete adverse ne pot teleghida politicienii de la mare distanţă!

– Vai! ne-am speriat noi foarte tare.

– Dar nu vă faceţi probleme, situaţia e sub control. Nici americanii, nici ruşii, nici japonezii nu vor reuşi să ajungă la secretul nostru, ne linişteau inspectorii.

Dar întregul București era impenetrabil. De necucerit. Orașul fericirii absolute. Să tot trăieşti. în fiecare sâmbătă aveam carnaval. Duminica plecam la pescuit. Seara ne uitam cu toţii la televizor gata, gata să punem mâna pe nişte premii fabuloase. Dispăruseră medicii, groparii şi cititorii în stele. Voiai o viaţă? Îţi cumpărai o viaţă. Vânzătorul de la magazin îţi implanta un generator sub piele şi gata. Bâz, bâz, bâz. Treceau anii ca vântul.

Ţin minte că inspectorii aveau şi aparate de fotografiat şi camere de luat vederi şi imortalizau cele mai frumoase momente din vieţile noastre. Oameni de treabă, inspectorii.

Când împlineai două sute de ani, trei sute de ani sau o mie de ani, îţi făceau cadou un album cu poze sau câte un filmuleţ nemaipomenit de amuzant.

Umblau din casă în casă. Ştiau pe de rost cine îşi serbează ziua de naştere. Picau ca din întâmplare. Veneau îmbrăcaţi Ia. patru ace. Ferchezuiţi nevoie mare. Cioc, cioc, cioc.

• Cine-i?

• Deschideţi, cetăţeni! strigau inspectorii ‘săltând nerăbdători de pe un picior pe altul.

• Ah, de unde sunteți dragi inspectori? De la PNL? De la PSD? de la USR?

Uite-așa ne văluream, ne închipuiam despre politică și politicieni. Panoramând, scrutând orizontul, privirea observatorului întâlneşte textul devenind propoziţie a lui.

Problema e dacă observatorul se va gândi pe el însuşi ca aparţinând textului, ca fiind al văluririi prin observare şi mărturie. Căci aici descoperim caracterul discontinuu al acestei raportări la vălurirea ca autoritate. Şi totuşi rămân corpuri ale frazei de nedesluşit ca şi cum ar mai fi un observator în spatele nostru, ca şi cum vălurirea ar aştepta sosirea unui altuia.

Celălalt, mult invocatul celălalt, pare a fi aşteptat cu febrilitate. Asta descoperim în evoluţia schemei cinematice a vieţuitoarelor de la saurieni la hominide. O căutare a observatorului ideal, a unicului martor, vălurirea se gândeşte pe sine şi caută printre propoziţiile sale una convenabilă. Tocmai autoritatea ei e pusă în discuţie, nefiind un exemplu de perfecţiune.

De ce această lipsă de simetrie? De ce aceşti paşi nesiguri în căutarea martorului sublim, de ce atâtea eşecuri în politica românească?! La ce bun fluturii sau scriitorii geniali, la ce bun aceste interpretări?!

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.