Insula Zu (18)

În acest spațiu, puteți citi fragmente din opera lui Gheorghe Schwartz – Insula Zu, apărută la Editura Tracus Arte în 2016

De facem abstracţie de cumplita boală a Otiliei, o dată cu încetarea atât de bruscă a Perioadei Marilor Arestări, viaţa de pe Strada Constituţiei se prelingea fără evenimente deosebite. Ba, copiii chiar se plângeau că „în oraşul acesta nu se întâmplă niciodată nimic!” „Şi ce aţi vrea voi să se întâmple?” „Ceva, orice! Numai bătrânilor le place să nu se întâmple nimic!” „Am ajuns bătrân?” se întreba Radu şi îşi răspundea că atâta vreme cât muncea atât cât muncea el, nu putea fi socotit bătrân. Atât Andrei, cât şi Andreea, abia aşteptau să plece în oraşul marii universităţi. „Ce vă lipseşte aici?” îi întreba şi Elvira, enervată de tânguirile tot mai dese ale copiilor. „Totul ne lipseşte aici!” răspundeau Andrei şi Andreea într-un glas. „Aveţi de toate aici!” insista mama. „Avem o criptă bine mobilată” răspundeau cei doi. Elvira s-a plâns Otiliei şi lui Anely. Iar ele i-au spus că nici în familia lor nu e altfel. „Copiii ăştia n-au trăit vremurile noastre şi habar n-au cum e s-o duci prost!” a spus Otilia, iar Anely a completat-o: „A fost un timp când noi chiar n-am avut ce să punem pe masă! Bineînţeles că nu doresc să treacă şi ei prin aşa ceva, însă, când ai de toate, ar trebui să preţuieşti acest lucru!”.

Şi tocmai atunci s-a dezvoltat şi ceea ce s-a numit în presă „Criza elicopterelor”. S-a dezvoltat, fiindcă problema n-a izbucnit din senin. Iniţial, un banal accident – tragic pentru familiile victimelor, dar unul dintre multele evenimente nefericite ce au loc mereu pe glob –, o prăbuşire a unui aparat cu şapte persoane la bord părea să nu depăşească unul din multele breaking news. Însă lucrurile nu s-au oprit la atât. O anchetă internaţională a stabilit că elicopterul a fost doborât. Şi la fel cum gloanţele lui Gavrilo Princip asupra arhiducelui Franz Ferdinand, moştenitorul tronului austro-ungar, au tras după ele moartea a milioane de oameni care n-au fost implicate în nici un fel în acel asasinat, şi moartea celor şapte victime din aparatul de zbor prăbuşit a inflamat întreaga lume.

Mobilizat, Andrei, deşi nu a participat la nici o operaţie de luptă şi a stat tot timpul în cazarmă, visa la camera sa din „oraşul unde nu se întâmplă niciodată nimic”. Andrei a suportat greu viaţa de militar: îi lipsea intimitatea, îi lipseau tabieturile, nu se împăca deloc cu mâncarea primită. (Acasă a fost întotdeauna mofturos la masă. De pildă, maică-sa trebuia să-i îndepărteze pielea de pe copanul de pui. Acum îşi dorea acel copan cu piele cu tot. Şi-l dorea drept cel mai important lucru de pe lume.)

– În limba sanscrită, cică, „război” a însemnat „vreau o vacă mai bună”, a comentat farmacoenciclopedistul conferenţiar doctor Victor Schneider. Acum câte „vaci mai bune” i-ar trebui războiului ca să se sature?

– Păi, nu putem decât spera că n-o să dureze.

– Aşa au sperat… au fost convinşi oamenii şi în 1914.

– Cel mai scurt război s-a purtat între Marea Britanie şi Zanzibar în 1896: Zanzibar a capitulat după nici o oră, a continuat acelaşi farmacoenciclopedist.

– Şi războiul nici măcar nu mai e ce a fost, a comentat şi Augustin Bora mai trăgând o înjurătură. Pe vremuri, trupele unei părţi se luptau cu trupele celeilalte părţi şi când învingătoarea punea steagul pe palatul administrativ al învinşilor, confruntarea se termina. Acum, chiar dacă o armată intră ca prin brânză pe teritoriul celeilalte, chiar dacă-i ocupă capitala, să zicem, luptele continuă asemenea unui foc submers mocnit: azi izbucneşte vâlvătaia aici, mâine nu ştii unde.

– Andora a declarat război Germaniei prin 1914 şi nu s-a ajuns la nici o confruntare armată între cele două ţări. În cel de-al doilea război mondial, Andora a rămas neutră şi declaraţia dintâi a fost uitată. Mult mai târziu, prin… ăăă… 1956, cred, şi-au adus aminte de ea, a spus Schneider, iar Gusti era bucuros că farmacoenciclopedistul are şi el scăpări:

– În 1956? Măi, Schuster, ştii sau crezi?

Toată lumea îşi dădea cu părerea, toată lumea ştia ceva, fiecare avea ce reproşa că s-a ajuns la confruntarea armată, fiecare venea cu o informaţie „dintr-o sursă sigură”, însă, în acelaşi timp, toată lumea era înspăimântată. Şi, într-adevăr, conflagraţia a schimbat viaţa tuturor. Bineînţeles, nici ROVAC, uriaşa multinaţională, n-a rămas neatinsă: abia ce s-a terminat cu interimatul directorului general şi firma s-a aflat în faţa unei provocări mult mai serioase deoarece pe unele filiale războiul le-a găsit de o parte a frontului, iar pe altele pe partea opusă. Aşa s-a ajuns ca unele ţări să rechiziţioneze întreprinderile şi să le adapteze nevoilor războiului. Serviciile secrete, aflate mereu în alertă, şi-au extins cercetările şi, aproape la fel ca pe vremea Perioadei Marilor Arestări, în numele legii marţiale, recent adoptate, te puteai pomeni oricând chemat să dai explicaţii pentru orice. Iar pentru omul de pe stradă, ţintele alese de agenţi se iveau după o logică la fel de greu de înţeles ca şi victimele Glugilor Vişinii. De pildă, directorul adjunct Radu V. Pop de la o firmă atât de importantă ar fi trebuit să pară mult mai suspect decât instrumentistul Bora de la Filarmonică. Şi, deşi şi la ROVAC au apărut „consilieri” cu misiuni precise, pe directorul adjunct nu l-a întrebat deocamdată nimeni nimic, asta în vreme ce pe violoncelistul Augustin Bora l-au ridicat de la o repetiţie şi l-au reţinut mai multe zile. Cu ce putea fi suspect Gusti? (Gusti însuşi a venit cu o explicaţie personală: când ai parte de un necaz, legea seriilor cheamă după el şi alte necazuri: starea Otiliei a fost cea care a declanşat interogatoriile la care a fost el supus. Pentru că altceva violoncelistul Augustin Bora nu a putut să înţeleagă nici când a fost lăsat acasă.) „Tot ce ni se întâmplă în viaţă rămâne un mister, îşi spunea Radu, la fel cum Glugile Vişinii şi-au ales victimele, la fel cum agenţii secreţi îşi aleg victimele, la fel cum bolile îşi aleg victimele, de fapt nu poţi preîntâmpina nimic. Te străduieşti ani de zile pentru ceva şi intervine un lucru neaşteptat şi BUM! Şi e adevărat că doar cu unele asemenea incidente te poţi tocmi, în faţa altora eşti total neputincios. Pe cine să te revolţi că tocmai tu ai contractat o boală? Sau că tocmai cineva apropiat? Pe cine să te revolţi? Şi, totuşi, există o soluţie: Insula Zu, unde nimic nu este aleatoriu, unde tu eşti cel ce controlează totul! Unde nu ajung nici un fel de conflagraţii.”

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.