Între România și Franța. Un parcurs plastic remarcabil

Mijlocul secolului al XIX-lea marchează momentul în care din ce în ce mai mulți pictori români vor pleca să studieze arta la München sau la Paris, contactul artiștilor români cu marea artă europeană devenind tot mai intens.

Theodor Aman, întemeietorul Școlii de Belle-Arte din București, alături de Gheorghe Tattarescu, va fi unul dintre primii pictori români plecați să studieze la Paris. În perioada studiilor, dar și în timpul călătoriilor sale în Occident, Aman a realizat câteva picturi reprezentând peisaje din Franța, cum ar fi curtea de la Contrexéville sau peisaje cu străzi la Spa, localitate situată în regiunea Valonia din Belgia.

La École des Beaux-Arts de la Paris, dar și în cadrul „școlii” neoficiale de la Barbizon se vor forma primii pictori importanți pentru istoria artei naționale: Theodor Aman (deja menționat), Nicolae Grigorescu și Ion Andreescu, Ștefan Luchian și aproape toți pictorii afirmați în perioada interbelică din spațiul românesc. Parisul, sudul Franței sau Bretania, peisajele urbane sau rurale din aceste zone au fascinat generații întregi de artiști români, demn de remarcat fiind chiar Nicolae Grigorescu, care vizitează: Dinan, Dinard, Saint-Malo, Mont-Saint-Michel, țărmul Normandiei, Granville.

Îl vor urma, în alte călătorii inițiatice: Nicolae Grant, Theodor Pallady, Gheorghe Petrașcu, Max Wexler Arnold, Eustațiu Stoenescu, Ștefan Popescu, Elena Popea, Iosif Iser sau Jean Alexandru Steriadi. Peisajele realizate, de exemplu, de Cecilia Cuțescu Storck în Franța, Italia, Spania și Portugalia rămân și acestea de referință în arta românească. Iosif Iser este un alt mare artist român care a locuit o vreme la Paris. În capitala Franței, artistul a fost o vreme vecin de atelier cu marele pictor francez André Derain și a lucrat la revista umoristică „Les Témoins”. Mulți dintre artiștii menționați încep să expună și la Saloanele Oficiale de la Paris.

În jurul anului 1900, ajunge la Paris și Ștefan Popescu, atras de cel mai important centru artistic european al epocii. Pictorul frecventează celebra cafenea „Closerie des Lilas”, din Cartierul Latin, alături de alți artiști români, precum Gheorghe Petrașcu sau Ipolit Strâmbu. Ștefan Popescu călătorește, la fel ca pictorii francezi, în Bretania, Coasta de Azur sau în Maroc, de exemplu. Chiar se va stabili în Bretania pentru câțiva ani, atras de peisajele magnifice ale regiunii. Formația sa artistică și temperamentul îl vor face să fie un adept al lui Lucien Simon și al lui Charles Cottet, peisagiști ai Bretaniei, care făceau parte din Grupul Société Nouvelle. Aceștia erau numiți și „banda neagră”, pentru că erau adepții unor game cromatice sumbre și erau admiratori ai lui Gustave Courbet, părintele realismului francez în arta plastică europeană.

În general, în perioada interbelică, foarte mulți artiști își desăvârșesc studiile la Paris, cu profesori și artiști celebri în epocă, precum Jean-Paul Laurens, Lucien Simon, Henri Matisse. Ultimul dintre aceștia a fost coleg și prieten cu Theodor Pallady. Sculptorii sau femeile-sculptor au studiat în atelierele lui Rodin, Bourdelle sau în atelierul lui Constantin Brâncuși de la Paris. Antoine Bourdelle, de exemplu, a întreținut o relație specială cu Anastase și Elena Simu. Cei doi colecționari nu doar că au achiziționat lucrări chiar din atelierul acestui sculptor renumit, dar au fost și portretizați de către artist. Soții Simu petreceau mult timp la Nisa, dar și la Paris, Viena, Berlin, München sau Florența. Anastase Simu a fost întemeietorul celui mai valoros muzeu privat de artă din România, care a reprezentat o conexiune a mediului artistic și academic românesc cu lumea occidentală. Activitatea celor doi colecționari a fost apreciată de către numeroase personalități ale vremii, printre acestea numărându-se și cunoscutul istoric de artă francez Henri Focillon, care a contribuit substanțial la promovarea artei românești în Franța.

După cel de-Al Doilea Război Mondial, care a instituit, în final, regimurile comuniste în estul Europei și în România, afirmarea artei românești în Occident a fost încetinită timp de peste patru decenii, în perioada 1945-1989.

PS. Expozitia poate fi vizitata la Palatul Sutu/Muzeul Municipiuluii Bucuresti, pina la 29 septembrie 2024.

Articol scris de dr. Elena Olariu, drd. Angelica Iacob/Sectia de Arta/Muzeul Municipiului Bucuresti

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.