Ion Cristoiu: Primul semn că Puterea e în derută

 Faptul că mii de oameni circulă pe străzi în toată România, iar forțele de ordine nu le sancționează, e primul semn că Puterea e în derută, scrie Ion Cristoiu pe blogul său.

Într-un comentariu amplu, jurnalistul tratează situația în care a ajuns România după ultimele restricții anunțate de autorități și recunoaște că s-a înșelat în privința protestelor.

„Contrar profețiilor mele anterioare, protestele nu s-au stins. Marți seară, tinerii (pentru că tineri sînt, chiar dacă acum propaganda regimului nu-i mai alintă ca fiind Frumoși și Liberi) au ieșit în stradă în București și în marile orașe“, scrie Ion Cristoiu.

„Hotărîrea de Guvern (despre care Renate Weber spune că nu s-a publicat în Monitorul Oficial) interzice ieșirea din case fără Declarație pe proprie răspundere pe timpul nopții. Toți cei care încalcă această dispoziție vor fi sancționați de forțele de ordine. Protestele au loc în toată țara în timpul nopții. Și dacă mulțimea n-ar striga Jos Guvernul! sau Jos Masca! sau Libertate!, rezumîndu-se la a sta în stradă, semnificația de protest ar fi aceeași. Pentru că, în condițiile în care Autoritățile au anunțat cu surle și trîmbițe că nu vor permite încălcarea restricțiilor, forțele de ordine fiind mobilizate să reprime orice tentativă de a ieși din case pe timpul nopții, faptul că mii de oameni circulă pe străzi în toată România, iar forțele de ordine nu le sancționează, e primul semn că Puterea e în derută. Nu sînt pentru intervenția milițienească, Doamne ferește! Sînt însă un om logic. Și din această postură, semnalez fractura de logică a Puterii în cazul Protestelor, fractură prezentă și în cazul conflictului de la Metrou. Puterea, prin Dan Barna și Cătălin Drulă, cocoșii Coaliției, au declarat pe sindicaliști ditamai teroriștii și au trîmbițat că nu se negociază cu teroriștii. Pe la prînz aceeași Putere, întruchipată însă de prefectul Alin Stoica, a invitat pe sindicaliști la negocieri. Păi cum vine asta? S-a negociat cu teroriștii?! Marți, 30 martie 2021, a venit știrea că urmare a negocierile dintre Metrorex și sindicaliști, sindicaliștilor li s-au îndeplinit toate doleanțele. Cum rămîne atunci cu teroriștii? O parte a Puterii i-a dat una peste bot lui Dan Barna și Cătălin Drulă. În aceste condiții, dacă ar fi fost minim bărbați, cei doi ar fi demisionat din Guvern. N-au făcut-o. Au preferat să înghită rahatul cu linguroiul de dragul fripturii pe care n-au terminat-o de halit. Nu era mai bine dacă, înainte de a face declarațiile belicoase, cei doi membri ai Guvernului solicitau convocarea unei celule de criză (gest dictat de sfidarea lansată de sindicaliști), și împreună cu premierul decideau o strategie de urmat? Fie de acceptare a dialogului cu sindicaliștii, fie de refuz al dialogului. Și în funcție de strategie se făceau primele declarații. Dacă se opta pentru dialog, declarațiile trebuiau să lase deschisă calea dialogului. Dacă se opta pentru o poziție de forță, se lansau declarații gen Nu stăm de vorbă cu teroriștii. Lipsită de o strategie, ca urmare a unei minime analize a situației, Puterea a procedat cum nu se poate mai prost. A făcut-o pe mușchiuloasa, după care a dat înapoi. Adoptarea unei decizii cerea un lucru elementar, scris în primele pagini ale Abecedarului bunei guvernări. Confruntată cu o mișcare de protest, Puterea trebuie să purceadă de îndată la o analiză a ceea ce se întîmplă. Și pe baza celor constatate în urma unei pipăiri lucide a realității, să abordeze mișcarea de protest.

Acest adevăr e valabil și în cazul Protestelor de stradă împotriva restricțiilor. Înainte de a fi luate măsurile, un Guvern responsabil purcede la o pipăire a realității. Cum vor fi privite noile restricții? Vor stîrni ele proteste? Și dacă aceste proteste vor avea loc noaptea, semn al sfidării aduse deciziilor ce vom face? Renunțăm la măsuri? Dăm înapoi? Și dacă nu dăm înapoi, ce vom face? Oamenii s-ar putea să iasă în stradă noapte de noapte. Vor fi astfel mii de oameni care sfidează o hotărîre. Prin asta hotărîrea devine inaplicabilă. Și dacă n-o poți aplica, nu e mai bine s-o lași dracului?

Orice decizie a puterii actuale trebuie să țină cont de un adevăr:
E lipsită de sprijinul popular cerut de aplicarea unor măsuri nepopulare.

PNL, USRPLUS și UDMR au fost votate de doar 2 milioane opt sute de mii de români.
De regulă, cei care votează un partid care ajunge la putere îl sprijină necondiționat un timp în toate măsurile luate, bune sau rele.
Pe asta se întemeiază luarea unor măsuri nepopulare imediat după alegeri.

Actuala putere nu beneficiază de acest avantaj.
Nu beneficiază de acest avantaj nici președintele Klaus Iohannis, deși scorul său ar putea lăsa impresia că a obținut un capital politic uriaș la începutul celui de-al doilea mandat. Klaus Iohannis a obținut un scor fals uriaș. Un scor care nu dă seamă de dragostea de care se bucură în rîndul românilor, ci de manipularea alegerilor de către Servicii prin intrarea în turul doi al candidatei Viorica Dăncilă. Dacă intra Dan Barna și Klaus Iohannis învingea, victoria sa ar fi fost rezultatul unui capital politic uriaș.

Puterea întruchipată de Președinte, pentru că dacă n-a impus Klaus Iohannis hotărîrea, a acceptat-o, n-a întreprins nici o pipăire a realităților. Au luat decizia fără să se întrebe ce efect poate avea în rîndul maselor. De ce-a făcut asta? Pentru că Puterea instalată după alegerile din decembrie 2020, Puterea întruchipată de președinte și de Camarila sa de generali, e plină de ea ca porcul de bășini, cum spunea Eugen Barbu despre Adrian Păunescu într-un pamflet celebru. Și-a procedat cum procedează de trei luni încoace, fără a ține cont că n-are capitalul electoral care să-i dea dreptul de face tot ce-i trece prin cap:
A început să dea Poporului bocanci în bot cu o plăcere sadică. Plăcerea cu care Raed Arafat decide și anunță măsurile de restricție.

Duminică seara, după intrarea în vigoare a restricțiilor în București și în alte mari orașe, au avut loc proteste de stradă. Proteste duble. Pe de o parte prin ieșirea din case pe timpul nopții. Pe de alta, prin strigarea de lozinci antiguvernamentale.

Ce trebuie să facă Puterea confruntată cu o asemenea sfidare?
Să pipăie realitățile!
Să vadă dacă protestele exprimă o nemulțumire reală și mai ales o disperare dramatică gen Nu se mai poate așa.

A făcut Puterea o asemenea analiză?
N-a făcut.
Și-a dus mai departe aroganța sfidătoare.
Protestatarii au fost acuzați de Klaus Iohannis, de Dan Barna ca antisemiți, fasciști, interlopi. Mașinăria de diversiune a Puterii s-a pus în mișcare.
Divizia Presă s-a năpustit asupra protestatarilor.
Cuvîntul de ordine primit de Divizia Presă:

• Protestatarii sînt manipulați de AUR, un partid fascist.
• Protestatarii sînt huligani.
• Protestatarii sînt sprijiniți de Sputnik.

O lege a Istoriei spune clar:
Dacă o mișcare contra Puterii e reală, cu temeiuri în realitate, cu cauze din adîncuri, ea nu poate fi contracarată de nici o mașinărie de propagandă din lume. Poate mobiliza Puterea pe toți liderii de opinie din România, nu va reuși să contrazică protestul. În seara de 21 decembrie 1989, Nicolae Ceaușescu a dat ordin să fie adus Adrian Păunescu, să vorbească celor de la Baricadă. Spre cinstea lui, Adrian Păunescu n-a venit. Dar și dacă venea, intervenția sa ar fi fost o frecție la picior de lemn.

Prin poziția de ostilitate, de aroganță adoptată din seara de duminică, Puterea a optat:
Merge înainte în confruntarea cu tinerii de pe străzi.

Alături de Presă ea pariază pe Jandarmi.
Abia acum ni se confirmă ipoteza că măsluirea Dosarului 10 august a fost opera lui Klaus Iohannis, avînd drept instrument pe nefericita de Giorgiana Hossu. Președintele s-a dat peste cap ca nu cumva șefii jandarmilor să fie puși sub acuzare. Dacă erau puși, se mai grăbeau șefii jandarmilor de acum să apere Palatul Cotroceni cu ghearele și cu dinții?

Cine va cîștiga confruntare? Nu mă încumet să răspund. Experiența mea de gazetar de peste o jumătate de secol m-a învățat că nimic nu-i mai riscant decît profeția despre sfîrșitul unor evenimente în derulare.

Pot spune doar atît.
Și dacă protestele se vor stinge și Puterea nu va renunța la restricții, perdantă va fi tot Puterea.
Pentru că Puterea va ieși suficient de slăbită din această confruntare pentru a mai avea forța cerută de reformele promise în campanie“.

Articol preluat integral de pe cristoiublog.ro