Fostul preşedinte Ion Iliescu i-a adus un omagiu criticului Nicolae Manolescu. decedat sâmbătă, despre care spune că „ne-au apropiat multe, ne-au despărţit puţine lucruri”.
„Am aflat cu enormă tristeţe că s-a stins din viaţă profesorul Nicolae Manolescu, preşedintele Uniunii Scriitorilor din România. În peste 60 de ani de când ne cunoaştem, ne-au apropiat multe, ne-au despărţit puţine lucruri. Timpul lung a fost acela al solidarităţii şi al prieteniei. I-am urmărit ascensiunea încă de la debutul său în revista ‘Contemporanul’ şi mai apoi în ‘România Literară’, ambele conduse de cel care i-a dat cronica literară, la 22 de ani şi l-a protejat în vremuri grele, George Ivaşcu. În volumul său memorialistic ‘Viaţă şi cărţi. Amintirile unui cititor de cursă lungă’, Nicolae Manolescu rememorează episodul în care, împreună cu Ivaşcu şi academicianul Andrei Oţetea, am ‘complotat’ astfel încât studentul eminent Nicolae Apolzan să fie reînmatriculat după ce fusese exmatriculat din motive politice, de ‘dosar’, cum se spunea atunci, şi să îşi continue studiile strălucite. Astăzi, 65 de ani mai târziu, sunt convins că zeci de promoţii de studenţi ai Facultăţii de Litere îi vor păstra o vie amintire”, a scris Ion Iliescu pe blogul său.
Acesta a adăugat că Nicolae Manolescu este „reprezentant strălucit” al celei mai bune generaţii literare de după război, generaţia ’60, şi lasă în urma sa zeci de cărţi de istorie şi critică literară şi mii de articole.
„‘Istoria critică a literaturii române’ e dintre acele tomuri de care orice literatură a lumii ar fi mândră. Şi-a dat doctoratul cu o teză despre Maiorescu, ‘Contradicţia lui Maiorescu’ şi l-a continuat la catedră şi în stil pe G. Călinescu. După Revoluţie, a făcut şi politică şi a fost senator din partea Partidului Alianţei Civice. Ca preşedinte al PAC, a semnat Declaraţia de la Snagov, demers pe care l-am iniţiat şi care a consfinţit parcursul european al ţării noastre. A fost o vreme ambasadorul României la UNESCO şi îmi amintesc că de fiecare dată când mergeam la Paris ne întâlneam şi depănam amintiri despre plimbările noastre de la Neptun, la malul mării şi la marginea Istoriei. România pierde pe unul din ultimii săi mari intelectuali publici. Spirit polemic şi analitic, plin de umor, lucid, un apărător sclipitor al limbii şi literaturii române, şi-a pus întreaga viaţă sub genericul ‘Profesiunea mea, Cultura’. Transmit familiei îndoliate, prietenilor săi, Uniunii Scriitorilor din Romania, redacţiei revistei ‘România Literară’, pe care a condus-o după Revoluţie, condoleanţele mele. Numele profesorului academician Nicolae Manolescu va trăi cât va trăi şi literatura română. Drum bun, Nicky!”, a mai scris Iliescu.
„S-a stins din viaţă Nicolae Manolescu, cel mai important critic şi istoric literar român de după Al Doilea Război Mondial. Dumnezeu să-l odihnească!”, a transmis criticul literar Mircea Mihăieş.
Comunistii intre ei…
Vedeți bă de ce nu.l.a pus Coposu candidat pe Manolescu in 96 ci pe Constantinescu? Știa că se plimba cu Iliescu la Neptun etc etc. Nu că ar fi fost Constantinescu vreun pur, dar ăsta era nicky…plin de oftică și ranchiună, mare sculă. N a lăsat uniunea scriitorilor timp de 4 mandate..se sudase de scaun. Asta spune multe și de calitatea celor de lîngă, unu mai pigmeu decit altul.
Speranta moare penultima !
Foarte frumos! Duşmani în viaţa de zi cu zi, dar prieteni după moarte. Manolescu i-a fost un opozant înrăit lui Iliescu, dar acesta nu i-a purtat duşmănie. Ştia că aşa e în politică. Poate spune Băsescu un cuvânt despre Manolescu? Nu, pentru că el toată viaţa lui a trăit ca un bişniţar, nu ca un intelectual!
ingropat si pe Manolescu, nea Nelule! Perfuziile de la I V Frunze au avut efect!
Iliescu? sa fim seriosi, nu-i stilul lui, necrologul lui Manolescu nu-i apartine: a fost scris de-un filolog adevarat, cultivat, instruit. Care „uita”, însa, c-Apolzan fusese legionar, adica deloc „democrat”. Plus ca la Paris, numai de „amintiri de la Neptun, la malul marii si marginea Istoriei” nu-ti arde: orasul si Franta sunt pline de propria lor istorie. Sigurul lucru, însa, care apropie Paris-ul de Iliescu e lovitura de stat din decembrie 1989, copie la indigo a Revolutiei Franceze, cu Teroarea si epurarile ei, cu tot. (Sosia literara a lui) Iliescu nu-si aminteste, în schimb, de bonjurismul de la Bucuresti, de revolutia de la 1848, importata din Franta, ori de „Bucuresti, Micul Paris” fiindca pe Calea Victoriei = replici arhitecturale le unor cladiri de pe Champs Elysées: fostele palate CEC si al Bancii Nationale fiind copii in miniaura ale lui Petit si Grand Palais. Ateneul, al Operei Garnier. Parcul Cismigiu, al lui Parc Monceau. Academia Militara, a palatului Trocadero, de pe Champ de Mars, etc. Ori de codurile de legi române, care sunt, de fapt, sau erau, pâna la brutalitatile si plagiatele lui Macovei si restului, din UE, codurile Napoleon. Si nu-si aminteste fiindca NU VREA: Romania pe care-a distrus-o fiind incomparabila, dpdv al calmului calitatii vietii, haosului si razbunarilor gratuite, violentei, kitch-ului de toate felurile, plantate de individ în tara. Manolescu poate fi de plâns, la crapelnita prietenului, al carui filolog il imita pe J.J.Rousseau, evocând „plimbari solitare”, însa, o sa sar de bucurie. Mai ales ca România de alta data nu era-n „marginea Istoriei”. Aia a lui Iliescu este, si acuma.
Doar intreb:
– Are cumva lacrimi Iliescu?
Nu cred!
Stati linistiti la locurile voastre ! Operatiunea jegoasa de subninare a rolului avut de Iliescu in salvarea Romaniei este deplin. Orice elev de clasa a 12 care lupta sa desfiinteze BAC ul stie deja ca Nea Nelu l a ucis pe eroul Niculae si apoi a chemat si minerii. Nu are deci rost sa va stergeti si cu scrisoare lui civilizata prin care il omagiaza pe Manolescu. Habar nu aveti despre cat de valoros a fost Manolescu , dar macar retineti EL NICI MINERII NU I A CHEMAT, nu extindeti si asupra lui mizerie minciunilor rezervace lui Ilici.
Con spune:
24 MART. 2024 LA 23:06
Va rog nu cenzura-tzi contrar Constitutziei, shi respecta-tzi libertatea cuvantului, ca il suparat-tzi shi pe d-nul Yliescu!!!:
Cred ca traducerea este greshita: Este vorba de plimbarile lui Ylici pe sub podurile Moscovei (precum Dan Yosif bishnitzarul, coleg de „revolutzion” odrasla nomenclaturista shi el), cand nimeni nu-i baga sula in coaste. A aparut shi o cantare de la rushi in acest sens, dar acum cu prostocratzia d-lui Marga, la ce se poate ashtepta lumea? Nea Nelu Cotrocelu are pentru totzi „ntelectuali” ca el de spus cate ceva, mai ceva ca altceva, shi acum din lipsa di cadri poate mai candideaza shi el, ca securicii lui tot acolo sunt.
O zi buna.
Con
P.S. Se pare ca inca nu a intinat cauza, pentru ca necrologul lui incepe in vechiul stil kamunizst cu lacrimi de liru, liru, krakadilu
@Ileana Rollason:
Delirezi iar, Madame. Cind sa fi fost manolescu legionar, cind el s-a nascut in 1939?
de după Al Doilea Război Mondial?
Ion Iliescu a dormit in acelasi pat cu Elena Ceausescu
„Nici nu ne jenam de Ionel, era un baiat in pantaloni scurti”
Ion Iliescu şi Elena Ceauşescu au mers împreună, mai întâi, la închisoarea Văcăreşti, unde erau închişi atât Alexandru Iliescu …
Elena Ceaușescu merge la închisoare la Târgu Jiu de mână cu Iliescu. Ea mergea la frate-sau și el se întâlnea cu taică-sau.
Ion Iliescu a dormit in acelasi pat cu Elena Ceausescu –
„Schimbau trenul la Filiasi.
Si, spunea, Elena: „Dormeam toti intr-o odaie acolo. Nici nu ne jenam de Ionel, era un baiat in pantaloni scurti”, …
-pare a fi prima conversie documentata din Istorie:
in pushcarie pe langa fra-su Elenei si tac-su lu Satan mai mic Iliescu
Nici-o-lae intretzinea relatii „burgheze” cu Golem din Dej.