„JUSTIŢIA SUVERANĂ sau adevăratul TRATAT DE DREPT PROCEDURAL“ (75)

In acest spațiu, aici puteți citi fragmente din opera lui Gheorghe Schwartz.

„JUSTIŢIA SUVERANĂ sau adevăratul  TRATAT DE DREPT PROCEDURAL“

Curs practic cu pilde edificatoare  (Vocalize în mi minor) Editura Junimea Iaşi  2016

1. f) Probleme cu bulgărul de aur

Noţiunea: Bulgărele de aur provine din întâmplarea prin care a trecut cineva care, având un bulgăre de aur (şi prisosindu-i uriaşa avere), a dorit să-l ofere semenilor, cuiva căruia valorosul obiect i-ar fi putut crea satisfacţie. Dar nici vecinul, niciun necunoscut oarecare nu a fost dispus să primească un cadou atât de important: “De ce să mi-l dea tocmai mie?”, “Ce urmăreşte cu acest dar?”, “Ar fi minunat să primesc acel bulgăre de aur, el mi-ar putea îndeplini nenumărate dorinţe, dar asemenea gesturi nu se fac gratuit în lumea asta…”

Cauza: susceptibilitatea născută din experienţă duce la respingerea unui act care nu intră în cutume şi, deci, nu are, din experienţa acumulată, o motivaţie general logică.

Efectul: o puternică stare de disconfort atât pentru ofertantul refuzat, cât şi pentru cel ce a ratat o asemenea ocazie dintr-un motiv care provine din susceptibilitatea profundă, fără o motivaţie concretă a  ofertei propriu-zise. („Eu pot să nu-l fi văzut niciodată pe cel care mi-a făcut propunerea atât de tentantă. Îl refuz pentru că toţi cei care mi-au propus până acum ceva n-au fost dezinteresaţi într-o asemenea măsură.” Astfel, percepţia este justificată cutumiar.)

Pentru a nu lăsa neilustrate nici speţele din clasa „Bulgărele de aur”, vom prezenta următoarele două exemple reprezentative:                                      

f1) Vasi Holler n-a acceptat cadoul

După cum se ştie, mass-media au găsit un subiect gras din dispariţia atât de neaşteptată a magnatului John de Magla-Waiss, care a murit în condiţii neclare, fără însă ca anchetatorii să găsească nicio urmă care să-i fi condus la o supoziţie de crimă. Aşa că s-a conchis că decesul s-a datorat unor cauze naturale.

Miliardarul, cunoscut de toată lumea drept Big John, s-a născut într-o familie mai degrabă nevoiaşă, şi-a croit singur imperiul financiar şi, la insistenţele soţiei, dar mai ales ale celor doi copii, şi-a cumpărat şi titlul nobiliar. (Ce nu şi-ar fi putut permite Big John?) Devenind unul dintre cei mai bogaţi oameni ai planetei, a fost stimat de toată lumea fiindcă nu a uitat de unde s-a ridicat şi a donat sume considerabile pentru acte de caritate. Într-o zi, plimbându-se prin aşa-numitul „Cartier al funcţionarilor”, a sunat la uşile mai multor case, încercând să le ofere celor ce-i deschideau, un bulgăre de aur. Din mulţimea celor ce l-au refuzat a fost şi Vasi Holler, achizitor la o filială a trustului ATREC. (Şi Holler a trecut la viaţa lui prin multe, şi el a trebuit să tragă din greu pentru a-şi putea susţine familia, aşa că viaţa l-a învăţat că nimic nu se obţine pe gratis şi fără trudă.)  Şi, totuşi, Vasi Holler a compărut în faţa Curţii, fiind acuzat că a ar fi cauzat moartea a şase membri ai numeroasei sale familii.

Fiind un caz mai vechi şi eminentul procuror Doctor Ragnavaldur Sicl nefiind pe vremea aceea decât un elev mediocru în clasa a IV-a elementară, rechizitoriul a fost susţinut de către procurorul Doctor Ralf Lalazor. Acesta a arătat că, refuzând generoasa ofertă, netrebnicul Vasi Holler, într-un acces de egoism deşănţat[1], n-a luat în seamă situaţia atât de grea a numeroasei sale familii, posibilitatea nesperată ca şi copiii săi să poată urma studii înalte, ca şi soţia, mama copiilor săi, să aibă garderoba visată, dar, mai ales, nu s-a gândit că i-ar putea oferi tratamentul atât de scump, dar atât de necesar bunei sale mătuşi Esmeralda, tratament care poate i-ar fi putut prelungi viaţa. Aflând de refuzul atât de nesăbuit al lui Vasi, Petrache, soţul bunei mătuşi Esmeralda, neputându-se obişnui cu ideea că întreaga familie a fost lipsită total nejustificat de o soartă mai bună, s-a sinucis în baie. Această tragedie n-a fost decât începutul: la fel ca într-o piesă clasică, unde doar al treilea străjer şi a doua doamnă de onoare scapă vii până la ultima cădere a cortinei, rând pe rând, soţia lui Vasi s-a aruncat în lacul de acumulare, fiica mai mare s-a spânzurat, iar Zoli a murit izbindu-se cu maşina de un zid. Bineînţeles că, neavând banii necesari pentru terapia atât de scumpă în cazul suferinţei ei, buna mătuşă Esmeralda, mai ales după decesul soţului, n-a mai luptat cu boala şi s-a stins şi ea. Deci: unchiul Petrache, soţia, fiica mai mare, Zoli, buna mătuşă Esmeralda = cinci decese în aceeaşi familie în răstimpul a doar nouă zile. Al şaselea deces survenit în urma nesăbuitului refuz al „netrebnicului Vasi Holler, într-un acces de egoism deşănţat” a urmat imediat şi el: verişorul Gaby, venit la una dintre înmormântări – cine să mai ştie la care? -, a realizat că, dacă şi aşa au murit atâtea rude, dacă Vasi n-ar fi refuzat „atât de nesăbuit” cadoul, i-ar fi revenit şi lui o parte nu de neglijat. Gaby ştia, ca toată lumea, că „şansa vieţii nu-ţi trece de multe ori prin faţă; ajunge să n-o foloseşti o dată şi nu te vei mai întâlni niciodată cu ea!” Aşa că, la fel ca şi unchiul Petrache – „Sângele apă nu se face!” -, neputându-se obişnui cu ideea că a fost lipsit total nejustificat de o soartă mai bună, s-a sinucis şi el. Şi tot în baie! Deci, aşa cum a precizat în rechizitoriu domnul procuror Doctor Ralf Lalazor: şase morţi din pricina lui Vasi Holler! Aşa că, a spus domnul procuror, faptele învinuitului se încadrează perfect în categoria „ucidere prin culpă”. Şi ce culpă!

Aşa că numitul Vali Holler, găsit vinovat de ucidere din culpă în şase cazuri, şi-a primit exact pedeapsa meritată. (Vali Holler, acel adevărat criminal în serie…)

Notă: acesta a fost un caz mult prea evident pentru ca să i se merite cuiva să-l angajeze pe bani mulţi pe maestrul Ludovic L.: era absolut sigur că Vali Holler va fi condamnat şi fără ajutorul celebrului avocat.

Întrebări:

• „Numitul Vali Holler, găsit vinovat de ucidere din culpă în şase cazuri, şi-a primit exact pedeapsa meritată”. Care a fost această „exact pedeapsă meritată”?
• Fapta comisă de „netrebnicul Vasi Holler, într-un acces de egoism deşănţat” se încadrează în „ucidere din culpă” sau în „crimă în serie”, ţinându-se cont de cele 6 (şase) cadavre?
• Cât de premeditat credeţi că a fost „accesul de egoism deşănţat” al lui Vasi Holler, atunci când a refuzat bulgărele de aur?
• Credeţi că şi John de Magla-Waiss (Big John) ar trebui pedepsit (post mortem), întrucât, dacă n-ar fi făcut oferta respectivă, tragicele evenimente n-ar fi avut loc? Credeţi că numai statutul social al lui John de Magla-Waiss l-a scăpat (legal?) de răspundere?

f2 Probleme cu bulgărul de aur

                                       Roni Black a acceptat cadoul

Roni Black a compărut în faţa Curţii, fiind acuzat că l-ar fi escrocat pe miliardarul John de Magla-Wais, cel cunoscut de toată lumea drept Big John.

După cum se ştie, mass-media au găsit un subiect gras din dispariţia atât de neaşteptată a magnatului, John de Magla-Waiss mort în condiţii neclare, însă cum anchetatorii negăsind nici o urmă care să-i fi condus la o supoziţie de crimă, s-a conchis că decesul s-a datorat unor cauze naturale.

Miliardarul s-a născut într-o familie mai degrabă nevoiaşă, şi-a croit singur imperiul financiar şi, la insistenţele soţiei, dar mai ales a celor doi copii, şi-a cumpărat şi titlul nobiliar. (Ce nu şi-ar fi putut permite Big John?) Devenind unul dintre cei mai bogaţi oameni ai planetei, a fost stimat de toată lumea fiindcă nu a uitat de unde s-a ridicat şi a donat sume considerabile pentru acte de caritate. Într-o zi, plimbându-se prin aşa-numitul „Cartier al funcţionarilor”, a sunat la uşile mai multor case, încercând să le ofere celor ce-i deschideau, un bulgăre de aur. În mulţimea celor ce l-au refuzat n-a fost şi Rony Black, magazioner la o filială a trustului BTREC. Şi Roni Black a trecut la viaţa lui prin multe, şi el a trebuit să tragă din greu pentru a-şi putea susţine familia, aşa că viaţa l-a învăţat de copil că nimic nu se obţine gratis şi fără trudă. Totuşi, la fel ca orice om înţelept şi prevăzător, Roni ştia că marea şansă îţi trece doar o singură dată prin faţă şi dacă n-o înhaţi atunci, n-o s-o mai întâlneşti niciodată. Şi ar fi păcat! Aşa că Black, spre deosebire de toţi ceilalţi (cum a fost, de pildă, „netrebnicul Vasi Holler, într-un acces de egoism deşănţat”), mulţumindu-i lui Big John, a acceptat bulgărul de aur. Cu care spera să-şi achite ratele la casă, să-i ofere o dotă promiţătoare fiicei, July, să-l ţină la şcoala de cadeţi pe fiul Roni Junior, să-şi împlinească visul din tinereţe şi să-şi ia o motocicletă Harley Davidson, iar restul – nu puţin – să depună la bancă, întrucât, aşa cum s-a arătat, Roni Black a fost un om înţelept şi prevăzător.

După ce a realizat toate astea, numitul Roni Black s-a pomenit în boxa acuzaţilor, rudele răposatului  John de Magla-Waiss – Dumnezeu să-l odihnească! – învinuindu-l că a obţinut prin mijloace necinstite uriaşul cadou, bulgărele de aur ce li se cuvenea – după toate legile scrise şi nescrise! – moştenitorilor legali.

„De când l-aţi cunoscut personal pe domnul John de Magla-Waiss – Dumnezeu să-l odihnească! – şi cât de strânse au fost relaţiile dintre răposatul şi dumneavoastră?” l-a întrebat domnul procuror Doctor Ralf Lalazor. La care Roni Black n-a putut răspunde corespunzător.

„Cum vă explicaţi că domnul John de Magla-Waiss – Dumnezeu să-l odihnească! – v-a dat tocmai dumneavoastră nepreţuitul bulgăre de aur?” a continuat imperturbabil domnul procuror Doctor Ralf Lalazor. La care, de asemenea, Roni Black n-a putut răspunde corespunzător.

„Dacă nici nu l-aţi cunoscut pe domnul John de Magla Waiss – Dumnezeu să-l odihnească în pace! -, aşa cum singur aţi declarat în faţa Curţii, dacă n-aţi făcut nimic pentru a merita un asemenea cadou, dacă nici măcar nu ne puteţi explica de ce aţi primit tocmai dumneavoastră bulgărele de aur, nu vi se pare chiar şi dumneavoastră suspect? La care Roni Black a rămas mut.

„Acum, lucrurile acestea fiind clare, vă mai pun o singură întrebare: prin ce metode aţi obţinut bulgărele de aur: prin şantaj, prin jaf sau printr-o aşa-numită inginerie financiară?” Roni Black n-a ştiut să răspundă nici la această ultimă întrebare.

Drept urmare, indiferent dacă a fost şantaj, jaf sau inginerie financiară, un lucru a rămas în afara oricărui dubiu: Roni Black a obţinut bulgărele de aur prin mijloace necinstite. Profund necinstite! Motiv pentru care Justiţia suverană, în înţelepciunea ei, a considerat că este nevoie de o sentinţă exemplară pentru ca un asemenea caz înfiorător să nu se mai repete niciodată. Niciodată!

Toţi cei ce posedă un bulgăre de aur, chiar dacă nu de valoarea celui aflat în această speţă, au fost încântaţi de soluţie, iar cei ce n-au acceptat neobişnuitul cadou al lui John de Magla Waiss s-au simţit răzbunaţi. (Dar, totuşi, nu se puteau opri să-şi imagineze, înainte de a adormi seara, fiecare în patul său, cât de grozav ar fi fost dacă ar fi acceptat bulgărele de aur. Şi, între realitate şi vis, îşi imaginau seara, înainte de a adormi, fiecare în patul său, ce lucruri extraordinare ar fi realizat dacă… dacă totuşi…)

Roni Black şi-a primit pedeapsa meritată. Întotdeauna înţelegătoare, dar niciodată indolentă – mai ales dacă este vorba despre o conduită general umană -, Justiţia suverană şi-a făcut iarăşi datoria.

Întrebări:

• Într-o speţă asemănătoare, în care „netrebnicul Vasi Holler, într-un acces de egoism deşănţat” n-a acceptat cadoul şi a fost condamnat – pe drept! – de justiţia suverană, iar Roni Black, care a acceptat cadoul a fost şi el condamnat – pe drept! – de justiţia suverană, cum explicaţi înţeleptele sentinţe (aparent) bătându-se cap în cap?
• Îl consideraţi pe Roni Black mai puţin vinovat decât „netrebnicul Vasi Holler”, doar pentru că, în cazul său nu s-a sinucis nimeni?
• Atenţie! Întrebare dificilă: Credeţi că şi domnul John de Magla Waiss (Big John) – Dumnezeu să-l odihnească în pace! – are o vină în cele două cazuri? Dacă da – atenţie! Îl incriminaţi pe însuşi John de Magla Waiss (Big John) – Dumnezeu să-l odihnească în pace! –, lucru pentru care puternica familie s-ar putea să nu vă ierte! Dacă perseveraţi şi spuneţi cu orice risc „da”, credeţi că actele de caritate ar trebui interzise cu totul ori doar de la un anumit plafon în sus al donaţiei?

Remarcă ajutătoare: nu uitaţi că nimeni nu e mai puţin vinovat decât noi ceilalţi.

[1] Chiar aşa s-a exprimat domnul procuror Doctor Ralf Lalazor (lucru ce se poate verifica şi din stenograme): „netrebnicul Vasi Holler, într-un acces de egoism deşănţat”.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.