Lectura, ca o iubire care nu-ţi va lipsi niciodată

Societăţi secrete

Autorul, Klaus-Rüdiger Mai, scrie în acest fermecător volum despre mit, putere şi realitate, asasinat şi luptă pentru putere în Vatican, despre simboluri şi legende, lumina catedralelor, meşteri constructori şi francmasoni, despre manifestele rozacrucienilor, ale cavalerilor Crucii de Aur, despre Cavalerii Templieri, despre Marea Lojă Londoneză, revolta Decembriştilor, francmasonii ruşi, despre vârtejul politicii şi despre adevăr şi ficţiune în societăţile secrete. Totodată, abordează complexitatea acestor evenimente, care se întind deja peste decenii. Odată ieşite la suprafaţă, ele nu-şi pierd din actualitate, nu-şi pierd din intensitate. Cele aflate arată că ele sunt adevărate şi se întind până în zilele noastre. Trebuie să cercetăm atent şi să ne distanţăm de clişee. Nu arareori cei care denunţau o fărădelege erau la rândul lor răufăcători. Naziştii i-au numit pe evrei asasini şi conspiratori, dar naziştii erau asasini şi conspiratori. Stalin i-a declarat pe masoni asasini şi conspiratori şi el însuşi era asasin şi conspirator. Cine se ocupă cu conspiraţii are, de asemenea, şi cea mai mare teamă de ele.

„Prieur de Sion”, „Iluminaţii”, „Masoni”, „Opus Dei”, „Skull and Bones” şi multe altele – în ultima vreme zvonurile despre puterea acestor societăţi secrete nu se mai sfârşesc. Puterea societăţilor secrete este o realitate, dar multe dintre ele sunt nişte mituri. Şi multe lucruri rămân dincolo de realitate. Acest volum vă prezintă faptele. „Prea târziu, sub Podul Dominicanilor, atârna cadavrul miliardarului falimentar Roberto Calvi, cel care datorită relaţiilor strânse cu Vaticanul era poreclit Bancherul lui Dumnezeu. Era 17 iunie 1982. Ceasul de mână al bărbatului se oprise şi arăta ora 1.56. La despărţirea de fiica sa, câteva zile mai devreme, el îi făcuse cunoscut acesteia că dacă el ar vorbi, un Papă ar trebui să abdice. Şi, ca şi cum nu era de ajuns, a adăugat că şi dacă preoţii ar vinde întreaga Catedrală Sfântul Petru, aceasta nu ar fi suficient să evite criza financiară care s-ar abate asupra lor ca urmare a declaraţiei sale”. Lista sinucigaşilor care aveau legătură cu această afacere poate fi considerată lungită, iar scandalul care a izbucnit a zguduit politica italiană în întregime. Vaticanul, dintotdeauna loc al secretelor şi al maşinaţiilor absolut de nepătruns, societatea secretă în forma lojei masonice…

Societăţile secrete creează întotdeauna o lume alternativă pentru un prezent apreciat ca imperfect şi care trebuie schimbat. Conspiraţiile reale, teoriile şi legendele privind conspiraţiile intră de aceea aici. Deja crearea unei societăţi secrete, a unei asociaţii bazate pe conjuraţie în adevăratul sens al cuvântului conţine conspiraţia ca parte componentă principală şi ca element de referinţă pentru grupuri de aleşi care au de păstrat secretul. Nu te poţi ocupa, aşadar, cu aceste societăţi secrete, fără a include conspiraţiile, pe de o parte, şi cunoaşterea secretului, pe de alta.

Ella

Celebra scriitoare columbiană Angela Becerra, pe care criticii o considră creatoarea pe plan mondial a unui nou curent literar, numit „idealismul magic”, a fost distinsă pentru acest volum cu Premiul iberoamerican pentru proză „Planeta Casamerica”, în 2009. În acest volum, ea aduce o complexă şi mişcătoare poveste de dragoste stând sub semnul unui erotism rafinat, dar şi o incursiune în abisurile singurătăţii. „Aici e vorba despre un diamant în formă de lacrimă: o lacrimă albastră. Mazro îşi ridică privirea. Ştiaţi că în Antichitate diamantelor li se atribuiau puteri mari? Grecii şi romanii credeau că sunt lacrimile zeilor sau sclipiri de stele, iar Platon vedea în ele fiinţe vii, întruchipări ale spiritelor celeste. Simbolizau eternitatea şi infinitul. Erau folosite împotriva nebuniei şi, mai cu seamă, ca otravă. Se spune că regele Federico al II-lea a murit de o supradoză de diamante. În jurul diamantului s-au ţesut multe legende. În plină Renaştere, sculptorul Benvenuto Cellini afirma că marele său duşman, Farnesio, încercase să-l omoare folosind pulbere de diamant, iar Papa Clement al VII-lea a murit, se pare, în urma unui tratament cu particule pisate de diamant. Se zice însă şi că i-a salvat pe mulţi de la moarte…”

Un roman care s-a născut la Florenţa, în iarna lui 2004. După un grav accident în care şi-a pierdut soţul şi fetiţa, Ella a încetat să mai scrie şi să mai lupte pentru supravieţuire. Speranţa necugetată că fetiţa ei e încă în viaţă o determină să plece la Florenţa, unde o caută cu disperare. În dorinţa de a se simţi vie din nou, inventează o făptură tăcută şi enigmatică, Doamna Înlăcrimată, care era vizitată în splendida ei casă de pe Via Ghibelina de diverşi bărbaţi faimoşi, fascinaţi de misterul în care se învăluise şi care îi adoră trupul. Niciunul nu ghiceşte că Ella e o scriitoare tristă şi singuratică, care hoinăreşete prin anticariatele de pe Mercato Nuovo, unde un alt suflet trist şi descumpănit o aşteaptă. „Plângea când Libido făcea dragoste cu ea, când râdea, când visa, când scria, când se pierdea şi se regăsea. Acum se putea gândi la trecutul ei şi îşi putea exorciza toate suferinţele, refugiindu-se în lacrimi. Petrecea zile întregi plângând şi se simţea uşurată. Îşi atingea faţa pentru a se încredinţa că umezeala ce-i izvora din ochi era adevărată. Un râu purificator. Îşi căuta mai departe fetiţa, câte zile va mai avea, chiar dacă toţi încercau s-o convingă că e o utopie. Era în viaţă, putea scrie, putea visa…”

Secretul Medici

Michael White, autorul bestsellerului „Echinox”, împleteşte trecutul cu prezentul în acest seducător volum care aminteşte de un mister străvechi, o conspiraţie a tăcerii, oferindu-ne un incitant thriller de la prima pagină. Florenţa 4 noiembrie 1966. Când custodele Capelei Medici, Mario Sporani, deschise ochii la ora 5.45 şi auzi obloanele geamurilor de la dormitor lovindu-se cu putere de peretele clădirii, crezu că venise sfârşitul lumii. „Câteva clipe mai târziu, Mario se afla pe podeaua încăperii, luminând cu raza lanternei pereţii vechi de piatră şi rândurile de firide de pe fiecare parte. Aerul mirosea a mucegai, pământ vechi şi praf, dar era familiarizat cu toate acestea şi nu-l mai deranja. Apoi, auzi un pocnet ameninţător. Răsucindu-se văzu o bucată de piatră desprinzându-se din perete şi spărgându-se pe podea. Apa năvăli înăuntru. Mario aproape că fu doborât din picioare. Lanterna îi alunecă din mână în apă. O văzu stingându-se brusc. Camera se cufundă în beznă. Se gîndi ca a fost un idiot venind aici. Ce putea să facă el? Şi acum avea să moară aici. Avea să se alăture morţilor din jurul lui”.

În cripta Capelei Medici din Florenţa, paleopatologul Eddie Granger, împreună cu unchiul ei, Carlin MacKenzie, examinează rămăşiţele mumificate ale uneia dintre cele mai puternice familii din Italia renascentistă. La prima vedere, îmbălsămarea a conservat bine trupurile. Dar sub ele organele s-au uscat, ajungând la o dimensiune care pune sub semnul întrebării posibilitatea de a preleva probe pentru efectuarea de teste ADN. Atât Eddie, cât şi MacKenzie au mari îndoieli în legătură cu adevărata identitate a cel puţin două dintre cadavrele vechi de 500 de ani. Şi nimeni nu poate explica prezenţa unui obiect straniu care este găsit în trupul lui Cosimo de Medici. Descoperiri periculoase, căutări obsedante care le pun viaţa în primejdie.

Oxigen

O intrigă subtilă şi captivantă, semnată de Carol Cassella, care te uimeşte la fiecare pagină. O carte pe care n-o poţi lăsa din mână. Un roman captivant, scris de un medic anestezist, o poveste despre relaţii şi familie, despre confruntarea cu o dramă medicală extraordinară. Autoarea a studiat literatura engleză la Universitatea Duke şi a absolvit apoi Facultatea de Medicină 1986. În prezent lucrează ca medic anestezist în Seattle şi ca scriitoare de cărţi de specialitate face propagandă pentru sănătatea publică globală. Asemenea protagonistei sale, Carol Cassella are inimă de poet şi minte de doctor, „rezultatul este o meditaţie dramatică asupra complexităţii dragostei, asupra miracolului fragil reprezentat de corpul uman şi asupra greutăţilor şi a satisfacţiilor vieţii unui vindecător”. Personajul principal al volumului, Marie Heaton, este, la fel ca şi ea, medic anestezist care se bucură de succes profesional. A lucrat, a trăit şi a respirat pentru şi prin cariera ei încă din facultate. „Viaţa tuturor atârnă de o singură moleculă: oxigenul. Întreaga maşinărie complexă umană se rtoteşte în jurul unei singure axe: oxigenul. Fără acesta, întregul proces este sabotat în câteva clipe, iar motorul reglat cu precizie încetineşte până când cedează, asfixiat, rece şi vânăt. Există un moment în timpul inducerii anesteziei generale când se creează o legătură intimă între mine şi pacientul meu. Un moment de transfer de putere. Golesc serul din seringă în perfuzie şi privesc chipul pacientului cum se destinde şi cum ultimele gânduri ordonate se pierd în starea de inconştienţă, respiraţia devine superficială, ritmul ei se răreşte şi apoi se opreşte. Asemenea unei ruine arheologice, dacă mi-aş părăsi pacientul, creierul ar ceda treptat, întâi personalitatea, apoi judecata, memoria şi motricitatea, prăbuşindu-se ca nişte cărămizi şi strivind trunchiul cerebral care răspunde de pulsul regulat al sângelui şi de ritmul respiraţiei”. Astfel îşi începe medicul anestezist acest volum, descriindu-şi meseria, dintr-o zi de lucru ca oricare alta. Marie va trebui să se confrunte cu adevăruri dureroase despre calea pe care a ales să meargă în viaţă, despre relaţiile pe care le-a rupt, despre colegii şi superiorii pe care i-a crezut prieteni.

Cazul Rudolf Hess. Dezertor sau mesager

În 10 mai 1941, Rudolf Hess, adjunctul lui Adolf Hitler, decola de pe un aerodrom german cu destinaţia Scoţia, Marea Britanie. Multă vreme, acţiunea lui nu a fost considerată altceva decât tentativa eşuată a unui nebun de a intra în legătură cu o presupusă facţiune britanică, favorabilă unei păci negociate între Germania şi Marea Britanie. Cazul Rudolf Hess ne dezvăluie însă fapte care converg spre concluzia că, departe de a fi un act individual şi nebunesc, misiunea lui a reprezentat unul dintre cele mai importante evenimente ale celui de al Doilea Război Mondial. Această carte a apărut în urma întâlnirii dintre patru oameni, Stephen Prior, Clive Prince, Lynn Picknett şi Robert Brydon, ale căror cărări s-au încrucişat pentru câţiva ani şi a căror pasiune pentru misterul Rudolf Hess le-a alimentat ambiţia comună de a descoperi şi a face cunoscut ce s-a întâmplat cu adevărat cu adjunctul Führerului celui de la Treilea Reich, după fuga sa în Scoţia din 1941. Atunci când Rudolf Hess, singur şi neînarmat, în prima fază a celui de-al Doilea Război Mondial, a fugit în Scoţia, Hitler l-a etichetat drept un smintit bântuit de halucinaţii, care furase un avion cu ideea nebunească de a face pace cu duşmanul. Germanii au mai pretins că el ar fi încercat să negocieze cu Ducele de Hamilton. Oficialii s-au dezis imediat de el şi Hess a fost deţinut de britanici până după terminarea războiului. A fost judecat la Nürnberg şi condamnat la închisoare pe viaţă la Spandau, unde a şi murit la vârsta de 93 de ani. Deşi mulţi acceptă povestea oficială a lui Rudol Hess, totuşi se ridică nenumărate semne de întrebare despre acest om cu un destin atât de ciudat. Era într-adevăr un nebun singuratic care acţiona mânat de halucinaţii, aşa cum ar fi pretins Hitler şi Churchill? Şi dacă era într-adevăr un emisar de pace, de ce a fost întemniţat de britanici? Iar dacă era nebun, de ce nu a fost repatriat? Se observă imediat că întreaga afacere Hess din 1941 încolo conţine enorme contradicţii şi anomalii, încât este evident că autorităţile britanice au încercat cu disperare să ascundă ceva. Are dr. Hugh Thomas dreptate când spune că bătrânul din Spandau era o dublură? Dacă adevăratul Hess a fost înlocuit cu o sosie, ce s-a întâmplat cu adjunctul Führerului? De ce a fost necesară o stratagemă atât de elaborată!?…

Bazat pe cercetări minuţioase, acest volum ridică vălul acţiunilor de muşamalizare desfăşurate timp de peste 60 de ani. Acţiunea lui Hess, ni se demonstrează, a avut acordul lui Hitler, dar şi sprijinul camuflat al unor importante figuri politice britanice. Facţiunea „Pro Pace” din Marea Britanie exista şi includea membri ai înaltei aristocraţii, inclusiv familia regală, iar deţinutul închis până la sfârşitul vieţii sale nu era Rudolf Hess. Lectura incitantă ridică noi întrebări la care viitorul este aşteptat să aducă răspunsuri mai lămuritoare.

Mireasa evreică

Luigi Guarnieri, autorul volumului, trăieşte la Roma şi a fost distins pentru romanele sale cu neumărate premii, printre care „Bagutta, Opera Prima”, „Campiello”…

Cine sunt cei doi iubiţi înfăţişaţi în „Mireasa evreică”, unul dintre cele mai misterioase tablouri ale lui Rembrandt? Cine sunt cele două personaje enigmatice, unite pentru totdeauna de maestrul olandez într-un gest de gingăşie? Răspunsul apare scris în sutele de pagini cu o caligrafie măruntă, un caiet galben de care nu se desparte niciodată studenta la Arte, Rebecca Lopes da Costa, ducându-l cu ea pe străzile ude de ploaie ale unui Paris rece al anului 1980. În caietul galben este adunată ca un dar şi ca o obsesie teoria Rebeccăi despre tabloul lui Rembrandt. Singurul care împarte cu ea secretul este Leo Gualtieri, pe care ea îl iubeşte, dar care nu-i împărtăşeşte sentimentele. Un scriitor la începutul carierei şi cu o slăbiciune pentru alcool, în căutarea disperată a unei idei pe care nu o are şi pe care o va găsi în caietul galben, pentru că acolo este ascunsă o ipoteză riscantă şi fascinantă: povestea unei iubiri în Olanda secolului al XVII-lea, o pasiune periculoasă şi nepermisă între un medic suspectat de erezie şi tânăra sa pacientă, Abigail. Pentru că viaţa rămâne neterminată, indescifrabilă, asemenea unui tablou neterminat. „În orice caz, dacă eu nu o iubeam, nu avea nicio importanţă. Eu nu trebuia să iubesc, de iubire se îngrijea ea. Ea fusese cea care mă iubise, cea care mă iubea, care m-ar fi iubit. Dintre mii de alţi bărbaţi, în deşertul lumii, mă recunoscuse. Ştia că eram eu. Eu şi nimeni altul. Voia să mă facă fericit. Dragostea ei era mai mare decât toate suferinţele pe care aceasta le putea provoca”. Deocamdată cerneala s-a terminat şi ultimul cuvânt al acestei poveşti nu a fost scris încă.

Călăul

Acest roman a fost ales de „Publisher Weekly” printre cele mai bune 100 de cărţi ale anului 2009, dintr-o selecţie de 50.000 de titluri. Totodată este nominalizat la „Edgar Award” 2010. Autorul volumului, Jo Nesbo, este muzician, compozitor, economist şi unul dintre cei mai de succes scriitori de thrilleruri din Norvegia. Deşi este cunoscut pe plan internaţional pentru seria de romane care îl are ca protagonist pe Harry Hole, Nesbo este şi vocalistul trupei norvegiene de rock „Di Derre”. Romanele sale au fost distinse cu numeroase premii: Cel mai bun thriller norvegian al tuturor timpurilor, Cel mai bine vândut roman în Norvegia, Premiul Clubului Cărţii din Norvegia pentru cel mai bun roman al anului… O înregistrare neclară dintr-o bancă arată cum un bărbat o ameninţă pe casieră cu un pistol şi îi spune să numere până la 25 şi, când nu primeşte banii la timp, o execută. Cazul îi este repartizat cunoscutului detectiv Harry Hole, însă lucrurile sunt complicate pentru el, căci, în timp de prietena lui este plecată în Rusia, Harry se întâlneşte întâmplător cu o veche pasiune de-a lui. După o cină la casa acesteia, el se trezeşte acasă fără să-şi aducă aminte nimic din ultimele 12 ore. În aceeaşi dimineaţă, femeia este găsită moartă în propriul pat, iar Harry începe să primească e-mailuri de ameninţare. Încearcă oare cineva să pună pe seama lui această moarte inexplicabilă? Între timp, atacurile de la bănci continuă cu o sălbăticie neobişnuită şi Harry Hole trebuie să aibă puterea să rezolve ambele mistere.

Recviem pentru o călugăriţă

La fel ca şi în multe alte opere, Faulkner experimentează. Cartea este în parte piesă de teatru, în parte roman. Continuarea celebrei opere „Sanctuar”, acest volum ne-o înfăţişează pe Temple Drake, măritată şi mamă a doi copii. Nancy Mannigoe, guvernanta de culoare a familiei, o asasinează pe fetiţa stăpânilor ei în vârstă de doar 6 luni. Deşi aceasta îşi recunoaşte vina, avocatul ei reuşeşte să o convingă în noaptea dinaintea execuţiei să meargă împreună la guvernatorul statului Mississippi să-i ceară clemenţa.

Călătorie nesfârşită

Autorul Claudio Magris trăieşte, călătoreşte, scrie. Este considerat unul dintre cei mai importanţi scriitori italieni ai secolului XX, distins cu numeroase premii, printre care, „Bagutta” pentru romanul „Danubio”, Premiul „Strega”, „Erasmus”, „Leipzig Book Award”, „Prince of Asturias Award” pentru literatură, „Austrian State Prize for European Literature”. A fost nominalizat la Premiul „Nobel” pentru Literatură de mai multe ori. Călătoria în spaţiu este totodată o călătorie în timp şi împotriva timpului. Călătoria reîncepe mereu, are mereu un nou început ca şi existenţa şi orice însemnare a ei este un prolog: dacă drumul prin lume se transformă în scriere, el se prelungeşte în mutarea din realitate pe hârtie. E ca o montare de cuvinte şi imagini culese de la fereastra trenului sau pe jos, traversând strada şi schimbând direcţia. A călători are de-a face poate cu moartea, cum bine ştiau Baudelaire şi Gadda, dar este şi o amânare a morţii, a amâna cât mai mult sosirea, întâlnirea cu esenţialul, aşa cum prefaţa amână lectura propriu zisă, momentul bilanţului şi al judecăţii. A călători nu pentru a ajunge, ci pentru a ajunge cât mai târziu posibil, pentru a nu ajunge, dacă se poate, niciodată. „Cine călătoreşte este mereu un hoinar, un străin, un oaspete: doarme în camere ce înainte şi după el au găzduit necunoscuţi, nu este a lui perna pe care îşi pune capul, nici acoperişul care-l adăposteşte. Nu degeaba călătoria este înainte de toate o întoarcere şi ne învaţă să locuim mai liber, mai poetic. Nu există călătorie ce nu traversează frontiere – politice, lingvistice sociale, culturale, psihologice, chiar şi pe cele indivizibile ce despart un cartier de altul din acel oraş, cele dintre persoane, cele întortocheate din interiorul nostru, care ne împiedică drumul spre noi înşine”. Magris vorbeşte despre utopie şi deziluzii, despre călătorie ca despre o experienţă musiliană, despre înţelepciunea lui Don Quijote şi cea a lui Canetti, despre locuri precum Veneţia sau Praga, care-i vorbesc până şi călătorului despre viaţa care-l înconjoară, alte locuri se închid într-un secret opac şi întâlnirea eşuează, despre roboţii muzicali de la Zagreb, primăvara istriană, despre Polonia care „întoarce foaia”, o călătorie nesfârşită pe fiorduri, frontierele Vietnamului. O primejdioasă călătorie în timp, pe apele agitate ale memoriei, de fapt, o călătorie nesfârşită.

Puterea Kabbalei

Să zicem că ar exista o învăţătură ascunsă, străveche, în stare să dezvăluie şi să unească legile fizice şi spirituale ale vieţi. Să zicem că un mic grup de înţelepţi iluştri a pătruns de mult această învăţătură şi a consemnat-o în cărţi rămase ascunse vreme de două milenii… Să zicem că această învăţătură ar fi izvorul adevărat al tuturor învăţăturilor şi religiilor de pe planeta noastră, apărând înaintea lui Iisus, a lui Mohamed, a lui Moise, a lui Adam şi a Evei şi chiar înaintea facerii lumii. Învăţătura se numeşte Kabbalah, iar vizionarii care au cutezat să-i desluşească misterele sunt cunoscuţi sub numele de cabalişti. Înţelepciunea Kabbalei a influenţat liderii spirituali ai lumii, filosofi, reprezentanţi ai Bisericii şi oameni de ştiinţă. Cu toate acestea, până astăzi ea a rămas ascunsă în texte antice, aflată numai la îndemâna acestor discipoli care au ştiut unde să o caute. Aşa cum spunea cabalistul Solomon Gabirol, „primul pas în căutarea înţelepciunii este tăcerea, cel de-al doilea ascultarea, cel de-al treilea aducerea aminte, cel de-al patrulea exersarea, cel de-al cincilea instruirea altora”. Textul major al Kabbalei se numeşte „Zohar”, iar preceptele lui au influenţat decisiv cele mai strălucite minţi, indiferent de formaţia lor. „Acum, după mai multe secole, puterea Kabbalei poate fi descoperită în această carte, în paginile căreia o să găseşti calea pe care s-o urmezi pentru a obţine ceea ce îţi doreşti cu adevărat. Imaginează-ţi o viaţă în care să ai parte numai de mulţumiri şi de bucurie. Imaginează-ţi fiecare zi plină de energie”, afirmă autorul volumului, Yehuda Berg. În capitolul „Simfonia eternă”, acesta scrie: „Mozart spunea că poate compune simfonii complet în minte, înainte de a pune o singură notă pe hârtie. Când trăia mental o oră de muzică în doar o fracţiune de secundă, Mozart simţea că pătrunde într-o altă realitate. El transcendea legile timpului şi ale spaţiului, intrând într-o dimensiune spirituală. La fel, marele filosof grec Platon vorbea despre tărâmul platonic, lumea Ideilor, despre care afirma că este originea şi adevărată sursă a realităţii noastre fizice, ca şi a întregii înţelepciuni. Lumea noastră este doar o umbră a acestei realităţi ascunse. De unde a luat Platon această idee extraordinară? Potrivit celor mai multe dintre minţile cele mai strălucite ale revoluţiei ştiinţifice, printre care se numără şi filosofii Henry More şi Wilhelm Leibniz, Platon a desprins această idee din străvechea Kabbalah…”. Şi dezvăluirea secretului continuă până la Madonna.

Toate aceste volume sunt publicare de Editura RAO şi poartă semnătura unor prestigioşi traducători, precum Mircea Ivănescu, Tudora Şandru Mehedinţi, Alexandra Muşat, Anca Ilie, Afrodita Carmen Cionchin, Augustina Văduva, Diana Bojin, Lorena Mihăeş, Marina Loghin, Petru Iamandi.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.