Liber la mutilarea clădirilor monument!

Deputatul PSD Florin Iordache, împreună cu alți 12 colegi de partid, a întocmit, la începutul lunii trecute, o propunere legislativă  care va permite „mutilarea“ unor edificii incluse în categoria clădirilor monument.

Deputatul Florin Iordache nu se luptă doar cu legile justiției, pe care vrea să le schimbe astfel încât să fie pe placul șefilor săi de la partid. La începutul lunii trecute, el a început să se războiască și cu vechile clădiri care mai păstrează încă parfumul vremurilor de altădată. Și nu oricum, ci cu legea în mână: Iordache este primul dintre cei 13 semnatari, toți membri PSD, ai unui document înregistrat la Senat sub nr. B119/2018 și intitulat „Propunere legislativă pentru abrogarea literei a) a articolului 24 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii“.

Concret, în spatele acestei denumiri întortocheate se ascunde faptul că proprietarii de clădiri monument istoric vor putea să intervină asupra acestora după bunul-plac, fără a mai fi obligați să păstreze aspectul lor inițial. Specialiştii sunt revoltaţi şi afirmă că, dacă va intra în vigoare, această măsură va constitui un grav atentat asupra patrimoniul nostru cultural. Și, cu siguranță, au dreptate: avem deja clădiri vechi zugrăvite în culori fistichii și biserici seculare cu ferestre din termopan. Astfel că nu ar mira pe nimeni dacă, în urma punerii în practică a acestei  „propuneri“, ne vom pricopsi și cu niște clădiri monument acoperite cu tablă lucioasă și cu turnulețe în formă de pagodă, precum cele din Sintești.

Legi peste legi

Legea pe care deputații PSD vor să o schimbe, inclusiv punctul a) din art. 24, a funcționat foarte bine, vreme de aproape trei decenii, din 1991, când a fost promulgată, până anul acesta. Este vorba despre Legea nr. 50/1991 privind autorizarea lucrărilor de construcții, publicată în Monitorul Oficial din 7 august 1991. Acolo, în cuprinsul Cap. III – Răspunderi și sancțiuni, la art. 24, legea prevede: „(1) Constituie infracțiuni și se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă următoarele fapte: a) executarea fără autorizație de construire sau de desființare ori cu nerespectarea prevederilor acesteia a lucrărilor prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b), c), e) și g), cu excepțiile prevăzute de lege“.

Ca să înțelegem miezul acestei prevederi, ne întoarcem, bineînțeles, la art. 3, litera a), care stabilește: „Autorizația de construire se eliberează pentru: a) lucrări de construire, reconstruire, consolidare, modificare, extindere, schimbare de destinație sau de reparare a construcțiilor de orice fel, precum și a instalațiilor aferente acestora, cu excepția celor prevăzute la Art. 11“. Iar acesta din urmă stabilește și niște excepții:

„(1) Se pot executa fără autorizație de construire următoarele lucrări care nu modifică structura de rezistență, caracteristicile inițiale ale construcțiilor sau aspectul arhitectural al acestora:

1. a) reparații la împrejmuiri, acoperișuri, învelitori sau terase, atunci când nu se schimbă forma acestora și materialele din care sunt executate;
2. b) reparații și înlocuiri de tâmplărie interioară și exterioară, dacă se păstrează forma, dimensiunile golurilor și tâmplăriei;
3. c) reparații și înlocuiri de sobe de încălzit;
4. d) zugrăveli și vopsitorii interioare;
5. e) zugrăveli și vopsitorii exterioare, dacă nu se modifică elementele de fațadă și culorile“.

Practic, pentru realizarea oricăror modificări la clădirile monument, legea din 1991 prevedea, obligatoriu, obținerea unor autorizații. Iar în cazul în care aceste prevederi nu erau respectate, amenzile erau de-a dreptul usturătoare. Mai mult, dacă încălcarea legislației era deosebit de gravă, se putea ajunge chiar și la trimiterea în spatele gratiilor.

„Prevederea“ bate legea?

Este drept că au existat și cazuri în care cerințele acestei legi n-au prea fost respectate: retrocedările haotice, bazate în foarte multe cazuri pe cumpărarea drepturilor litigioase, au făcut ca o mulțime de clădiri monument să ajungă fie la niște bătrâni (foștii proprietari) lipsiți de capacitatea de a le păstra în condiții optime, fie la diverși „rechini imobiliari“, pe care i-a interesat prea puțin, spre deloc, valoarea istorică a acestor „obiective“. În ciuda acestei situații, fenomenul mutilării clădirilor monument a putut fi ținut sub control, într-o oarecare măsură. Ceea ce pare a nu fi pe placul celor care semnează propunerea inițiată de Florin Iordache.

În fapt, această propunere conține un singur articol: „În temeiul art. 75, alin. (1), din Constituția României, republicată, vă înaintăm «Propunerea legislativă pentru abrogarea literei a) a articolului 24 din Legea nr. 50/1991privind autorizarea executării lucrărilor de construcții» în vederea supunerii procedurilor parlamentare și dezbatere în procedură obișnuită“.

Totuși, lucrurile devin ceva mai clare în documentul intitulat „Expunere de motive“: „Întrucât pe rolul instanțelor de judecată se află câteva mii de dosare care privesc executarea unor lucrări fără autorizație, dar în proporție de 99% se sancționează cu o simplă amendă, considerăm că o asemenea inițiativă are atât rolul de a descongestiona activitatea instanțelor, cât și acela de a nu mai fi nevoie ca pentru fiecare autorizație care a expirat câteva zile, funcționarii de la Inspectoratul de Stat în Construcții să depună plângeri penale.

Concret, pe rolul instanțelor se află dosare pentru următoarele situații: a expirat de câteva zile o autorizație de construcție care avea ca termen doi ani și, pentru că lucrările au continuat, autorităților locale sau persoanelor fizice le sunt deschise dosare penale, în condițiile în care se cunoaște că termenul de aprobare a unei noi autorizații durează, în cel mai bun caz, 30 de zile, dar în practică s-a demonstrat că poate dura și câteva luni“, susțin inițiatorii în expunerea de motive.

„În același timp, se cunoaște faptul că o autorizație de construire se poate elibera doar după expirare, lucru care duce automat la sistarea unor lucrări de anvergură, în anumite cazuri fiind vorba despre lucrări ale autorităților publice locale, cu finanțare europeană, ceea ce provoacă întârzieri pentru finalizarea lucrărilor.“

În plus, inițiatorii se arată, brusc, interesați și de ceea ce spune presa: „Au fost și cazuri prezentate în presă, ale unor persoane care au strâns bani pentru asfaltarea sau pietruirea unui drum care nu era prins în niciun proiect de asfaltare al autorităților locale și acestor cetățeni, care nu doreau decât îmbunătățirea condițiilor de trai, li s-au deschis dosare penale“.

Fără să facă niciun fel de referire asupra unor clădiri monument lăsate în paragină exact pentru ca terenurile pe care sunt amplasate să intre pe mâna unor „dezvoltatori“, propunerea legislativă aduce în discuție „zecile de construcții monument din întreaga țară care se prăbușesc lunar, iar proprietarii nu pot face nici măcar îmbunătățiri la fațade“. Bineînțeles că deputații PSD pomenesc, doar în trecere, haosul din Ministerul Culturii, unde luni la rând comisia abilitată să emită asemenea aprobări nu a funcționat și nu a emis autorizații. În acest moment, propunerea de modificare a unui singur articol de lege se află la Senat și urmează să intre în procedură legislativă.

Spuza de pe „turta PSD“

Inițierea acestui proiect de modificare a unui singur articol dintr-o lege pare a fi, mai curând, ilustrarea vie a proverbului despre cel care-și „trage spuza pe turta lui“. Iar asta, pentru că PSD însuși, mai concret, filiala Iași a partidului de guvernământ, a avut, la începutul acestui an, exact o astfel de problemă. Cu circa două luni înainte de lansarea  propunerii de modificare legislativă, jurnaliștii de la Ziarul de Iași au publicat un articol referitor la faptul că, fără a avea niciun fel de aprobare, această filială a partidului de guvernământ a demarat o serie de lucrări de renovare a propriului sediu, aflat într-o clădire monument.

Prinși în „ofsaid“ cu această intervenție, social-democraţii ieșeni au declarat că „au pus mână de la mână pentru a strânge circa 50.000 lei, suma estimată prin devizul de lucrări“. În acest moment, filiala locală a PSD  își are sediul într-un imobil considerat monument istoric, aflat pe bd. Ştefan cel Mare, la etajul 2 al clădirii în care, la parter, funcționează şi birourile Direcţiei Locale a Finanţelor Publice Iaşi. Construită la sfârșitul secolului XIX, clădirea cu pricina este un monument istoric inclus în categoria B (monumente reprezentative pentru patrimoniul cultural local). Intervenția asupra acestei clădiri este cu atât mai ciudată cu cât partidul de guvernământ este doar chiriaș acolo.

În cadrul anchetei lor, jurnaliștii ieșeni susțin că unii dintre liderii PSD Iaşi au afirmat că este vorba despre „lucrări de curăţenie şi igienizare“, dar fotografiile făcute de jurnaliștii ieșeni au demonstrat cu totul altceva: „Intervenţii clar mai semnificative, ce includ chiar şi spargeri de pereţi şi unificări de camere. Astfel, două încăperi au fost transformate într-o sală de conferinţe, în condiţiile în care un perete din zidărie – despre care liderii PSD spun că ar fi fost din rigips – a fost desfiinţat parţial pentru a face loc unei arcade. Totodată, în mai multe camere s-au efectuat lucrări de tencuieli şi zugrăveli“.

Atunci, Poliția Locală s-a dus în control la sediul PSD Iaşi. Daniel Ungureanu, purtătorul de cuvânt al Poliţiei Iași, a declarat: „Am efectuat verificări la imobilul respectiv. În prezent, suntem în faza de cercetare, beneficiarul a fost notificat să se prezinte la sediul Poliţiei Locale pentru a prezenta documentaţia în baza căreia desfăşoară acele lucrări. Dacă vor fi constatate nereguli, întreaga documentaţie va fi înaintată Serviciului de Investigaţii Criminale din cadrul Inspectoratului de Poliţie Judeţean“. Iar Sebastian Buraga, purtător de cuvânt al Primăriei Iaşi, a declarat sec: „Nu avem nicio autorizaţie eliberată în acest sens“. De atunci până acum nu s-a aflat absolut nimic despre modul în care s-au finalizat investigațiile Poliției Locale din Iași.

Opinia specialiștilor

În acest moment, chiar și starea clădirilor monument din Capitală este gravă. Astfel se face că Bucureştiul a fost nominalizat, în integralitate, pe lista celor 50 cele mai periclitate monumente istorice din lume, potrivit World Monuments Foundation, una dintre cele mai prestigioase asociaţii din domeniul cultural. Printre cauzele distrugerilor, acolo sunt menţionate: „legislația neadecvată, abandonul clădirilor, incendierea deliberată, regimul de proprietate incert, absenţa unei susţineri eficiente a conservării peisajului cultural, agresiunea prin restaurare sau intervenţii neadecvate, agresarea monumentelor prin lucrări de îmbunătăţire a infrastructurii“.

Contactat telefonic, Nicolae ­Noica, fost deținător al portofoliului Ministerului Lucrărilor Publice și Amenajării Teritoriului, ne-a declarat: „Este evident că așa ceva nu este normal. De principiu, consider că nu asta este prioritatea numărul unu a comisiilor de specialitate. Comisiile din cadrul Ministerului Culturii ar trebui să se ocupe de cu totul alte subiecte. Iar asta chiar că este o problemă: dacă fiecare proprietar de imobil inclus în categoria monument poate să-i schimbe înfățișarea după cum crede el de cuviință, ne vom trezi că, poate, la un moment dat, se va găsi cineva care să umble și la clădirile emblemă ale Bucureștiului aflate pe Calea Victoriei – și mă refer la Ateneul Român, Palatul Băncii Vechi (n.r. – sediul actual al Muzeului Național de Istorie a României) și Palatul CEC“.

Pe de altă parte, Nicolae Noica a constatat și modul formal în care tratează autoritățile problema clădirilor monument: „Eu trec prin București și mă sperii. Pe diversele clădiri monumente istorice, Ministerul Culturii a pus plăcuțe cu «Monument Istoric». Plăcuțele nu sunt nici cât o foaie A4. Lucian Blaga spunea  că istoria este ca și aerul. Dacă nu înțelegem lucrurile astea, nu o să înțelegem să mergem mai departe“. În acest context, Noica a reamintit un principiu de care ar trebui să țină cont toți factorii de decizie din acest domeniu: „Nu putem face construcții fără să ne cunoaștem istoria. Trebuie să ținem cont că experiența și știința se referă la trecut, deci la istorie, iar deciziile le luăm pentru viitor“.

O opinie aproape similară a avut-o, încă de la început, și Ordinul Arhitecților din România. Chiar de la primele discuții privitoare la modificarea Legii 50/1991, conducerea  Ordinului a atras atenția asupra faptului că aceste modificări conțin o serie de „prevederi insuficient de clar formulate și complicate, în special sub aspectul aplicării acestora“. La scurt timp după aceea, Șerban Țigănaș, președintele Ordinului Arhitecților din România, a declarat, pentru presă: „Nu avem nicio rezervă să o considerăm o măsură defectă. Iniţiativa este complet nefericită, pentru că, de fapt, deschide şi mai mult asaltul celor cu interese imobiliare speculative asupra clădirilor de patrimoniu. Există nenumărate cazuri în care clădirile de patrimoniu au fost intenţionat ruinate pentru a se susţine apoi eliminarea lor definitivă, astfel încât terenurile să fie exploatate speculativ. A transforma infracţiunea în contravenţie ar fi o mare greşeală, pentru că patrimoniul, odată distrus, nu-l mai poţi reconstitui, este inestimabil. Când instituțiile statului nu funcționează, parlamentarii găsesc soluția: îndulcirea legii, eliminarea infracțiunii și sancționarea acesteia doar ca orice contravenție. Modificarea Legii 50/1991, a autorizării lucrărilor de construire, este în primul rând un atac la integritatea patrimoniului construit din România, patrimoniu care este cu greu apărat de cei care trebuie să o facă și în condițiile actuale. (…) Se încurajează astfel lucrările neautorizate, nemaiexistând teama de dosar penal. O simplă amendă va rezolva problema ireversibilă a unei lucrări neautorizate care afectează o clădire monument istoric. Motivația inițiatorilor este halucinantă: pentru a descongestiona instanțele de judecată, pentru că Inspectoratul de Stat în Construcții trebuie să facă prea multe dosare penale și pentru că Ministerul Culturii nu emite avizele destul de repede, adică trei instituții importante ale statului nu performează și atunci infracțiunea devine doar contravenție… Iată cum se câștigă simpatia celor certați cu legea construirii. Nu știu să mai fi existat o măsură mai distructivă împotriva integrității patrimoniului construit decât aceasta!“.

În acest moment, reprezentanții Ordinului Arhitecților discută cu alte instituții, inclusiv cu ­UNESCO, cu care se află în colaborare, urmând ca în viitorul apropiat să ofere un alt punct de vedere oficial asupra acestor modificări legislative. Deocamdată se vede clar că, indiferent care ar fi opinia specialiștilor, „tăvălugul politic“ va merge înainte, iar propunerea de modificare a Legii 50/1991 va fi adoptată chiar în cursul actualei sesiuni parlamentare.

De la amendă la pușcărie

Legea nr. 50/1991 prevedea niște pedepse destul de drastice pentru încălcarea legislației privitoare la regimul construcțiilor. Astfel, art. 24 menționa: „Constituie infracțiuni și se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă următoarele fapte: a) executarea fără autorizație de construire sau de desființare ori cu nerespectarea prevederilor acesteia a lucrărilor prevăzute la art. 3, alin. (1), lit. b), c), e) și g), cu excepțiile prevăzute de lege“. Totuși, noul act normativ propus de către deputații PSD prevede menținerea ca infracțiune a continuării executării lucrărilor după dispunerea opririi acestora de către organele de control competente sau întocmirea ori semnarea documentațiilor tehnice necesare pentru autorizarea executării lucrărilor de construcții, precum și a proiectelor tehnice necesare pentru autorizare.

Conform unor surse din PSD, Petrea trece drept un soldat de bază al lui Dragnea, mereu ascultător și pregătit să îi îndeplinească toate solicitările superiorului său pe linie de partid. Acesta a fost unul dintre primii pesediști care au propus mitingurile pentru susținerea lui Dragnea în războiul acestuia cu DNA. În urma mai multor astfel de reacții, șeful PSD a ajuns și el să vadă în Petrea „un fiu politic“, după modelul Ecaterinei Andronescu, motiv pentru care i-a și iertat acestuia unele stângăcii recente.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.