Interzicerea cenzurii în anii ‘80 a fost o contorsionare a formelor specifice de control a gândirii. In fapt, cenzura a rămas activă, sarcinile fiind transferate ca obligație de serviciu celor care aveau atribuțiile cumva formal până atunci. Criza sistemului, prin trucarea liberalizării, a accentuat fragilizarea reacțiilor până azi.
Schemele de atunci pot fi regăsite în tot ceea ce se întâmplă acum, în aceeași proporție și rezistența. România s-a întors zilnic la un totalitarism din care nu va mai avea ieșire, cel puțin pentru următoarele decenii. Sprijinul a venit din toate direcțiile, în special de la pretinse victime ale comunismului sau anticomuniști de serviciu, în fapt alăturându-se vinovaților din sfera ideologică a regimului anterior.
Cum spuneam, astăzi literatura și presa revin accelerat spre regimul de funcționare care, cu pistolul pe masă, a organizat formele, și în consecință tot ce avea să le susțină.
In România se edifică un regim criminal insidios, contra tuturor tratatelor la care statul este parte, însă imposibil de oprit. Situația repetă istoria de care fostele țări comuniste foste satelit s-au despărțit aproape instant.
România se adâncește într-un sistem care multiplică și adaptează perspectiva statului criminal.
O țară în care literatura se face cu pistolul pe masă este în opinia mea un deversar al întregii umanități, iar banchetul profitorilor acestui mod de viață a devenit o apologie a crimei social-politice.
Adesea, pe probleme fundamentale, scriitorul de carieră trebuie să se autocenzureze şi azi. Clădirea din figură seamănă, dacă nu cu Zarca măcar cu penitenciarul de azi al Aiudului (intrare), pentru că sediul istoric al Uniunii Scriitorilor, legat de atâtea lansări, cenacluri, şuete, sindrofii şi funeralii, clasa politică n-a voit să-l răscumpere, cum nici pe al Muzeului Literaturii.
Si securitatea unde este in aceasta poveste? Totul s-a invartit si inainte si se invarte si acum in jurul acesteia, inclusiv lumea scriitorilor. In ’90 cand au scos capul pe taraba mai toti cei de-si ziceau dizidenti, baietii securitatii sopteau pe la colturi cu profund respect fraierilor: toti astia au sertarele doldora de manuscrise! Stiau ei pe cine sa bage la inaintare. Asa zisa ‘literatura de sertar’ nu a existat in realitate. Pacaleala a fost folosita pentru a fi mentinuta continuitatea procedeelor.
Puteti sa ziceti ce vreti despre perioada pe care o criticati, dar nu cred ca in urmatorii 500 de ani, in Romania, se va mai produce literatura de nivelul celei de atunci. Acuma, scriitorii fac MULT MAI MULTA politica decat faceu atunci. Scriu MULT MAI MULTE LOZINCI. N-ati fost capabili sa eliminati doar ceea ce era rau, si sa patrati ce era bun. Ati aruncat tot la gunoi, iar acuma trageti lozinci.
Astazi este dubla cenzura: si ce nu place securistilor nostrii si ce nu place securistilor imperialisti!
Scrieti de’ale harry potter si vi se publica totul!
Scrieti adevar filozofic/politic sau industrial/tehnic si nu vi se publica nimic!
Da, ieri intuneric , azi lumina !
singur Asta o zici tu,nestiind de perioada interbelica. singurii intelectuali care sunt de nivel mondial. Dar nu poti cere cuiva cultura,atata timp cat a ramas in epoca de aur. Nu vede si altceva in jur.
inteleptul Tu esti anticultura baiete. Crezi ca Baltagul e o opera universala? Iar cartea numita de tine este acceptata de cei cu mintea deschisa. Voi ati ramas inchistati. Pana la urma asta se numeste economie de piata. Oferi ce se cere, nu ce se impune. Comunismul a impus autori mitici si lipsiti de valoare.Dar pentru nivelul cultural al Romaniei comuniste erau „cei mai buni|” Fanus Neagu de exemplu. Nu v reau sa fiu rautacios, dar iti dai seama despre un om ce cultura generala are doar invocand un autor sau un titlu de carte. Ma refer la cazul de fata. In comunism era o scuza pentru intelectuali si au inventat expresia „rezistenta prin cultura” .Aici, in prezent, la Cotidianul se schimba formularea” Rezistenta prin prostie” E de ajuns sa citesc atatea comentarii pro marlanie si anti civilizatie.