Redută a comunismului, apoi, a restauraţiei, TVR, autointitulată pentru un timp liberă, şi-a păstrat constat prerogativele de instituţie a manipulării. Apogeul l-a atins în decembrie ’89, când a reuşit pentru câteva zile să ţină cu sufletul la gură o întreagă planetă, iar pe români i-a adus iresponsabil în bătaia armelor, dacă nu cumva au fost pur şi simplu victima unuia dintre cele mai înspăimântătoare experimente din această parte a Europei.
De la cele câteva ore de program ideologic s-a trecut, brusc, la un alt control, sub stindardele aşa-zisei libertăţi de exprimare. Cert este că din turnul TVR a fost răspândită moartea, iar libertatea a fost desenată grotesc de nişte personaje aparţinând trecutului mai mult decât întunecat. Cu toate simulările de grandoare democratică pe care noii stăpâni ai României le-au făcut, TVR a rămas blocată în acele tragice momente din ’89. Apariţia altor canale de televiziune a reprezentat o manifestare a cenzurii în toată regula, una dintre marile lovituri date democraţiei. Lucrurile s-au rezolvat, relativ, în momentul în care au apărut investitorii de încredere ai puterii, cei care au preluat sarcina de-a constitui noile canale. În acest context, autonomia acestor trusturi media şi-a fixat standarde condiţionate de interesele politico-economice ale clicii aflate la putere.
Încercarea TVR de-a se centra spre adevăratul jurnalism public a fost permanent blocată de interesele puterii, care nu a permis decât mişcări foarte reduse. TVR a fost şi este folosită precum în comunism, obedientă partidului-stat. Şi atunci, şi acum, prin conturile sale au fost rulate sume uriaşe, care nu sunt decât propagandă electorală pe banii contribuabililor. Pe o piaţă media liberă, TVR trebuie redusă la minimum, în avantajul libertăţii de exprimare şi al reducerii cheltuielilor bugetare.
Autonomia acestei instituţii, dacă s-ar fi impus cu adevărat, la un moment-dat, ar fi lansat o altă selecţie de personal, un alt mod de funcţionare, nu înfeudarea ei unor interese partinice. Atât radioul public, cât şi televiziunea publică nu mai pot fi lăsate pe mâna unor personaje nu tocmai potrivite. Situaţie pe care nu şi-ar permite-o alte canale media, incluzând corectitudinea.
Criza la care s-a ajuns astăzi în România este una majoră, în pragul exploziei sociale, iar TVR a contribuit mult la această situaţie. Chiar dacă actorii, profitorii, mai exact, ai sistemului, sunt alţii decât cei de acum două decenii, cu alte preocupări şi CV-uri, monopolul pe care l-au instituit la TVR este la fel de toxic ca acela din epoca anterioară. Într-o democraţie, nimeni nu mai poate accede la statutul de director de conştiinţă având la dispoziţie pârghii administrative de interes public. TVR a ajuns o vacă bună de muls de către un numeros grup oportunist, pus pe căpătuială, inclusiv cultivarea cultului personalităţii în toate sensurile. Interesant, aceste persoane provin din aşa-zisa societate civilă, căreia i-au adus grave prejudicii. Ca o remarcă inevitabilă, e limpede ce a însemnat societatea civilă dacă s-a ajuns aici.
De aceea, cred, televiziunea publică ar trebui să se constituie urgent într-un veritabil centru de jurnalism independent, deschis spre întreaga societate, la care să aibă acces nestingherit majoritatea celor care slujesc prin vocaţie interesul public. Este nevoie de informaţie corectă, nu tendenţioasă, de reportaj, nu de ambalaje partinice, de documentare din imediat, de o imensă maşinărie jurnalistică în slujba societăţii. Poate ar fi o soluţie, pentru început, câteva personalităţi din media să supravegheze noua şi obligatoria construcţie a canalului public. În orice caz, o schimbare generală se impune.
Nu s-a întâmplat nimic special la TVR, s-a atins punctual critic în care o instituţie care a avut legătură cu propaganda şi avantajele materiale ale şefilor săi nu mai poate continua aşa, deşi falimentul ei a fost continuu, la vedere. Această criză, ea însăşi generatoare de criză, este o faţă a dictaturii momentului. Instituţie militarizată, cu ierarhii mafiote, a distrus şi spiritul public, a distrus şi multe voci care i s-au alăturat.
Asediată de mineri, revoluţionari, literatori improvizaţi, politicieni, folclorişti de duzină, lideri ai tuturor subteranelor, TVR, dincolo de colapsul financiar, trebuie declarată ca multe alte instituţii publice, total împotriva statului de drept. Se impun reorganizarea şi transparenţa, scoaterea din sfera dictaturii a unei instituţii ajunse simplă afacere de grup .
Sigur, dacă am fi avut o televiziune publică vie, deschisă, viaţa publică în România ar fi arătat altfel. De la preşedintele ţării la politicienii din opoziţie, nimănui nu trebuie să i se diminueze importanţa, mai exact, responsabilitatea. Asta nu înseamnă că ei sunt mai mult decât parteneri sociali. Într-o lume total dezechilibrată, cum este societatea românească, o instituţie publică funcţionând totalitar, cu mercenari, face un rău deja insuportabil.
TVR a ajuns o goarnă de ameţit naţiunea, şi o dovadă, dacă mai este necesar, că nimic nu s-a schimbat cu adevărat în România. Politic, economic, managementul acestui colos, total inutil în formula actuală, nu ar trebui să difere cu nimic de cel al Gării de Nord.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.