La 14 septembrie, creştinii celebrează Înălţarea Sfintei Cruci. În calendarul popular românesc, acest praznic se mai numeşte şi Ziua Crucii, Crucea Mare, Ziua Şarpelui şi Cârstovul sau Cristovul Viilor. Se spune despre cruce că reprezintă cele patru zări ale lumii, fiecare dintre ele fiind păzită de câte un arhanghel. Prin crucea sau cerceveaua ferestrei, se sfinţeşte casa, izgonind diavolul din ea, şi tot aşa, făcându-şi semnul crucii, omul este ajutat împotriva oricărei primejdii. La 14 septembrie se sfârşeşte şi postul negru al celor care l-au ţinut „de la Cruce la Cruce”, ce a început în ziua de Tăierea Capului Sfântului Ion Botezătorul. Unii socotesc că acum începe toamna, nu la Sântă-Măria Mică. Pleacă ultimele păsări călătoare, iar toate jigăniile rămase se ascund prin borte, văgăuni şi alte ascunzători, de unde vor ieşi la primăvară, când se serbează Alexiile. Înainte de a se ascunde şi ei în pământ, şerpii se adună în aluniş pentru a făuri o piatră scumpă, zisă şi Mărgeaua Şerpilor. Care dintre ei izbuteşte s-o ia în guşă şi nu e prins de nimeni se va face balaur. Dacă vreun om nimereşte această ceremonie, e bine să ia o nuia de alun, să o vânture spre aluniş şi să spună:
Şerpi, şerpişori,
De rău făcători,
Intră-n bortă, că iarna vine,
Şi-i rău pentru tine!
După rostirea acestor stihuri, trebuie să se dea la o parte, căci şerpii se vor înşira unul după altul şi vor porni din aluniş. Omul trebuie să-l ucidă pe cel din frunte, pe cel din mijloc şi pe cel din urmă, să caute în guşa ultimului şi va găsi în ea nestemata vindecătoare de multe boli. Şerpii care i-au muşcat pe oameni nu pot intra în pământ în această zi, fiindcă pentru acest păcat pământul nu-i primeşte. Ei sunt meniţi a fi ucişi de om, pentru ca greşeala făptuită să se şteargă. Cine prinde un şarpe de Ziua Crucii îl ucide şi-i pune în gură un sâmbure sau un căţel de usturoi, îl bagă sub pragul uşii, şi aşa încolţeşte usturoiul în gura şarpelui. Apoi, la sărbătoarea Sfântului Gheorghe, omul pune acel usturoi la pălărie, se suie în clopotniţă, când vin oamenii la biserică, şi aşa poate cunoaşte care dintre ei este strigoi! După Înălţarea Crucii, nimănui nu-i mai e îngăduit să omoare şerpi. Fiindcă la 14 septembrie e şi Ziua Şarpelui, se spune că nu e bine să se taie lemne în această zi, căci altminteri intră şarpele în casă.
În Ziua Crucii, pământul se închide şi pentru plante. Acum vorbesc toate florile, plângându-se că se vor usca. Cele care îşi mai păstrează viaţa sunt socotite necurate sau menite pentru alte ţeluri decât dorinţele şi desfătările oamenilor. De se vor mai găsi fragi după Ziua Crucii, nu trebuie mâncaţi, ei fiind meniţi morţilor. În această zi, ca şi în cea a Tăierii Capului Sfântului Ion Botezătorul, nu se mănâncă niciun fruct sau vreo legumă ce are cruce: usturoi, nucă, perjă etc. Nu se mănânca nici peşte, pentru că are cruce în cap, şi nu se mănâncă nimic ce are formă de cap. La casele cu copii se trimit moşi, adică ulcele noi, cu apă proaspătă, miere sau mied, împodobite pe la gură cu o strămătură roşie, punându-li-se pe deasupra un colăcel sau un covrig şi o lumânare. Pe unde nu sunt copii se trimit vase mai mari, iar cei ce le duc primesc şi ei moşi.
Tot la 14 septembrie e şi Cârstovul Viilor, când e bine să se înceapă culesul strugurilor. Înainte de aceasta, ţăranii postesc o săptămână întreagă şi fac rugăciuni la vii şi la beciuri. La cules, după ce se calcă strugurii, când e să se toarne în butie prima vadră de vin, se strâng toţi culegătorii şi dau chiote. Asemenea se face la toate buţile, când se toarnă în ele întâi. La cules, serile, se aduc lăutari ca să cânte şi se face câte un foc mare de viţă uscată, în jurul căruia dănţuiesc culegătorii după ce au mâncat. Nu se culeg strugurii de pe ultima tufă a viei, aceia fiind Strugurii lui Dumnezeu, lăsându-se în dar Domnului sau păsărilor cerului. Serbate laolaltă, Ziua Şarpelui şi Cristovul Viilor au dus şi la acest descântec de muşcătură de şarpe:
Viţa de vie tăiată,
Pe gard spânzurată.
Buduroi, găleată –
Muşcătura de şarpe vindecată.
În legendele româneşti, se spune că via a refuzat Împărăţia Florilor, dorind să rodească struguri, din care să facă oamenii vin pentru ospeţe şi alte ceremonii familiale, pentru petreceri, pentru tămăduire etc.
De Ziua Crucii, unii strâng ultimele ierburi de leac, le usucă apoi pe la icoane şi le păstrează pentru scalde la bolnavi. Zice-se că, dacă mai tună după Înălţarea Crucii, toamna va fi lungă. Dacă se călătoresc cocorii în vreo zi înainte de Cârstovul Viilor, în noaptea acelei zile va fi brumă. Nu e bine a rupe călinele înainte de Ziua Crucii, căci altminteri vor veni în curând geruri.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.