A fost mai frig şi tinerii au obosit un pic după trei zile intense, bănuiau fără reproşuri unii dintre cei prezenţi aseară în Piaţa Universităţii. Alţii lansau presupunerea că victoriile obţinute, demisia guvernului şi a primarului Piedone, dialogul cu preşedintele Iohannis, dispreţul aruncat public în faţa clasei politice au fost suficiente pentru o detensionare socială de moment.
Am cerut permisiunea să mă alătur unui grup de studenţi şi am ascultat cuminte comentariile acestora, schimburile de replici cu cei din jur şi mesajele la scandarea cărora îşi alăturau vocile. Au fost aceleaşi ca în serile precedente, mesajele şi atitudinea, solidaritatea cu victimele din Colectiv, toate motivaţiile pentru care nu au vrut să lipsească din stradă în ziua a patra de proteste.
O mare deosebire notabilă – iritarea din primele zile, dorinţa de a obţine schimbări radicale în cât mai scurt timp au fost uşor temperate de… îngrijorare poate este mult spus. Conştientizarea faptului că mişcarea trebuie să treacă într-o nouă etapă ar fi mai aproape de adevăr.
Nici nu a terminat bine de spus Adriana, 22 ani, că protestul ar trebui să fie puţin mai coerent şi toată Piaţa scanda „strada nu are lider!”.
„Vom găsi lideri săptămânile viitoare, dar trebuie să fim atenţi”, a răspuns George, decanul de vârstă al grupului, proaspăt absolvent şi demn posesor de job la o companie multinaţională.
S-au declarat de acord pe mai multe voci că nimic nu este mai scârbos decât personajele care au exploatat de-a lungul anilor situaţii similare pentru a se căţăra în funcţii.
„Cam greu în ziua de azi cu internetul să faci manevrele de altădată”, afirmă Bogdan, probabil mezinul grupului la 19 ani. Mă crucesc când vorbeşte despre „emanaţii” diverselor mişcări, oameni ai Serviciilor sau controlaţi de acestea şi despre cât de uşor le-a fost cu ani în urmă, când lumea era mai neinformată, să deturneze atenţia populaţiei de la existenţa şi influenţa Sistemului.
Am încercat să mă păstrez verde la minte, dar, ca majoritatea celor de vârsta mea, am avut îndoieli serioase că studenţii de astăzi ar fi interesaţi, într-un număr semnificativ, de probleme politice şi sociale. Nu din dezinteres sau pentru că nu i-ar duce capul, ci pentru că au crescut într-o societate în care accesul la funcţii publice şi decizie le este refuzat celor care nu fac parte din clanurile atotstăpânitoare.
„Au pus laba pe tot ce înseamnă economic şi politic subordonându-şi justiţia, forţele de ordine, mass media, multe organizaţii aşa-zis neguvernamentale, toate instituţiile care fac să funcţioneze o societate. Şi au făcut-o să funcţioneze în interesul lor excluzând din procesul decizional o naţiune întreaga.” Toate astea le spune – am citat din memorie – un student timid de 19 ani încurajat de simpatia şi aprobarea prietenilor. Văd cu coada ochiului două doamne la vârsta pensiei ascultându-l pe puştiul care, dacă ar şti ce audienţă face, s-ar intimida. Ambele au fost profesoare şi au porniri de mândrie personală ascultându-l pe tânărul orator. Mă văd că trag cu urechea în timp ce le urmăresc reacţiile, remarcă legitimaţia de presă care îmi atârnă de gât şi mă îndeamnă, zâmbind satisfăcute şi complice, să bag bine la cap cele auzite.
În scurt timp tot grupul era de acord că este nevoie de lideri credibili care să preia mesajul străzii şi să îl transmită amplificat, dar nealterat. Asta nu i-a împiedicat să se alăture huiduielilor generale la adresa celor care încercau să peroreze de pe scena apărută lângă treptele dinspre Teatrul Naţional. Semn bun că nimeni nu este dispus să dea drept la cuvânt primului venit. O verificare prealabilă amănunţită a oricărui personaj care se doreşte reprezentant al străzii este condiţia de bun-simţ la care protestatarii de astăzi nu vor să facă rabat.
Am văzut cu toţii, nu o dată, cum indivizi fără scrupule, buni de gură şi mimând perfect onorabilitatea, obţineau aprobarea unor protestatari dacă începeau cu ceea ce voia să audă publicul. După ce cucereau auditoriul începea manevra de învăluire şi deturnare a discursului. Oamenii, bombardaţi cu informaţii contradictorii vehiculate de mass media controlate, cedau iniţiativa impostorului, care reuşea să compromită repede credibilitatea protestului.
Astăzi este mai greu, spunea tânărul Bogdan, pentru că informaţia circulă mai uşor prin social media.
Da şi nu.
Da pentru că internetul oferă o comunicare rapidă şi este principala sursă de informaţii pentru persoanele mai educate, cu dorinţă şi potenţial de a deveni lideri de opinie.
Nu pentru ca informaţia este prea masivă şi foarte fragmentată în online. Pentru că personajele şi Serviciile care manipulau în stradă şi la televizor se adaptează şi peste puţină vreme vor fi extrem de capabile, dacă nu sunt deja, să folosească internetul la fel de perfid şi abil. Biografii fictive care să creeze „eroi necunoscuţi ai străzii” sau materiale compromiţătoare despre adevăraţi reprezentanţi ai străzii sunt uşor de fabricat. Nu uitaţi că nu sunt proşti. Mai mult, au resurse umane şi financiare considerabile, iar lichele care se vând dacă preţul este corect, jurând în favoarea unuia sau în defavoarea altuia, se vor găsi tot timpul.
Chiar dacă intoxicarea nu reuşeşte până la capăt, apele sunt otrăvite şi erodează încrederea protestatarilor în ei înşişi, a unora în ceilalţi şi mai ales în misiunea care i-a scos pe stradă.
Acesta este jocul în care doar cei mai determinaţi înving şi pe care noi l-am pierdut categoric până astăzi.
De aceea este necesar ca numărul celor ieşiţi în stradă să crească într-o perioadă următoare. Inerţia oricărei societăţi este imensă iar noi avem de învins şi o reacţiune considerabilă.
Lipsa noastră de coeziune şi solidaritate a fost principala armă cu care ne-au neutralizat zeci de ani. Asmuţirea permanentă a unora împotriva celorlalţi ne-a făcut incapabili să aparţinem, conştient şi asumat, aceleiaşi societăţi.
Coeziunea, solidaritatea, capacitatea de reacţie, şansele de reuşită în ceea ce priveşte dorita reformă sunt direct proporţionale cu numărul celor care strigă în stradă şi nu în faţa televizorului. Asta este singura lecţie câştigătoare de până astăzi. În rest, Sistemul este intact după ce s-a descotorosit de câteva rotiţe nesemnificative, iar hienele se pregătesc de un nou festin după ce pleacă musafirii nepoftiţi de la Universitate.
Ieşiţi din casă, redescoperiţi-vă unii pe alţii, strigaţi pe cât mai multe voci bucuria de a fi iar împreună şi durerea pentru cei care, după ce ne-au mobilizat acum o săptămână, continuă să sufere şi să moară pentru vechile nepăsări.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.