Se spune, pe bună dreptate, că fiecare popor îşi are conducătorii pe care îi merită. Deşi pare o sentinţă cinică, ea îşi păstrează valabilitatea, mai ales când presa a prezentat detalii revelatoare, la momentul oportun, despre cei ce ne conduc. Iar astăzi n-avem nici o societate „lustrată”, nici bunăstarea visată în decembrie 1989.
Cei care acced la Putere se înconjoară, de obicei, de oameni de aceeaşi factură, iar după ce poporul s-a exprimat la urne, rezultatul e aproape imposibil de întors! Mai ales când nici în Opoziţie nu întâlneşti oameni integri care să fie şi manageri pricepuţi. Ca să ne lămurim, trebuie să facem puţină istorie. Imediat după ce Ion Iliescu a fost uns lider al noului partid ce înlocuia PCR – un partid comunist reformat -, voci lucide au atras atenţia asupra trecutului său. S-a spus că este mai degrabă un om al trecutului decât al viitorului şi au apărut şi dezvăluiri de presă în acest sens.
Deşi în Piaţa Universităţii se insista să se aplice punctul 8 al Proclamaţiei de la Timişoara, au apărut îndată şi reacţiile „ponderate” ale multor şantajabili din societatea civilă care susţineau că n-ar fi democratic să se interzică acestor „profesionişti” ai vorbăriei goale să participe la viaţa politică, deoarece ei ar fi avut o mare experienţă profesională! „Marea lor experienţă” se vede astăzi când scadenţa economică a sosit, marea lor experienţă s-a văzut când personaje detestabile ale cultului lui Ceauşescu au devenit parlamentari sau lideri de opinie, vezi Adrian Păunescu sau Vadim Tudor.
Să nu se spună că cei care i-au promovat sau votat nu au ştiut ce au făcut în timpul dictaturii ceauşiste! De ce n-a fost posibilă atunci Legea lustraţiei? Fiindcă deranja interesele clanului conducător. Şi era bine să te înconjori de oameni şantajabili, fiindcă un astfel de grup era uşor de manipulat. Belu Zilber observa cu sagacitate, în memoriile sale, că „cine este proprietarul dosarelor este proprieterul întregii existenţe, iar cine le alcătuieşte – creatorul acesteia. Oamenii reali sunt reflexul dosarelor”.
Cu aceşti oameni-dosar alcătuind clientela ta politică, puteai să-ţi duci la bun sfârşit mandatul. Elementele disturbatoare se găseau întotdeauna printre foştii deţinuţi politici sau printre intelectualii care doreau să nu se alinieze unor directive non-democratice. Şi aşa au fost posibile şi Mineriadele nesancţionate şi refacerea sistemului (neo)comunist aproape integral. Comportamentul politic al lui Ion Iliescu nu putea eluda trecutul lui, după cum orice preşedinte sau premier e marcat de gândirea grupării în care s-a format.
Iată un fragment, poate mai puţin cunoscut, din activitatea de instructor politic a lui Ion Iliescu, din 1965, an al „marii liberalizări”: „În legătură cu desfăşurarea şi urmărirea întrecerilor socialiste, pe baza unor informări primite de la instructori şi de la o serie de activişti de-ai noştri care au fost prin înterprinderi, se semnalează o slabă folosire a agitaţiei vizuale pentru urmărirea întrecerii socialiste, pentru o prezentare a rezultatelor îndeplinirii planului, pentru evidenţierea rezultatelor, a colectivelor fruntaşe, a muncitorilor fruntaşi. De aceea, recomandăm ca să ajutaţi comitetele de partid în intensificarea, în această perioadă, în îmbunătăţirea acestui aspect din activitatea politică de masă, folosirea panourilor cu rezultate în întrecerea socialistă, cu rezultatele fruntaşilor evidenţiaţi, îndeplinirea planului pe secţii, sectoare, pe locuri de muncă, folosirea staţiilor de radioamplificare, a ziarelor de uzină”.
Natural că un ins care a gândit atâţia ani în astfel de şabloane nu se poate înconjura decât de oameni de aceeaşi factură. Tot la fel a făcut şi „tânărul leninist” Adrian Năstase ajuns premier sau astăzi reprezentanţi ai regimului Băsescu-Boc. Interesele clanului au fost mereu mai presus de interesele poporului care a fost perceput doar ca o masă de votanţi. Profunda criză pe care o resimte România astăzi este cauzată în primul rând de ignorarea aspectului moral al selecţiei decidenţilor. Un ministru corupt va obţine rezultate la fel de slabe ca un ministru nepregătit! Cei care fac apologia profesionistului ignorând morala fac de fapt apologia furtului! Patronul răsplăteşte cu o funcţie clientul politic, iar la rândul său, clientul îşi plăteşte funcţia!
Timpul a pus deja un diagnostic sever întregii clase politice româneşti – speranţe de reformare a economiei nu mai pot veni de la cei care s-au perindat la putere! De aceea, acumularea unor averi imense de clientela politică (cu ajutor de la buget) nu a fost o temă pe placul clasei politice în dezbaterile din presă, nici controlul lor exigent. Eşecul economic s-a explicat facil: s-a dat vina pe bugetari şi s-a recurs la o metodă ridicolă şi anti-economică, creşterea numărului de şomeri, dar păstrarea clientelei politice! Cei ce au diriguit economia nu au aşadar nicio vină!
Fraierii vor „cotiza” în continuare pentru bunăstarea unor nepricepuţi, dar cu „mare experienţă politică”. Fiindcă s-a respins în 1990 reforma morală, argumentându-se că mai importantă e bunăstarea, s-a ajuns în situaţia de a nu avea nici una, nici alta. Marxismul ne vorbea de renunţarea la libertate în favoarea necesităţii, adică îţi oferim o bucată de pâine dacă accepţi să stai în cuşcă. La final a dispărut şi bucata de pâine. A rămas doar cuşca pe care unii descurcăreţi au vândut-o la fier vechi. Şi aşa un întreg popor s-a trezit cu o libertate inutilă! Fapt care poate conduce oricând la un nou regim totalitar. De această situaţie cine răspunde? Tot bugetarii?
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.